AFFAIRE PHINIKARIDOU CONTRE CHYPRE

Rezoluția CM/ResDH(2010)43 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Phinikaridou împotriva Ciprului (Recherche n 23890/02, Hotărârea din 20 decembrie 2007, definitivă la 20 martie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește încălcarea dreptului la respectarea vieții private al recurentei din cauza aplicării de către Curtea Supremă a unui termen legal rigid în 2001, ceea ce a privat-o pe aceasta de posibilitatea de a obține o declarație judiciară de paternitate în fața instanțelor interne (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile din anexă) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)43 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Phinikaridou împotriva Ciprului Rezumat introductiv al cauzei În acest sens, Comisia consideră că, în cazul de față, Comisia nu a putut să stabilească dacă o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE. Recurenta, născută în 1945, a fost informată în 1997 de către mama sa cu privire la identitatea... tatălui său biologic. La 24/06/99, a intentat în fața Tribunalului pentru afaceri familiale din Nicosia o acțiune în căutare de paternitate în temeiul articolului 20 alineatul (1). 2 din Legea privind copiii (proceduri și statut legal) din 1991. Tatăl susținea că cererea reclamantei era prevăzută în conformitate cu art. 22 alineatul (3) din lege, care prevedea că această cerere nu era admisibilă decât în primii trei ani de majoritate. În temeiul articolului 25 alineatul (3) (1) Cei care, la fel ca reclamanta, au atins majoritatea înainte de adoptarea acestei legi în 1991, dispuneau de trei ani pentru a-și introduce acțiunile de la intrarea în vigoare a legii. Cu toate acestea, reclamanta nu a putut beneficia de această dispoziție, deoarece aceasta nu a fost în măsură să își introducă acțiunea în căutare de pay-pay-pay din momentul în care a fost informată cu privire la identitatea tatălui său. recurenta a afirmat că articolele 22 alineatele (3) și 25 alineatul (1) erau neconstituționale și în special că erau contrare articolului 15 alineatul (1) 1 din Constituție, care garantează respectarea vieții private și de familie. La 23/1/2010, Curtea Supremă, sesizată cu cauza, a considerat că articolele 22 alineatele (3) și 25 alineatul (1) sunt conforme cu Constituția și cu Convenția europeană. În urma hotărârii Curții Supreme, recurenta și-a retras cererea în fața Tribunalului pentru cauzele familiale din Nicosia. Curtea Europeană a considerat că caracterul absolut al termenului de trei ani, confirmat de Curtea Supremă, nu ia în considerare factorii materiali și realitatea socială a cazurilor de contestare a paternității. În consecință, recurenta a fost privată de posibilitatea de a obține declarația judiciară de filiație, deși nu a avut nicio posibilitate realistă de a sesiza justiția mai devreme. Curtea Europeană a considerat că o perioadă de timp strict pentru efectuarea unei acțiuni în căutarea paternitatei, fără a ține seama de circumstanțele unei cauze speciale, în special de cunoașterea faptelor legate de paternitate, a afectat chiar și dreptul la respectarea vieții private. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu a fost implicat un echilibru corect între diferitele interese implicate și că ingerința nu a fost proporțională cu obiectivele legitime urmărite de lege. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Proaspăte și cheltuieli Total 000 EUR 496,41 EUR 496,41 EUR Platit la 7/02/2008 (b) Măsuri individuale în urma reformei legislative (a se vedea măsurile cu caracter general de mai jos), recurenta poate introduce o nouă acțiune în instituția de paternitate. Curtea i-a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit. II. Măsuri generale 1) Modificări legislative Ca urmare a hotărârii Curții Europene, articolele 22§3 și 25§1 din Legea privind copiii (proceduri și statut juridic) din 1991 au fost modificate prin Legea de modificare nr. 69(I)/08, care a intrat în vigoare la 25/07/2008. În versiunea modificată, legea prevede de acum înainte că termenul de trei ani începe de la data la care persoana interesată poate stabili că aceasta a putut obține informații care să îi permită să identifice presupusul său tată; reclamantul trebuie să demonstreze în fața instanțelor interne, pe care l-a putut obține mai devreme astfel de informații. De asemenea, respingerea sau retragerea acțiunilor anterioare în căutare de paternitate din motive de prescriere nu constituie un motiv de respingere a noilor acțiuni în căutare de paternitate intentate după modificările din 2008. 2) Publicarea și difuzarea Prin scrisoarea explicativă a Diviziei Drepturilor Omului din cadrul avocatului general, o copie a hotărârii Curții Europene a fost trimisă Curții Supreme, Ministerului Justiției și Justiției, Ordinului Public, Baroului din Cipru și comisiilor parlamentare pentru afaceri juridice și drepturile omului. Drepturile omului: site-ul web al Serviciului juridic guvernamental. Traducerea în limba greacă a fost, de asemenea, publicată online de baroul Ciprului și în revista de drept cipriotă [a se vedea paragraful al doilea al ediției din 2008]. III. Concluziile din partea statului pârât. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către Curtea Europeană a Convenției în acest caz și că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Cipru și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 3 iunie 2010 în cadrul celei de-a 1086-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)43

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Phinikaridou contre Chypre

(Requête n

o

23890/02, arrêt du 20 décembre 2007, définitif le 20 mars 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la violation du droit au respect de la vie privée de la requérante en raison de l’application par la Cour suprême d’un délai légal rigide en 2001, ce qui a privée celle-ci de la possibilité d’obtenir une déclaration judiciaire de paternité devant les juridictions internes (violation de l’article 8) (voir détails dans l’annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)43

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Phinikaridou contre Chypre

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une violation du droit au respect de la vie privée de la requérante, en raison de l’application par la Cour suprême d’un délai légal rigide en 2001, ce qui a privé celle-ci de la possibilité d’obtenir une déclaration judiciaire de paternité devant les juridictions internes (violation de l’article 8).

La requérante, née en 1945, a été informée en 1997 par sa mère de l’identité alléguée de son père biologique. Le 24/06/1999, elle a intenté devant le tribunal aux affaires familiales de Nicosie une action en recherche de paternité sur le fondement de l’article

20, paragraphe

2 de la loi sur les enfants (proches et statut légal) de 1991. Le père allégué soutenait que la demande de la requérante était prescrite en vertu de l’article

22 par.

3 de la loi, qui prévoyait que cette demande n’était recevable que pendant les trois premières années de majorité. En vertu de l’article

25, paragraphe

1, ceux qui, comme la requérante, avaient atteint la majorité avant l’adoption de cette loi en 1991, disposaient de trois ans pour introduire leur action à compter de l’entrée en vigueur de la loi. Toutefois, la requérante n’a pu bénéficier de cette disposition, car elle n’a été en mesure d’introduire son action en recherche de paternité qu’à compter du moment où elle a été informée de l’identité de son père allégué. La requérante affirmait que les articles 22, paragraphes

3 et 25, paragraphe

1 étaient inconstitutionnels et en particulier qu’ils étaient contraires à l’article

15, paragraphe

1 de la Constitution, qui garantit le respect de la vie privée et familiale. Le 23/11/2010, la Cour suprême, saisie de l’affaire, a estimé que les articles

22, paragraphes

3 et 25, paragraphe

1 étaient conformes à la Constitution et à la Convention européenne. A la suite de l’arrêt de la Cour suprême, la requérante a retiré sa demande devant le tribunal aux affaires familiales de Nicosie.

La Cour européenne a considéré que le caractère absolu du délai de trois ans, confirmé par la Cour suprême, ne prenait pas en compte les facteurs matériels et la réalité sociale des cas de contestation de paternité. En conséquence, la requérante a été privée de la possibilité d’obtenir la déclaration judiciaire de sa filiation, bien que, elle n’ait eu aucune possibilité réaliste de saisir la justice plus tôt. La Cour européenne a jugé qu’assortir d’un délai strict l’exercice d’une action en recherche de paternité sans tenir compte des circonstances d’une affaire particulière et notamment de la connaissance des faits concernant la paternité, portait atteinte à l’essence même du droit au respect de la vie privée. C’est pourquoi elle a conclu qu’un juste équilibre n’avait pas été ménagé entre les différents intérêts en jeu et que l’ingérence n’était pas proportionnée aux buts légitimes poursuivis par la loi.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

6

000 euros

2

496,41 EUR

8

496,41 EUR

Payé le 7/02/2008

b) Mesures individuelles

Suite à la réforme législative (voir mesures de caractères général ci-dessous), la requérante peut introduire une nouvelle action en établissement de paternité. La Cour lui a accordé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi.

II.

Mesures générales

1) Changements législatifs

:

Suite à l’arrêt de la Cour européenne, les articles 22§3 et 25§1 de la loi sur les enfants (proches et statut juridique) de 1991 ont été modifiés par la loi modificatrice n

o

69(I)/08, qui est entrée en vigueur le 25/07/2008. Dans sa version modifiée, la loi prévoit dorénavant que le délai de trois ans court à partir de la date à laquelle la personne intéressée peut établir qu’elle a pu obtenir des informations lui permettant d’identifier son père supposé. Il appartient au plaignant de prouver devant les tribunaux internes, qu’il n’a pu obtenir plus tôt de telles informations. Si l’intéressé a été mis au courant des faits avant les modifications de 2008, le délai court à partir du jour où les modifications ont pris effet.

De plus, le rejet ou le retrait d’actions antérieures en recherche de paternité pour cause de prescription ne constituent pas un motif de rejet de nouvelles actions en recherche de paternité intentées après les modifications de 2008.

2) Publication et diffusion

:

Par lettre explicative de la Division des droits humains de l’Avocat général, une copie de l’arrêt de la Cour européenne a été envoyée à la Cour Suprême, au Ministère de la Justice et de l’Ordre public, aux bâtonniers du barreau de Chypre et aux commissions parlementaires des affaires juridiques et des droits de l’homme. L’arrêt a été publié en anglais et en grec dans la section «

droits de l’homme

» du site Internet du service juridique gouvernemental. La traduction de l’arrêt en grec a aussi été publiée en ligne par le barreau de Chypre et dans la revue de droit chypriote [3e paragraphe de l’édition de

2008].

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que Chypre a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres