CtEDO 29.07.2010 Auto

AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N° 7)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.07.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N° 7) (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

În cauza La Rosa și Alba c. Italia (n 7), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Guido Raimondi, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iulie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată de procedură. La originea cauzei se află o cerere (n 63240/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnii Mario La Rosa, Giacomo La Rosa, Vincenzo Alba și M Maria la Rosa ( Cel de-al doilea reclamant a decedat la 2 ianuarie 2005. Printr-o scrisoare din 11 martie 2005, domnul Nicola La Rosa a informat grefa cu privire la faptul că a moștenit al doilea reclamant și că dorește să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții. Cel de-al treilea reclamant a decedat la 24 aprilie 2007. printr-o scrisoare din 10 aprilie 2007. August 2007, Giacoma Mammino, Domenica Alba, Luciano Alba și Daniela Anna Maria Palma Alba, au informat grefa cu privire la moștenirea celui de-al treilea reclamant și au dorit să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții. Prin hotărârea din 17 noiembrie 2005 ( (n, nr. 63241/00, § 104, 17 noiembrie 2005). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanții solicitau o sumă corespunzătoare valorii actuale a terenului, inclusiv valoarea cea mai ridicată a construcției clădirilor, care corespundeau acestui prejudiciu la 762 667,57 EUR. În plus, aceștia solicitau despăgubiri pentru daune morale și rambursarea cheltuielilor suportate în fața Curții. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, alineatul 115 și punctul 3 din acord). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil a expirat fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. Din dosar reiese că, în 2006, administrația le-a plătit reclamanților suma recunoscută de Curtea de Apel reevaluată și cu dobândă, și anume 120 359, 10 EUR. ÎN DREPT, în conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea de piață a terenului și valoarea despăgubirii acordate la nivel național. Ei înregistrează acest prejudiciu la 161 963,11 EUR. 11. Guvernul contestă modalitățile de calculare a prejudiciului material utilizat în Hotărârile Carbonara și Ventura c. Italia (Carbonara și Ventura c. Italia (satisfacție echitabilă), 2463 A94/94, 11 decembrie 2003 și Belvedere Alberghiera S.r.l. Italia (Belvedere Alberghiera S.r.l. c. Italia, nr 31524/96, CEDO 2000-VI), pe motiv că reevaluarea terenului nu ar trebui luată în considerare pentru a calcula valoarea compensației. 12. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 13. Aceasta amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a revizuit jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, aceasta a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de stat pe terenuri. 14. În conformitate cu criteriile stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, după deducerea eventualelor sume acordate la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației. este, de asemenea, oportun să fie însoțit de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor; aceste interese trebuie să corespundă interesului legal simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 15. În cazul de față, reclamanții și-au pierdut proprietatea asupra terenului în 1983, astfel cum reiese din expertiza ordonată de instanțele interne în cursul procedurii naționale, valoarea proprietății la acea dată era de 146 850 000 ITL, adică 75 841,7 EUR (punctul 14 din hotărârea principală 16. Având în vedere aceste elemente și având în vedere pretențiile reclamanților, Curtea, hotărând în echitate, consideră rezonabilă acordarea în întregime a sumei solicitate pentru prejudiciul material, și anume 161 963,11 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. Guvernul susține că acesta depinde de durata excesivă a procedurii în fața instanțelor naționale și, prin urmare, guvernul susține că plata unei sume cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral este condiționată de epuizarea remediului Pinto. 19. În plus, guvernul observă că cuantificarea daunelor morale făcute de solicitanți este mai mare decât valoarea de piață a terenului. 20. Curtea consideră că sentimentul de impotență și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor lor a cauzat reclamanților un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 21. Curtea amintește că, în cazul în care un grup de solicitanți își obține calitatea de victimă din existența unei legături juridice cu o singură parte inițială la procedura internă în litigiu, nu este necesar să se țină seama de multitudinea reclamanților care rezultă din aceasta (a se vedea, printre altele, Ergül și alții c. Turcia, n 22492/02, § 45, 20 octombrie 2009). O astfel de situație poate apărea, de exemplu, în cazul înlocuirii părții inițiale a instanței cu titularii săi de drept, în cazul în care aceasta moare sau cu administratorii activelor sale, în cazul în care este declarată falimentară sau în cazul cedării creanței. În acest caz, părțile inițiale la procedura în litigiu erau patru solicitanți (punctul 1 de mai sus). În ceea ce privește caracterul echitabil, Curtea acordă fiecărui reclamant suma de 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată 24. Justificative pentru sprijin, reclamanții solicită 25 887,34 EUR pentru cheltuielile procedurii în fața Curții. 25. Guvernul susține că reclamanții le-au cuantificat în mod vag și imprecise. 26. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată ( Van de Hurk c. Țările de Jos, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A n 288, § 66). 27. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră excesive onorariile totale revendicate în acest titlu. Prin urmare, Curtea consideră că acestea trebuie rambursate numai parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 15 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 161 963,11 EUR (o sută șaizeci și o mie nouă sute șaizeci trei euro și unsprezece cenți), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune materiale ii. 5000 EUR (cinci mii EUR) primului reclamant, 5 000 EUR (cinci mii EUR) moștenitorului celui de-al doilea reclamant, 5 000 EUR (cinci mii EUR) moștenitorilor celui de-al treilea reclamant și 5 000 EUR (cinci mii EUR) celei de-a patra reclamante, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune morale (iii). 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamanților, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins , cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 29 iulie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-07-29
1,00
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N° 6)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 6) (Requête n o 63240/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. I
CtEDO 2010-07-27
0,99
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (n° 1)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 1) (Requête n o 58119/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2010-07-27
0,99
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (n° 3)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 3) (Requête n o 58386/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2010-07-27
0,99
AFFAIRE LA ROSA ET AUTRES c. ITALIE (N° 5)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LA ROSA ET 3 AUTRES c. ITALIE (N o 5) (Requête n o 63239/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conventi
CtEDO 2012-06-05
0,98
AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N° 8)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LA ROSA ET ALBA c. ITALIE (N o 8) (Requête n o 63285/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 5 juin 2012 DÉFINITIF 05/09/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il pe
Sursă