3 septembrie 2010 SECȚIUNE TERZĂ Cererea nr. 45558/09 de Firay GEREGHIER GEREMEDIN împotriva Țărilor de Jos depusă la 17 august 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Firay Gereghiher Geremedhin, provine din Eritrea, unde s-a născut în 1971. Locuiește în Rotterdam și este reprezentat în fața Curții de către dl C.F. Wassenaar, avocat practicant la Rotterdam. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La sfârșitul anilor '90, în timp ce reclamantul slujea în armata eritreană, soțul său Yorisalem s-a îmbolnăvit. Reclamantul a fost refuzat permisiunea de a o vizita, presupunând din cauza starei de urgență în curs în Eritrea. După moartea soțului reclamantului în iulie 2002, cei patru copii ai lor, Filmon (născuți în 1990), Mary (născuți în 1993), Robel (născuți în 1994) și Henok (născuți în 1995), au fost preluați în grijă de bunicii lor paterni din Eritrea, deoarece reclamantul a fost refuzat o descărcare din armată în scopul îngrijirii copiilor săi. Mai târziu, în 2002, reclamantul s-a căsătorit cu Mislal, actualul său soț, și în 2003 fiul lor Hannibal s-a născut. Din ce în ce mai frustrat cu politicile guvernului eritrean și cu cererile sale de descărcare militară, reclamantul și soția sa au fugit în iunie 2004 în Arabia Saudită, unde au solicitat azil. În octombrie 2004, au fost recunoscuți de Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) ca refugiați în temeiul Convenției din 1951 privind statutul refugiaților. În timpul șederii reclamantului și soțului său din Arabia Saudită, fiica lor Betlehem s-a născut în ianuarie 2005. Suferă de hidrocefalie congenitală și de o condiție congenitală de inimă. La cererea UNHCR, reclamantul, soțul său și copilul său Betlehem au fost relocați ca refugiați cote în Țările de Jos, unde, la 6 noiembrie 2007, au fost acordate permise de ședere de azil. La 28 ianuarie 2008, soțul reclamantului a depus o cerere de consiliere privind eliberarea unei vize de reședință provizorie (machig tot voorlopig verblijf ) în scopul reuniunii familiale în Țările de Jos cu Hannibal. La 28 noiembrie 2008, reclamantul a depus o cerere de consiliere cu privire la eliberarea unei vize de reședință provizorie (machig tot voorlopig verblijf ) în scopul reuniunii familiale în Țările de Jos în ceea ce privește patru copii săi născuți din prima sa căsătorie. La o dată neespecificată, cei cinci copii ai reclamantului au părăsit Eritrea în Sudan, deoarece bunicii lor erau prea în vârstă pentru a le îngriji. Ei au ajuns în tabăra de refugiați Shagarab din estul Sudanului, unde au fost înregistrați ca refugiați după determinarea statutului de refugiat efectuată în comun de UNHCR și de guvernul Sudanului. La 9 martie 2009, Serviciul Visa (Visadienstt) ) din Ministerul Afacerilor Externe de Țările de Jos a emis o recomandare pozitivă cu privire la cererea referitoare la Hannibal, cu condiția, printre altele, să se demonstreze prin intermediul documentelor oficiale că soțul reclamantului deține custodia legală (rechtmatig gezag ) peste Hannibal. Cu toate acestea, deoarece nu avea documente oficiale care să demonstreze legătura familiei cu reclamantul și soțul său, Hannibal a fost considerat să se găsească într-o situație în care, prin nici o vină a lui, a fost împiedicat de o lipsă de dovezi ( bewijsnood Prin urmare, a fost oferită posibilitatea de a demonstra această rudență prin intermediul unui test ADN pentru care a trebuit să călătorească în misiunea Țărilor de Jos în Khartoum. După o întârziere cauzată de probleme logistice, a fost în cele din urmă dus la misiunea Țărilor de Jos în Khartoum – însoțit de un membru al personalului UNHCR – pentru a furniza o probă de ADN. La 15 decembrie 2009, misiunea Țărilor de Jos a raportat că rezultatele testului ADN au arătat o probabilitate puternică de a verifica certitudinea că Hannibal este fiul reclamantului. În consecință, el ar putea fi admis în Țările de Jos și un permis de ședere provizoriu emis. La 31 ianuarie 2010, misiunea Țărilor de Jos în Khartoum a furnizat fiului reclamant Hannibal documente de călătorie care îi permit să călătorească în Olanda. Într-o decizie separată luată la 9 martie 2009, la 9 martie 2009, Serviciul Visa al Ministerului Afacerilor Externe din Olanda a emis o recomandare negativă în ceea ce privește cei patru copii născuți din prima sa căsătorie. Spre deosebire de Hannibal, s-a constatat că nu au constituit o parte din unitatea de familie a reclamantului (gezin) ) atunci când, în iunie 2004, reclamantul și soția sa au părăsit Sudanul, dar au aparținut unității familiale ale părinților reclamantului de la moartea mamei lor. În consecință, există îndoieli cu privire la presupusa relație de dependență între reclamant și aceste patru copii. În plus, s-a constatat că nu au existat fapte sau circumstanțe speciale care să crească o obligație pozitivă în temeiul articolului 8 din Convenție de a admite aceste patru copii în Țările de Jos. ) din Consiliu de Stat, niciun recurs nu este contra unui consiliere acordată de Serviciul de Vize în ceea ce privește eliberarea unui permis de ședere provizoriu. Conform acestei jurisprudențe, un astfel de consiliere este doar o recomandare și nu o decizie în sensul Legii administrative generale (Algemene Wet Bestuursrecht Până în prezent, nici reclamantul, nici cei patru copii care stau în prezent în Sudan nu au depus o cerere oficială de eliberare a unui permis de ședere provizoriu în scopul reuniunii familiale în Țările de Jos. Potrivit unei declarații medicale, elaborate la 24 septembrie 2009 de un medic la Spitalul Copiilor Utrecht Wilhelmina, Betlehem a stat ca pacient în acest spital din 30 noiembrie 2008 până la 1 mai 2009 și că starea medicală nu a permis o întoarcere în Sudan. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că patru copii săi născuți din prima sa căsătorie nu sunt autorizați să se stabilească cu el în Țările de Jos, în timp ce el este singurul lor părinte rămas și în timp ce starea medicală a fiicei sale Betlehem, care necesită îngrijire medicală constantă, face imposibilă exercitarea vieții familiale în Sudan, unde acești patru copii trăiesc în prezent, fiind îngrijiți de UNHCR. Reclamantul se plânge în continuare că, în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 8, el nu a avut un remediu eficace în sensul articolului 13 din Convenție. Este compatibil cu dreptul reclamantului de a respecta viața de familie garantată de art. 8 din Convenție că normele de imigrare aplicabile nu permit ca patru copii săi născuți din prima sa căsătorie și care trăiesc în prezent într-o tabără de refugiați din Sudan să se alăture la el în Țările de Jos?
3 September 2010
Application no. 45558/09
by Firay GEREGHIHER GEREMEDHIN
against the Netherlands
lodged on 17 August 2009
The applicant, Mr Firay Gereghiher Geremedhin, hails from Eritrea where he was born in 1971. He lives in Rotterdam and is represented before the Court by Mr C.F. Wassenaar, a lawyer practising in Rotterdam.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
In the late nineties, whilst the applicant was serving in the Eritrean military, his spouse Yorisalem fell ill. The applicant was denied permission to visit her, allegedly because of the ongoing state of emergency in Eritrea. After the death of applicant's spouse in July 2002, their four children, Filmon (born in 1990), Mary (born in 1993), Robel (born in 1994) and Henok (born in 1995), were taken into the care of their paternal grandparents in Eritrea as the applicant was refused a discharge from the army for the purpose of taking care of his children.
Later in 2002, the applicant married Mislal, his current spouse, and in 2003 their son Hannibal was born. Having grown increasingly frustrated with the policies of the Eritrean Government and his unsuccessful requests for a discharge from the military, the applicant and his wife fled in June 2004 to Saudi Arabia where they applied for asylum. In October 2004, they were recognised by the United Nations High Commissioner for Refugees (“UNHCR”) as refugees under the 1951 Convention on the Status of Refugees. The applicant's four children from his first marriage and Hannibal had remained in Eritrea with the applicant's parents.
During the stay of the applicant and his spouse in Saudi Arabia, their daughter Betlehem was born in January 2005. She is suffering from congenital hydrocephalus and a congenital heart condition.
At the request of the UNHCR, the applicant, his spouse and their child Betlehem were resettled as quota refugees in the Netherlands where, on 6 November 2007, they were granted asylum residence permits. On 28 January 2008, the applicant's spouse filed a request for advice on the issuance of a provisional residence visa (
machtiging tot voorlopig verblijf
) for the purpose of family reunion in the Netherlands with Hannibal.
On 28 November 2008, the applicant filed a request for advice on the issuance of a provisional residence visa (
machtiging tot voorlopig verblijf
) for the purpose of family reunion in the Netherlands in respect of his four children born out of his first marriage.
On an unspecified date, the applicant's five children left Eritrea for Sudan as their grandparents were getting too old to care for them. They ended up in the Shagarab refugee camp in eastern Sudan, where they were registered as refugees after a refugee status determination carried out jointly by the UNHCR and the Government of Sudan.
On 9 March 2009, the Visa Service (
Visadienst
) of the Netherlands Ministry of Foreign Affairs issued a positive recommendation as to the request concerning Hannibal, provided
inter alia
that it would be demonstrated by way of official documents that the applicant's spouse was holding legal custody (
rechtmatig gezag
) over Hannibal. However, as he lacked official documents demonstrating his family tie with the applicant and his spouse, Hannibal was considered to find himself in a situation in which – through no fault of his own – he was hampered by a lack of evidence (
bewijsnood
). He was therefore offered the possibility to demonstrate this kinship by means of a DNA test for which he had to travel to the Netherlands mission in Khartoum. Following a delay caused by logistical problems, he was eventually taken to the Netherlands mission in Khartoum – accompanied by a UNHCR staff member – to provide a DNA sample. On 15 December 2009, the Netherlands mission reported that the results of the DNA test showed a strong probability verging on certainty that Hannibal was the applicant's son. Consequently, he could be admitted to the Netherlands and a provisional residence permit issued. On 31 January 2010, the Netherlands mission in Khartoum provided applicant's son Hannibal with travel documents allowing him to travel to the Netherlands.
In a separate decision taken on 9 March 2009, On 9 March 2009, the Visa Service of the Netherlands Ministry of Foreign Affairs issued a negative recommendation as regards the applicant's four children born out of his first marriage. Unlike Hannibal, they were found not to have formed a part of the applicant's family unit (
gezin
) when in June 2004 the applicant and his wife had left Sudan but had belonged to the family unit of the applicant's parents since the death of their mother. Accordingly, there were doubts as to the alleged relationship of dependency between the applicant and these four children. It was further found that there were no special facts or circumstances giving raise to a positive obligation under Article 8 of the Convention to admit these four children to the Netherlands. As stated at the bottom of this decision, according to settled case law of the Administrative Jurisdiction Division (
Afdeling Bestuursrechtspraak
) of the Council of State, no appeal lies against an advise given by the Visa Service in respect of the issuance of a provisional residence permit. According to this case law, such an advice is merely a recommendation and not a decision within the meaning of the General Administrative Law Act (
Algemene Wet Bestuursrecht
).
To date, neither the applicant nor the four children currently staying in Sudan have filed a formal request for the issuance of a provisional residence permit for the purpose of family reunion in the Netherlands.
According to a medical statement, drawn up on 24 September 2009 by a doctor at the Utrecht Wilhelmina Children's Hospital, Betlehem had stayed as a patient in this hospital from 30 November 2008 to 1 May 2009 and that her medical condition did not allow a return to Sudan.
The applicant complains under Article 8 of the Convention that his four children born out of his first marriage are not allowed to settle with him in the Netherlands whereas he is their sole remaining parent and whilst the medical condition of his daughter Betlehem who requires constant medical care renders impossible the exercise of family life in Sudan where these four children are currently living, being cared for by the UNHCR.
The applicant further complains that, as regards his complaint under Article 8, he did not have an effective remedy within the meaning of Article 13 of the Convention.
1.
Have domestic remedies been exhausted as required by Article 35 § 1 of the Convention?
2.
Is it compatible with the applicant's right to respect for family life guaranteed by Article 8 of the Convention that the applicable immigration rules do not allow his four children born out of his first marriage and currently living in a refugee camp in Sudan to join him in the Netherlands?