CtEDO 27.07.2010 Auto

AFFAIRE CHIRO ET AUTRES c. ITALIE (n° 4)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.07.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CHIRO ET AUTRES c. ITALIE (n° 4) (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CHIRinclusiv ALTELE c. ITALIA (N (solicitarea nr. 67196/01) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 27 iulie 2010 DEFINITIVF 27/10/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Chirć și în alte cazuri c. Italia (n 4), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Guido Raimondi, judecători, și de Lawrence Early, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iulie 2010, a adoptat hotărârea adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 67196/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care patru resortisanți ai acestui stat, Maria Luisa, Dora , Vincenzo și Eloisa Chir 2005, Curtea a statuat că intervenția în dreptul la respectarea bunurilor reclamanților nu era compatibilă cu principiul legalității și, prin urmare, a fost încălcată art. 1 din Protocolul nr. 1 (Chiri c. Italia (n, nr. 67196/01, § 67, 11 octombrie 2005). Pe baza articolului 41 din convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă de 8 796 EUR pentru prejudicii materiale pentru pierderea terenului, precum și o despăgubire pentru daune morale și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în fața instanțelor naționale și a celor în fața Curții. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 80 și punctul 2 din plan). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil se încheie fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. EUR pentru prejudicii materiale pentru pierderea terenului, sumă care corespunde valorii terenului în litigiu reevaluată și însoțită de dobânzi plus prejudiciile care decurg din neexploatarea terenului. Guvernul amintește că, în cazul de față, instanța nu a aplicat Legea bugetară nr. 662 din 1996 și că, prin urmare, nu se datorează reclamanților. 10. Cu toate acestea, în cazul în care Curtea ajunge la o concluzie diferită, guvernul solicită să se ia în considerare suma acordată de instanțele interne. 11. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). Aceasta amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de stat pe terenuri. 13. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 14. Curtea constată că reclamanții au primit la nivel național o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului lor, reevaluată și însoțită de dobânzi de la data pierderii proprietății (a se vedea punctele 14 și 15 din hotărârea din acțiunea principală). În opinia sa, părțile interesate au obținut deja o sumă suficientă pentru a îndeplini criteriile de despăgubire. 15. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu. Statuind în echitate, Curtea alocă reclamanților 1 000 EUR din acest șef. Pagubă morală 16. Reclamanții solicită plata sumei de 35 000 EUR ca prejudiciu material pentru fiecare solicitant. 17. Guvernul se opune și afirmă că acesta depinde de durata excesivă a procedurii în fața instanțelor naționale 18. În plus, guvernul reamintește că au fost introduse cinci acțiuni de către aceleași reclamanți, ceea ce înseamnă că Curtea ar trebui să efectueze o evaluare unică a daunelor morale legate de aceste cinci acțiuni. În orice caz, guvernul consideră că suma solicitată de reclamanți ar fi în orice caz excesivă. 19. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor lor a cauzat reclamanților un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 20. Statuând în echitate, Curtea acordă 1 250 EUR fiecărui reclamant pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli 21. Justificative pentru sprijin, reclamanții solicită sumele de 6 256 EUR EUR pentru rambursarea cheltuielilor suportate în fața instanțelor naționale și de 19 397 EUR pentru rambursarea cheltuielilor suportate în fața Curții. 22. Guvernul consideră că nu trebuie recunoscută nicio rambursare reclamanților pe motiv că aceștia au obținut câștig de cauză și că cheltuielile procedurii au fost plătite de administrație. 23. În plus, guvernul reamintește că procedura internă a fost introdusă împotriva administrației și nu împotriva statului, care nu ar trebui să fie condamnată la rambursarea cheltuielilor unei proceduri la care nu a fost parte. 24. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată ( Van de Hurk c. Țările de Jos, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A n 288, § 66). 25. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră excesive onorariile totale revendicate în acest titlu. Prin urmare, aceasta consideră că trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 20 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. pe care statul pârât trebuie să le plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume: 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. 250 EUR (mii de două sute cincizeci de euro) primei reclamante, 1 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) pentru a doua reclamantă, 1 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) pentru a treia reclamantă și 1 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) pentru a patra reclamantă, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (o mie de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamanților pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respins, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 27 iulie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Lawrence Early Nicolas Bratza Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-07-27
1,00
AFFAIRE CHIRO ET AUTRES c. ITALIE (n° 1)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CHIRÒ ET AUTRES c. ITALIE (N o 1) (Requête n o 63620/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2010-07-27
0,99
AFFAIRE CHIRO ET AUTRES c. ITALIE (n° 5)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CHIRÒ ET AUTRES c. ITALIE (N o 5) (Requête n o 67197/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2010-07-27
0,99
AFFAIRE CHIRO ET AUTRES c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CHIRÒ ET AUTRES c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 65137/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2010-07-27
0,98
AFFAIRE DORA CHIRO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DORA CHIRÒ c. ITALIE (Requête n o 65272/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2010-07-29
0,95
AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 12912/04) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
Sursă