Fușcă împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1968 și trăiește în Câmpulung Muscel. Pe 16 ianuarie 1999, reclamantul s-a căsătorit cu O.L.F. Cuplul a avut un fiu, născut la 31 iulie 1999. În martie 2005, O.L.F a părăsit casa cuplului, l-a luat cu ea, iar de atunci ambii locuiesc cu bunicii materni. Prin hotărârea din 17 noiembrie 2005, Curtea de District Câmpulung a acordat divorțul cuplului și a acordat custodia maternă a copilului. Această hotărâre a fost susținută printr-o hotărâre a Curții de județ Argeș din 10 aprilie 2006 și prin o hotărâre finală a Curții de Apel Pitești din 28 februarie 2007. O anchetă socială efectuată în cadrul procedurii de divorț a indicat că O.L.F. Nu a lucrat și a primit o alocație lunară de șomaj de aproximativ 62 euro pe lună.

La 22 aprilie 2005, reclamantul a introdus o acțiune pentru stabilirea drepturilor sale de contact cu copilul. Curtea de district Câmpulung, prin hotărârea din 9 iunie 2005, a acordat reclamantului drepturi de vizită pentru primele două duminică ale fiecărei luni între anumite ore, o săptămână în timpul vacanțelor de vară și trei zile în timpul vacanțelor de iarnă. Având în vedere recursul reclamantului împotriva acestei hotărâri, Curtea județului Argeș, prin hotărârea din 30 septembrie 2005, și-a prelungit drepturile de vizită după cum urmează: primele două săptămâni ale fiecărei luni, de vineri, de la ora 16:00, până la ora 14:00, de duminică, în timpul sărbătorilor de vară între 1 și 31 iulie și în timpul sărbătorilor de iarnă între 19 și 28 decembrie.

Prin decizia finală a Curții de Apel Pitești din 19 ianuarie 2006, după apelul mamei asupra punctelor de drept, drepturile de vizită ale reclamantului au fost limitate în timpul sărbătorilor de vară la perioada cuprinsă între 1 și 15 iulie și în timpul sărbătorilor de iarnă la perioada cuprinsă între 19 și 24 decembrie și au rămas nemodificate în ceea ce privește weekendurile. Cu privire la refuzul fostului său soție de a-l permite să viziteze copilul în timpul perioadelor prescrise, la 8 decembrie 2005, reclamantul a depus o cerere de punere în aplicare a hotărârii din 9 iunie 2005. În aceeași dată, judecătorul a trimis o cerere Curții de District Câmpulung pentru a emite o ordonanță interlocutorie de a declara acest hotărâre executiv.

La 14 decembrie 2005, tribunalul de district a permis cererea. 10. Apoi, judecătorul a inițiat acțiunile de aplicare, prin emiterea unei prime convocate la O.L.F. la 21 decembrie 2005. Înregistrările oficiale elaborate de judecător în cursul perioadei din ianuarie până în iulie 2006 înregistrează încercările de aplicare a drepturilor de contact definite prin hotărârea din 9 iunie 2005 și modificate prin decizia finală din 19 ianuarie 2006. 11. La 6 ianuarie 2006, mama și copilul nu au fost prezente la domiciliu, iar judecătorul a emis o nouă convocare pentru 13 ianuarie 2006. În acea dată, mama a permis reclamantului să vadă copilul la casa ei și a refuzat să lase copilul să părăsească casa, declarând că un recurs împotriva deciziei din 30 septembrie 2005 era în așteptare.

12. La 3 și 10 februarie și 3 martie 2006, mama nu a fost acasă și bunicii au refuzat să predea copilul, susținând că nu au primit o copie a deciziei finale. În aceste ocazii, judecătorul a emis o convocare către mamă pentru a se conforma hotărârii care acordă reclamantului drepturi de vizită. 13. Între timp, la 17 februarie 2006, reclamantul a depus o nouă cerere de executare a deciziei finale din 19 ianuarie 2006. La 24 februarie 2006, tribunalul de district a permis cererea și a declarat această decizie executivă. 14. Prin urmare, la 2 martie 2006, s-a eliberat o nouă convocare, invitând O.L.F. să respecte decizia finală de acordare a drepturilor de vizită a reclamantului. La 10 martie 2006, judecătorul a luat act că mama a refuzat inițial să predea copilul, declarând că el nu a vrut să se alăture tatălui său.

Ea a fost solicitată de judecător să aducă copilul la poartă și să-l convingă să se alăture tatălui său. Copilul a fost dus afară în curte, iar mama l-a invitat pe reclamant să intre în curte și să ia copilul. Reclamantul a cerut ca copilul să fie adus la poartă, dar apoi copilul s-a întors în casă când și-a auzit mama plângând. Apoi mama a început să reproșeze reclamantul și judecătorul pentru a provoca suferință copilului. 15. La 10 aprilie 2006, reclamantul a dus copilul din grădiniță la casa sa. O.L.F. a depus o acțiune civilă pentru a-i returna copilul. Prin decizia din 13 aprilie 2006 a Curții de District Câmpulung, reclamantul a fost ordonat să returneze copilul. La 17 aprilie 2006, același judecător, însoțit de mama, a convocat reclamantul să returneze copilul.

Reclamantul a respectat, dar a cerut de asemenea ca O.L.F. să respecte dreptul său de a menține legături personale cu copilul. În această ocazie, mama s-a angajat să respecte drepturile sale de vizită. 16. La 12 mai și 2 iunie 2006, bunicii au refuzat să predea copilul, în prima ocazie pentru că el a fost bolnav și în a doua ocazie pentru că nu era acasă. Tatăl a predat hainele, jucăriile și fructele pentru copil. Judecătorul a anunțat că o convocare va fi eliberată pentru 9 iunie 2006 și a reamintit familiei obligației de a permite copilului să se alăture tatălui său în perioada cuprinsă între 1 și 15 iulie. 17. La 9 iunie 2006, mama a refuzat să predea copilul, susținând că era bolnav și refuzând să-l aducă afară să vorbească cu tatăl său și să primească fructul adus de reclamant pentru el.

18. La 5 iulie 2006, judecătorul a remarcat că bunicii au refuzat să predea copilul, deoarece O.L.F nu era acasă și copilul a refuzat să se alăture tatălui său. La 12 iulie 2006, judecătorul a declarat că mama a vrut să-l predea pe copil, dar acesta a refuzat să se alăture tatălui său. Copilul a fost adus la poartă, dar în timp ce plângea și refuza să se alăture tatălui său a fost dus înapoi în casă. Reclamantul nu a insistat să forțeze copilul să meargă cu el și l-a cerut pe judecător să ia notă de faptul că mama nu a făcut nici un efort pentru a convinge copilul să se alăture la el. 20. La 4 august 2006, data următoare pentru executarea drepturilor de vizită, judecătorul a elaborat un raport care a declarat că reclamantul nu s-a prezentat pentru numire și nu a contactat anterior judecătorul, ceea ce a însemnat că părțile au ajuns la un acord.

De asemenea, judecătorul, luând în considerare refuzul reclamantului de a obliga copilul să se alăture la el împotriva voinței sale, a hotărât să nu continue executarea până când nu a fost formulată o nouă cerere de executare de către solicitant. 21. Reclamantul a susținut că a făcut ulterior încercări suplimentare de a vizita copilul său, dar în prezența martorilor, deoarece judecătorul a refuzat să-l însoțească mai mult din cauza atitudinea presupusă agresivă a mamei și a bunicilor. De asemenea, el a susținut că procedura cu judecătorul a devenit obosită din punct de vedere financiar, ținând seama în special de faptul că nu s-a putut obține niciun rezultat practic. 22. Reclamantul a susținut în continuare că ulterior a vrut să obțină informații despre rezultatele școlii copilului, dar că O.L.F.

l-a împiedicat să fie în jurul copilului sau profesorul școlar. El susține că el a încercat să întâlnească copilul la școală sau la casa sa, el a adus cadouri la ziua de naștere la 31 iulie 2008 și pentru Crăciun, dar el nu a fost permis să vadă copilul și cadourile au fost refuzate. Nici documente justificative au fost depuse dosarului în acest sens. 23 În fața refuzului constant al mamei de a respecta deciziile care îi acordă drepturi de vizită, la 15 decembrie 2005, reclamantul a depus o primă plângere penală împotriva O.L.F. pentru nerespectarea măsurilor privind custodia copiilor și drepturile de vizită. 24. La 27 februarie 2006 au fost inițiate anchete penale în legătură cu O.L.F. Prin decizia din 10 aprilie 2006, Procuratura atașată Curții de district Câmpulung a încheiat procedura penală și a impus O.L.F.

o amendă administrativă de 300 de lei români (RON). Această decizie s-a bazat pe motivul faptului că, în timpul anchetelor, O.L.F. a recunoscut că ea a împiedicat reclamantul să se întâlnească cu copilul său, dar a făcut-o pentru că hotărârea de a-i acorda drepturile de contact nu este finală, deoarece procedurile de recurs încă se desfășoară. Faptul că copilul nu a vrut să meargă cu tatăl său a fost luat în considerare de asemenea. 25. Potrivit reclamantului, o a doua plângere penală a fost depusă la 6 iunie 2006 și investigațiile penale au fost inițiate la 3 iulie 2006. În urma anchetelor, la 10 octombrie 2006, Oficiul Procurorului atașat Curții de District Câmpulung a încheiat procedura penală împotriva O.L.F.

și a impus unei amenzi administrative de RON 400. Procurorul a remarcat că O.L.F. a recunoscut că reclamantul nu a putut vedea copilul, dar a susținut că acest lucru se datorează în principal reticenței copilului. În plus, O.L.F. nu a avut un caz penal și cei doi părinți au fost într-o situație de conflict. Toate aceste elemente au dus procurorul să considere că atitudinea O.L.F. nu a prezentat pericolul pentru societate că o crimă ar prezenta. Această decizie a fost susținută de o rezoluție a primului procuror din 6 noiembrie 2006 și de o decizie finală a Curții Județene Argeș din 14 mai 2007. 26. O a treia plângere penală depusă de reclamant la 20 decembrie 2006 a fost respinsă la 7 februarie 2007 prin decizia procurorului, ținând cont de faptul că chestiunile invocate de reclamant au fost deja examinate în cadrul celor două proceduri penale anterioare.

Din informațiile disponibile în dosar, nu se pare că reclamantul a depus o plângere judiciară împotriva hotărârii procurorului. 27. Dispozițiile relevante ale Codului de Familie și al Codului de Procedințe Civile sunt incluse în hotărârea Curții în cauza Lafargue c. România (nr. 37284/02, §§§ 65 și 68-70, 13 iulie 2006). Rolul și responsabilitățile autorităților publice locale pentru asistența socială și protecția copilului, precum și dispozițiile relevante ale Legii nr. 272/2004 privind protecția copilului sunt descrise în hotărârea Amanalachioai c. România (n. 4023/04, § 56 și 59, 26 mai 2009).

5. The applicant was born in 1968 and lives in Câmpulung Muscel. 6. On 16 January 1999, the applicant married O.L.F. The couple had one son, born on 31 July 1999. In March 2005, O.L.F left the couple's home, taking her son with her, and since then both of them have been living with the maternal grandparents. 7. By a judgment of 17 November 2005, the Câmpulung District Court granted the couple's divorce and awarded the mother custody of the child. This judgment was upheld by a decision of the Argeș County Court of 10 April 2006 and by a final decision of the Pitești Court of Appeal of 28 February 2007. A social investigation conducted in the framework of the divorce proceedings indicated that O.L.F.

was not working and was receiving a monthly unemployment allowance of approximately 62 euros a month. 8. On 22 April 2005 the applicant brought an action for the establishment of his rights of contact with the child. The Câmpulung District Court, by a judgment of 9 June 2005, granted the applicant visiting rights for the first two Sundays of each month between certain hours, one week during the summer holidays and three days during the winter holidays. Allowing the applicant's appeal against that judgment, the Argeș County Court, by a decision of 30 September 2005, extended his visiting rights as follows: the first two weeks of each month from 4 p.m. on Friday until 2 p.m. on Sunday, during the summer holidays between 1st and 31st July, and during the winter holidays between 19th and 28th December.

By a final decision of the Pitești Court of Appeal of 19 January 2006, following the mother's appeal on points of law, the applicant's visiting rights were limited during the summer holidays to the period from 1st to 15th July and during the winter holidays to the period from 19th to 24th December and remained unchanged in respect of the weekends. 9. Faced with his ex-wife refusal to allow him to visit the child during the prescribed periods, on 8 December 2005 the applicant lodged an application with the bailiff for enforcement of the judgement of 9 June 2005. On the same date the bailiff sent a request to the Câmpulung District Court to issue an interlocutory order to have the said judgement declared enforceable.

On 14 December 2005, the district court allowed the request. 10. Subsequently, the bailiff initiated the enforcement actions, by issuing a first summons to O.L.F. on 21 December 2005. Official records drawn up by the bailiff during the period from January to July 2006 record attempts to enforce the contact rights defined by the judgement of 9 June 2005 and modified by the final decision of 19 January 2006. 11. On 6 January 2006 the mother and the child were not present at their home and the bailiff issued a new summons for 13 January 2006. On that date the mother allowed the applicant to see the child at her home and refused to let the child leave the house, declaring that an appeal against the decision of 30 September 2005 was pending.

12. On 3 and 10 February and 3 March 2006, the mother was not at home and the grandparents refused to hand over the child, claiming that they had not received a copy of the final decision. On these occasions the bailiff issued a summons to the mother to comply with the judgment granting the applicant visiting rights. 13. Meanwhile, on 17 February 2006, the applicant lodged a new request for enforcement of the final decision of 19 January 2006. On 24 February 2006, the district court allowed the request and declared the said decision enforceable. 14. A new summons was therefore issued on 2 March 2006, inviting O.L.F. to comply with the final decision granting the applicant visiting rights. On 10 March 2006, the bailiff took note that the mother initially refused to hand over the child, stating that he did not want to join his father.

She was asked by the bailiff to bring the child to the gate and persuade him to join his father. The child was taken outside into the courtyard and the mother invited the applicant to enter the courtyard and take the child. The applicant requested that the child be brought to the gate, but then the child went back into the house when he heard his mother crying. Then the mother started to reproach the applicant and the bailiff for causing distress to the child. 15. On 10 April 2006, the applicant took the child from kindergarten to his home. O.L.F. lodged a civil action to have the child returned to her. By a decision of 13 April 2006 of the Câmpulung District Court the applicant was ordered to return the child.

On 17 April 2006 the same bailiff, accompanied by the mother, summoned the applicant to return the child. The applicant complied but he also requested that O.L.F. respect his right to maintain personal links with the child. On that occasion, the mother undertook to respect his visiting rights. 16. On 12 May and 2 June 2006, the grandparents refused to hand over the child, on the first occasion because he was sick and on the second occasion because he was not at home. The father handed over clothes, toys and fruit for the child. The bailiff gave notice of the fact that a summons would be issued for 9 June 2006 and he reminded the family of the obligation to allow the child to join his father during the period from 1st to 15th July.

17. On 9 June 2006, the mother refused to hand over the child, claiming that he was sick and refusing to bring him outside to talk to his father and to receive the fruit that the applicant had brought for him. 18. On 5 July 2006, the bailiff noted that the grandparents refused to hand over the child, as O.L.F was not at home and the child refused to join his father. The bailiff took note that the applicant did not insist on taking the child against his will. 19. On 12 July 2006, the bailiff reported that the mother wanted to hand over the child but the latter refused to join his father. The child was brought to the gate, but as he was crying and refused to join his father he was taken back into the house.

The applicant did not insist on forcing the child to go with him and asked the bailiff to take note of the fact that the mother had not made any effort to persuade the child to join him. 20. On 4 August 2006, the next date for the enforcement of the visiting rights, the bailiff drew up a report which stated that the applicant did not present himself for the appointment and did not contact the bailiff beforehand, leading the latter to assume that the parties had reached an agreement. The bailiff, also taking into account the applicant's refusal to force the child to join him against his will, decided not to pursue the enforcement further until a new enforcement request was made by the applicant.

21. The applicant maintained that he had subsequently made further attempts to visit his child, but in the presence of witnesses, as the bailiff refused to accompany him any more due to the allegedly aggressive attitude of the mother and the grandparents. He also maintained that the procedure with the bailiff had become financially burdensome, especially taking into account the fact that no practical result could be achieved. 22. The applicant further submitted that subsequently he wanted to get information about the school results of the child, but that O.L.F. prevented him from being around the child or his school teacher. He maintains that he tried to meet the child at school or at his house, he brought gifts to him on his birthday on 31 July 2008 and for Christmas, but he was not allowed to see the child and the presents were refused.

No supporting documents were submitted to the case file in this respect. 23 Faced with the constant refusal of the mother to comply with the decisions granting him visiting rights, on 15 December 2005 the applicant lodged a first criminal complaint against O.L.F. for noncompliance with measures regarding child custody and visiting rights. 24. On 27 February 2006 criminal investigations were initiated in respect of O.L.F. By a decision of 10 April 2006, the Prosecution Office attached to the Câmpulung District Court terminated the criminal proceedings and imposed on O.L.F. an administrative fine of 300 Romanian lei (RON). This decision was based on the reasoning that during the investigations O.L.F had acknowledged that she had prevented the applicant from meeting his child, but had done so because the judgment awarding him contact rights was not final, since appeal proceedings were still ongoing.

The fact that the child did not want to go with his father was also taken into consideration. 25. According to the applicant, a second criminal complaint was lodged on 6 June 2006 and criminal investigations were initiated on 3 July 2006. Following the investigations, on 10 October 2006 the Prosecutor's Office attached to the Câmpulung District Court terminated the criminal proceedings against O.L.F. and imposed on her an administrative fine of RON 400. The prosecutor noted that O.L.F. admitted that the applicant could not see the child, but she submitted that this was mainly due to the child's reluctance. Moreover, O.L.F. did not have a criminal record and the two parents were in a conflict situation.

All these elements led the prosecutor to consider that the attitude of O.L.F. did not present the danger to society that a crime would present. This decision was upheld by a resolution of the first prosecutor of 6 November 2006 and by a final decision of the Argeș County Court of 14 May 2007. 26. A third criminal complaint lodged by the applicant on 20 December 2006 was dismissed on 7 February 2007 by a decision of the prosecutor, taking into account that the matters invoked by the applicant had already been examined during the two previous criminal proceedings. From the information available in the case file, it does not appear that the applicant lodged a judicial complaint against the prosecutor's decision.

27. The relevant provisions of the Code of Family and of the Code of Civil Proceedings are stated in the Court's judgement in the case Lafargue v. Romania, (no. 37284/02, §§ 65 and 68-70, 13 July 2006). The role and responsibilities of the local public authorities for social assistance and child protection as well as the relevant provisions of the Law no 272/2004 on child protection are described in the judgement Amanalachioai v. Romania, (no. 4023/04, § 56 and 59, 26 May 2009).