LEINO v. FINLAND

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 417/10 de Lea Anneli LEINO împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 7 septembrie 2010 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, D eputy grefier, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2009, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cererea a fost depusă de dna Lea Anneli Leino, cetățean finlandez născut în 1941 și locuiește în Hämeenlinna. Ea a fost reprezentată în fața Curții de dna Leena Vänniä, avocat practicant la Hämeenlinna. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului pentru Afaceri Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii sale civile și la lipsa unui remediu intern în ceea ce privește durata. La 7 mai 2010 și 31 mai 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 4.500 euro [1] pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, care ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta ar fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı David Tór Björgvinsson Președintele adjunct al greffierului Această sumă include compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 4000 EUR și 500 EUR pentru costuri și cheltuieli (inclusiv impozitul pe valoarea adăugată).

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 417/10

by Lea Anneli LEINO

against Finland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7

September 2010 as a Committee composed of:

David Thór Björgvinsson,

President,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Fatoș Aracı, D

eputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 18 December 2009,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Ms Lea Anneli Leino, a Finnish national who was born in 1941 and lives in Hämeenlinna. She was represented before the Court by Ms Leena Vänniä, a lawyer practising in Hämeenlinna. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the length of her civil proceedings and the lack of a domestic remedy with regard to the length.

On 7 May 2010 and 31 May 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against the Finland in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her 4,500

euros

[1]

to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be free of any taxes that may be applicable. It would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Fatoș Aracı

David Thór Björgvinsson

Deputy Registrar

President

1.

This sum includes compensation for non-pecuniary damage in the amount of EUR 4,000 and EUR 500 for costs and expenses (including the value-added tax).