Wadielac împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 14260/09 de către Krystian WADIELAC împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așezează la mai 2010 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 26 ianuarie 2009, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Krystian Wadielac, este un național polonez care s-a născut în 1964 și trăiește în Racibórz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul în care reclamantul se apropia de trei ani și două luni de condamnare la închisoarea sa de trei ani și jumătate în Centrul de Detenție a Gliwice. La 1 decembrie 2008, mama reclamantului a murit. Dimineața 4 decembrie 2008, reclamantul a primit o scrisoare de la Centrul de Familie Zabrze (Miejski Ośrodek Pomocy Rodzinie) care a citit după cum urmează: “Centrul de familie Zabrze vă informează că, la 1 decembrie 2008, mama voastră Ewa Wiadelac a murit. Ea a primit o pensie de vârstă de la Consiliul de Securitate Socială. Prin urmare, tu, ca singurul fiu, ești obligat să organizezi înmormântarea.

Sunteți, de asemenea, eligibil să primești alocația funerară (zasiłek pogrzebowy). În ceea ce privește faptul că sunteți reținuți, am dori să vă informam că este posibil, cu consimțământul dvs., să încredințeze organizarea funeralității la emisori.” Pe la prânz în aceeași zi reclamantul a scris o declarație că el nu a acceptat să încrede organizarea funeralității la emisori și a solicitat judecătorul penitenciar al Curții Regionale Gliwice (Sędzia Penitencjarny Sādu Okręgowego) pentru a-i acorda permisiunea compasivă de a organiza și de a participa la înmormântarea mamei sale. Solicitarea sa a fost trimisă prin fax Curții Regionale. La 4 decembrie 2008, reprezentantul emisorului a apărut la centrul de detenție.

El a solicitat consimțământul reclamantului pentru a-i încredința aranjamentele funerale. Reclamantul a refuzat. La 11 decembrie 2008, judecătorul penitenciar a refuzat cererea reclamantului ca fiind inutilă, constatând că înmormântarea a avut loc la decembrie 2008, ulterior, reclamantul a solicitat permisiunea de a se ocupa de apartamentul mamei sale difunte. La 22 decembrie 2008, reclamantul a primit concediul solicitat timp de treizeci de ore.

art. 141a din Codul de Execuție a Pedepselor Penale din 1997, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „§1 În cazurile care au o importanță deosebită pentru o persoană condamnată, el sau ea poate fi autorizat să părăsească închisoarea pentru o perioadă care nu depășește cinci zile, dacă este necesar sub escorta ofițerilor de închisoare sau a altor persoane responsabile (osoby godnej zaufania §3 Permisiunea menționată mai sus pentru o persoană deținută în cadrul procedurii judiciare ... necesită o decizie de aprobare acordată de autoritatea de care rămâne deținutul.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că refuzul de a-l concedia pentru a participa la înmormântarea mamei sale a constituit tratament degradant în conformitate cu art. 3 din Convenția.

În opinia reclamantului, refuzul a încălcat, de asemenea, dreptul mamei sale îndepărtate în temeiul articolului 9 deoarece ea a fost îngropată ca o persoană fără adăpost, în hainele pe care le purta în spital. Reclamantul a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție că plângerea sa a fost lăsată fără răspuns de câteva zile. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 11, fără explicații suplimentare. HOTĂRÂREA La 24 martie 2010, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Krystian Wadielac, remarc că Guvernul Poloniei sunt pregătit să-mi plătească suma de 6000 PLN ( șase mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 30 aprilie 2010, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 6000 PLN (seize mii de zloți polonezi) domnului Krystian Wadielac, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 14260/09 by Krystian WADIELAC against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 May 2010 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 January 2009, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Krystian Wadielac, is a Polish national who was born in 1964 and lives in Racibórz. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. At the relevant time the applicant was approaching three years and two months of his three-and-a-half-year prison sentence in the Gliwice Detention Centre. On 1 December 2008 the applicant's mother died. In the morning of 4 December 2008 the applicant received a letter from the Zabrze Family Centre (Miejski Ośrodek Pomocy Rodzinie) which read as follows: “The Zabrze Family Centre informs you that on 1 December 2008 your mother Ewa Wiadelac died. She was receiving an old-age pension from the Social Security Board. Therefore, you, as the only son, are under an obligation to organise the funeral.

You are also eligible to receive the funeral allowance (zasiłek pogrzebowy). With regard to the fact that you are detained, we would like to inform you that it is possible, with your consent, to entrust the organisation of the funeral to the undertakers.” Around noon the same day the applicant wrote a statement that he did not agree to entrust the organisation of the funeral to the undertakers and requested the penitentiary judge of the Gliwice Regional Court (Sędzia Penitencjarny Sądu Okręgowego) to grant him compassionate leave to organise and attend the funeral of his mother. His request was sent by fax to the Regional Court. On 4 December 2008 the undertaker's representative appeared at the detention centre.

He sought the applicant's consent to entrust the funeral arrangements to him. The applicant refused. On 11 December 2008 the penitentiary judge refused the applicant's request as pointless, finding that the funeral had taken place on 5 December 2008. Subsequently, the applicant requested leave to deal with his late mother's apartment. On 22 December 2008 the applicant was granted the leave requested, for thirty hours.

B. Relevant domestic law Article 141a of the 1997 Code of Execution of Criminal Sentences, in so far as relevant, reads as follows: “§1 In cases which are of particular importance for a convicted person, he or she may be granted permission to leave prison for a period not exceeding five days, if necessary under the escort of prison officers or other responsible persons ( osoby godnej zaufania ). §3 The permission referred to above for a person detained during judicial proceedings ... requires a decision of approval given by the authority at the disposal of which the detainee remains.” COMPLAINTS The applicant complained that the refusal to grant him leave to attend his mother's funeral had amounted to degrading treatment contrary to Article 3 of the Convention.

In the applicant's view, the refusal also violated his late mother's right under Article 9 because she had been buried like a homeless person, in the clothes she had been wearing in hospital. The applicant also raised a complaint under Article 13 of the Convention that his complaint had been left without reply for several days. He also complained under Article 11, without further explanation. THE LAW On 24 March 2010 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Krystian Wadielac, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 6,000 (six thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving raise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 30 April 2010 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 6,000 (six thousand Polish zlotys) to Mr. Krystian Wadielac with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President