Draon și Maurice împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2010)147 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului și a lui Maurice împotriva Franței 2 cauze privind o încălcare a dreptului reclamantului la bucuria pașnică a deținerii lor (domandele nr. 11810/03 și nr. 1513/03, hotărârile din 21 iunie 2006, soluționare prietenoasă) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curtea Comitetului după ce au devenit finale; reamintind că plângerile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor lor cauzată de o intervenție legislativă cu efect ilegal retroactiv, în așteptarea procedurilor judiciare (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendicele); întrucât, în aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluționare prietenoasă atinsă de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce a fost convins că soluțiile se bazau pe respectul drepturilor omului, așa cum este definit în Convenție sau în protocolele sale, a hotărât, în unanimitate,

să scoată aceste cazuri din lista sa și a luat notă de angajamentul părților de a nu cere o nouă audiere a cazurilor în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul acestor soluții prietenoase, s-a convenit că Guvernul Statului pârât va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea detaliile din apendice), în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor; reamintind faptul că dezvoltarea unui caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care Curtea le transmite Comitetului de Miniștri, după ce a devenit finală, pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea, decontarea prietenoasă sau soluția acestei chestiuni; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție (a se vedea detaliile din apendicele); având în vedere faptul că, la 30/06/2006, în termenul convenit în conformitate cu termenele alocațiilor prietenoase, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în alocațiile prietenoase;

reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLAREA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție cu privire la angajamentele susținute în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestora.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)147 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Draon și Maurice împotriva Franței Rezumatul cazului introductiv Aceste cazuri se referă la o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor (violații la art. 1 din Protocolul nr. 1). Reclamanții sunt părinții copiilor care suferă de handicapuri congenitale severe care nu au fost descoperite în timpul unei examinări prenatale din cauza unei erori medicale. În 1998 și 2000, acestea au introdus proceduri împotriva autorităților spitale în cauză.

Cu toate acestea, aplicabilitatea imediată a Legii din 4/03/2002, care a intrat în vigoare în timp ce acțiunile lor erau încă în așteptare, a însemnat că au obținut o hotărâre împotriva autorităților spitale numai în ceea ce privește prejudiciile morale și perturbarea condițiilor de viață ale acestora, și nu pentru sarcinile speciale care rezultă din handicapul copiilor lor, deoarece ar fi putut să se aștepte legitim având în vedere practica instanței care obțin înainte de intrarea în vigoare a legii. Curtea Europeană a considerat, în special, că, deși legea era „în interesul public”, aceaceasta a fost pur și simplu abolită, cu efect retroactiv, unul dintre șefii esențiali ai daunei, care implicau sume foarte mari de bani și constituie astfel un „activ” existent pe care reclamanții le-au „posedat anterior”.

În plus, Curtea a susținut că suma compensației plătibile reclamanților în temeiul dispozițiilor legislative în vigoare atunci când și-a pronunțat hotărârile (legislația privind solidaritatea națională față de persoanele cu handicap, completată de o lege din 11/02/2005, a căror efecte au rămas încă nesigure) a fost considerabil mai puțin decât, și în mod clar inadecvat față de, suma plătibilă în temeiul normelor anterioare privind răspunderea. Curtea Europeană a concluzionat că o astfel de interferență radicală cu drepturile reclamanților a afectat echilibrul echitabil care trebuie menținut între cererile interesului general, pe de o parte, și protecția dreptului reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor, pe de altă parte.

Considerând că întrebarea aplicării articolului 41 din Convenție nu era pregătită pentru hotărâre, Curtea a invitat părțile să încheie o soluție prietenoasă în această chestiune. Într-o etapă ulterioară, Curtea a luat notă oficială de cele două soluții prietenoase încheiate și a afectat situația din listă. Prejudiciu material și moral Costuri și cheltuieli totale Draon – nr. 11513/03 2 488 113 EUR 15 244 EUR 2 503 357 EUR plătite la 30/06/2006 Maurice – nr. 11810/03 2 440 279 EUR 21 400 EUR 2 461 679 EUR plătite la 30/06/2006 II. Măsuri generale Un amendament legislativ nu pare a fi necesar în acest caz în conformitate cu autoritățile franceze. Singura întrebare pusă aici se referă la interpretarea aplicării legii prin timp.

Cu toate acestea, instanța supremă a respectat imediat interpretarea oferită de Curtea Europeană. a pronunțat o hotărâre într-un caz similar începând cu 24/01/2006, hotărând că aplicarea retroactivă a legii din 04/03/2002 a fost incompatibilă cu Convenția. Conseil d’Etat a pronunțat o hotărâre cu același sens la 24/02/2006 (CE 24/02/2006 M. et dna Levenez). În primul rând, această chestiune se referă doar la un număr limitat de persoane și are o perioadă de timp limitată (procedurile pe termen de la 04/03/2002). În plus, având în vedere noua jurisprudență internă, aplicarea textului legislativ impugat, în litigiu fără modificare, ar fi respinsă de către instanțe. În general, problema aplicării retroactive a noilor legislații în cursul procedurii judiciare („lois de validation législative”) este examinată în cadrul grupului Cabourdin (60796/00).

III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a reuniune a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2010)147 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Draon and Maurice against France 2 cases concerning a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possession (Applications No. 11810/03 and No. 1513/03, judgments of 21 June 2006, friendly settlement) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they have become final; Recalling that the applicants’ complaints declared admissible in these cases concerned a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions caused by a legislative intervention with unlawfully retroactive effect, in pending judicial proceedings (violation of Article 1 of Protocol No. 1) (see details in Appendix); Whereas in these cases the Court, having taken formal note of friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlements were based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols decided, unanimously,

to strike these cases out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber; Whereas under these friendly settlements it was agreed that the government of the respondent state would pay the applicants certain sums (see details in Appendix), within three months as from the notification of the judgments; Recalling that the striking-out of a case which has been declared admissible is effected by means of a judgment which the Court forwards to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter; Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention (see details in Appendix); Having satisfied itself that on 30/06/2006, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlements,

the government of the respondent state paid the applicants the sums provided for in the friendly settlements; Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in these cases and DECIDES to close their examination.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)147 Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Draon and Maurice against France Introductory case summary These cases concern a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions (violations of Article 1 of Protocol No. 1). The applicants are the parents of children suffering from severe congenital disabilities which were not discovered during a prenatal examination due to a medical error. In 1998 and 2000, they brought proceedings against the hospital authorities concerned.

However, the immediate applicability of the Law of 4/03/2002, which came into force while their actions were still pending, meant that they only obtained judgment against the hospital authorities in respect of the non-pecuniary damage and disruption to their living conditions, and not for the special burdens arising from their children’s disability, as they could legitimately have expected in view of the court practice obtaining before the entry into force of the law.

The European Court held, in particular, that although the law was “in the public interest”, it had purely and simply abolished, with retroactive effect, one of the essential heads of damage, which involved very large sums of money and thus constituted an existing “asset” which the applicants had previously "possessed". Furthermore, the Court held that the amount of compensation payable to the applicants under the legislative provisions in force when it delivered its judgments (legislation on national solidarity towards disabled persons, supplemented by a law of 11/02/2005, the effects of which still remained uncertain) was considerably less than, and clearly inadequate compared to, the sum payable under the previous liability rules.

The European Court concluded that such a radical interference with the applicants’ rights had upset the fair balance to be maintained between the demands of the general interest on one hand and the protection of the applicants’ right to peaceful enjoyment of their possessions on the other. Holding that the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court invited the parties to conclude a friendly settlement in the matter. At a subsequent stage, the Court took formal note of the two friendly settlements concluded, and struck the case out of the list. I. Payments of just satisfaction Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary and non-pecuniary damage Costs and expenses Total Draon – No 11513/03 2 488 113 EUR 15 244 EUR 2 503 357 EUR Paid on 30/06/2006 Maurice – No 11810/03 2 440 279 EUR 21 400 EUR 2 461 679 EUR Paid on 30/06/2006 II.

General measures A legislative amendment does not seem to be necessary in this instance according to the French authorities. The only question raised here deals with the interpretation of the application of the law through time. However, the supreme courts immediately complied with the interpretation provided by the European Court. The Cour de cassation rendered a judgment in a similar case as early as 24/01/2006, ruling that the retroactive application of the law dated 04/03/2002 was incompatible with the Convention. The Conseil d’Etat rendered a judgment with the same meaning on 24/02/2006 (CE 24/02/2006 M. et Mme Levenez). First of all, this matter only concerned a restricted number of people and has a limited time-span (proceedings pending as at 04/03/2002).

Besides, in the light of the new domestic case-law, the application of the impugned legislative text, at issue without amendment, would be rejected by the courts. More generally, the question of the retroactive application of new legislation during pending judicial proceedings (“lois de validation législative”) is being examined in the framework of the group Cabourdin (60796/00). III. Conclusions of the respondent state The government considers that measures adopted will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies