CtEDO 27.07.2010 Auto

AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (n° 1)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.07.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (n° 1) (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA LA ROSA ȘI ALBA c. ITALIA (N (solicitarea nr. 58119/00) HOTĂRÂRE (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 27 iulie 2010 DEFINITIVF 27/10/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza La Rosa și Alba c. Italia (n 1), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Guido Raimondi, judecători, și de Lawrence Early, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iulie 2010, Rend Hotărârea pe care a adoptat-o aici, la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 58119/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnii Mario La Rosa, Giacomo La Rosa, Vincenzo Alba și domnul Maria la Rosa ( Cel de-al doilea reclamant a decedat la 2 ianuarie 2005. Printr-o scrisoare din 11 martie 2005, domnul Nicola La Rosa a informat grefa cu privire la faptul că a moștenit al doilea reclamant și că dorește să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții. Cel de-al treilea reclamant a decedat la 24 aprilie 2007. printr-o scrisoare din 10 aprilie 2007. August 2007, Giacoma Mammino, Domenica Alba, Luciano Alba și Daniela Anna Maria Palma Alba, au informat grefa cu privire la moștenirea celui de-al treilea reclamant și au dorit să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții. Prin hotărârea din 11 octombrie 2005 ( În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă de 427. În plus, aceștia solicitau despăgubiri pentru daune morale și solicitau rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în fața instanțelor naționale și în fața Curții. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamanții să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, alineatul 101 și punctul 3 din plan). La 27 octombrie 2006, președintele camerei a decis să solicite părților să numească fiecare un expert însărcinat cu evaluarea prejudiciului material și să depună un raport de expertiză înainte de 9 februarie 2007. Aceste rapoarte de expertiză au fost depuse în termenul stabilit. Din dosar reiese că, în 2006, administrația le-a plătit reclamanților suma recunoscută la 20 noiembrie 2002 de către Tribunalul din Caltagirone reevaluată și cu dobândă, și anume 140 656, 80 EUR. ÎN DREPT, în temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea de piață a terenului și valoarea despăgubirii acordate la nivel național. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 13. Aceasta amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de stat pe terenuri. 14. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 15. În cazul de față, reclamanții și-au pierdut proprietatea asupra terenului lor în 1983. Astfel cum reiese din expertiza ordonată de instanțele interne în cursul procedurii naționale, valoarea bunului la acea dată era de 33 400 ITL pe metru pătrat (punctul 15 din hotărârea din acțiunea din acțiunea principală). 16. Având în vedere aceste elemente și hotărând în mod echitabil, Curtea consideră că este rezonabil să acorde 145 000 EUR pentru prejudiciul material, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. 17. Cu toate acestea, trebuie să se evalueze pierderea de șanse suferită de solicitanți ca urmare a exproprierii în litigiu. Statuind în echitate, Curtea alocă reclamanților împreună 1 000 EUR pentru pierderea de șanse. Pagubă morală 18. Reclamanții solicită plata a 50 000 EUR fiecare pentru daune morale. 19. Guvernul consideră că nicio sumă nu este datorată reclamanților 20. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor sale a cauzat recurentei un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 21. Curtea amintește că, în cazul în care un grup de solicitanți își obține calitatea de victimă din existența unei legături juridice cu o singură parte inițială la procedura internă în litigiu, nu este necesar să se țină seama de multitudinea reclamanților care rezultă din aceasta (a se vedea, printre altele, Ergül și alții c. Turcia, n 22492/02, § 45, 20 octombrie 2009). O astfel de situație poate apărea, de exemplu, în cazul înlocuirii părții inițiale a instanței cu titularii săi de drept, în cazul în care aceasta moare sau cu administratorii activelor sale, în cazul în care este declarată falimentară sau în cazul cedării creanței. În acest caz, părțile inițiale la procedura în litigiu erau patru solicitanți (punctul 1 de mai sus). În conformitate cu art. 41 din convenție, Comisia decide să aloce 5 000 EUR fiecărui reclamant al acestui șef. Costuri și cheltuieli de judecată 24. Justificative pentru sprijin, reclamanții solicită 7 416, 97 EUR pentru rambursarea cheltuielilor suportate în fața instanțelor naționale, sumă care corespunde diferenței dintre cheltuielile suportate (944, 97) EUR) și cei care au fost rambursați în urma procedurii (1 738 EUR) și 59 063 EUR, fără TVA pentru cheltuielile de procedură în fața Curții. 25. Guvernul afirmă că cheltuielile procedurilor interne nu sunt datorate și că cheltuielile legate de procedura în fața Curții sunt excesive. 26. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată ( Van de Hurk c. Țările de Jos, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A n 288, § 66). 27. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră excesive onorariile totale revendicate în acest titlu. Prin urmare, Curtea consideră că acestea trebuie rambursate numai parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 25 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate Interese moratorii 28. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. pe care statul pârât trebuie să le plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 146 000 EUR (o sută patruzeci și șase de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 000 EUR (cinci mii EUR) primului reclamant, 5 000 EUR (cinci mii EUR) moștenitorului celui de-al doilea reclamant, 5 000 EUR (cinci mii EUR) moștenitorilor celui de-al treilea reclamant și 5 000 EUR (cinci mii EUR) reclamantului, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (80 de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată reclamantului ca impozit pe cheltuieli și cheltuieli de judecată că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respins, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 27 iulie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Lawrence Early Nicolas Bratza Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-07-27
1,00
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (n° 3)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 3) (Requête n o 58386/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2010-07-27
1,00
AFFAIRE LA ROSA ET AUTRES c. ITALIE (N° 5)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LA ROSA ET 3 AUTRES c. ITALIE (N o 5) (Requête n o 63239/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conventi
CtEDO 2010-07-29
0,99
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N° 6)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 6) (Requête n o 63240/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. I
CtEDO 2010-07-29
0,99
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N° 7)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 7) (Requête n o 63241/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. I
CtEDO 2012-06-05
0,98
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N°4)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 4) (Requête n o 63238/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 5 juin 2012 DÉFINITIF 05/09/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il pe
Sursă