2ra-1377/23 — Cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului

La 18 iunie 2021, Iurii Anton a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției „Moldsilva”, prin care a solicitat anularea ordinului Agenției „Moldsilva” nr. 44 din 24 martie 2021 cu privire la concedierea din funcția de șef al ocolului silvic Sculeni, restabilirea în funcția deținută de șef al ocolului silvic Sculeni raionul Ungheni, încasarea de la Agenția „Moldsilva” în beneficiul său a salariului pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă de la 24 martie 2021 până la devenirea definitivă a hotărârii judecătorești, încasarea suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,3 la sută din suma neplătită în termen conform art. 330 din Codul muncii, încasarea din contul Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 lei.

În susținea acțiunii reclamantul Iurii Anton a indicat că a activat în calitate de șef al ocolului Silvic Sculeni raionul Ungheni de la 18 august 2018 până la 24 martie 2021, dată la care a fost concediat din funcția deținută prin ordinul nr. 44 din 24 martie 2021, emis de directorul Agenției „Moldsilva”, Dumitru Cojocaru, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. i) din Codul muncii, pentru prezentarea la serviciu în stare de ebrietate.

Reclamantul a menționat că până a fi concediat, prin ordinul nr. 35P din 01 martie 2021, a fost suspendat din funcție până la verificarea circumstanțelor de fapt.

Reclamantul a indicat că temei pentru concediere a servit decizia șefului IP Ungheni, comisar șef Victor Gavriliță, emisă conform materialelor procedurii nr. 34-54-3403 din 01 martie 2021, potrivit căruia s-a constatat că la 26 februarie 2021, ora 16:30, conducea automobilul de model „VAZ 21214”, cu nr./î AN AX 616, în timpul orelor de lucru, pe traseul public Sculeni Gherman, în stare de ebrietate alcoolică, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,26 mg/l. Pe cazul contravențional nu există o decizie definitivă. 1

În contextul circumstanțelor enunțate a contestat ordinul de concediere, calificându-l ca premeditat și subiectiv, ori administrația ÎS „Silva-Centru”, a fost sancționata civil anterior prin concediere ilegală, iar prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost restabilit în funcție.

În acest context este evident și tendențios că angajatorul permanent urmărea scopul de a găsi motive subiective pentru a-l concedia din funcție.

Iurii Anton a susținut că la 26 februarie 2021, nu a consumat băuturi alcoolice, însă cu o zi înainte a fost la o zi de naștere unde a consumat băuturi spirtoase până târziu și evident că era miros din cavitatea bucală.

Reclamantul a menționat că după ce a fost stopat de agenții de patrulare, s-a deplasat la secția de primire a Spitalului raionului Ungheni unde i sau prelevat probe biologice. Prin buletinul de analize nr. 4 din 06 aprilie 2021 a IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, Laboratorul diagnostic clinic, s-a constatat că în sânge s-a depistat o concentrație de alcool în sângele acestuia de 0,22 g/l, astfel nu era în stare de ebrietate, dat fiindcă potrivit Regulamentului privind modul de testare alcoolscopice și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și natura ei, acea cantitate poate fi calificată doar ca consecință a consumului de alcool și nu se încadrează în calificarea de stare de ebrietate.

Ulterior, la 21 aprilie 2021 s-a adresat pârâtului cu cerere, potrivit căreia a solicitat restabilirea la locul de muncă, însă de la ultimul în persoana angajatorului nu a primit nici un răspuns.

Reclamantul consideră că a fost ilegal concediat, în cazul în care la momentul emiterii ordinului de concedere pârâtul nu dispunea de nici un act de constatare a stării de ebrietate a angajatului, iar rezultatele obținute de la organele de poliție, prin intermediul alcooltestului nu reprezintă un certificat eliberat de instituția medicală competentă.

De asemenea, a indicat că angajatorul nu a probat faptul că pe parcursul zilei de muncă la 26 februarie 2021 ar fi fost în stare de ebrietate la serviciu, nefiind prezentat rezultatul buletinului de analiză cu toate că el a indicat în explicațiile sale date în cadrul anchetei de serviciu că a prelevat probe de sânge pentru confirmarea nevinovăției și așteaptă rezultatul.

Reclamantul consideră că angajatorul s-a limitat la materialele parvenite de la IP Ungheni, în lipsa unei decizii finale de constatare a stării sale de ebrietate în ziua respectivă și a emis ordinul de concediere în lipsa unui suport juridic incontestabil la moment. A invocat că nu a fost chemat și anunțat referitor la ședința comitetului sindical al organizației sindicale 2 primare a Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva- Centru” Ungheni, fiindu-i prezentat doar un răspuns al Federației Sindicatelor din Silvicultură „Sindsilva”, semnată de președintele Fiodor Botnari, în care s-a indicat precum că ar fi admis încălcări grave a disciplinei de muncă și având în vedere funcția pe care o ocupă, de șef al ocolului silvic, având în subordine un colectiv, consideră inadmisibil aflarea sa în funcția pe care o ocupă. Urmare a concedierii ilegale din funcția deținută a fost privat de dreptul de a munci și a întreține familia, fiindu-i cauzat prejudiciu material și supus suferințelor psihice enorme, care i-au agravat starea sănătății.

De asemenea, a susținut că prin acuzația pe nedrept în consumul abuziv de alcool i-a fost prejudiciată imaginea, prin urmare despăgubirea morală o estimează în mărime de 100 000 lei.

Prin hotărârea din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Anton. S-a anulat ordinul Agenției „Moldsilva” nr. 44 din 24 martie 2021 cu privire la concedierea lui Iurii Anton. S-a restabilit Iurii Anton în funcția de șef al Ocolului Silvic Sculeni din cadrul Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva- Centru” Ungheni. S-a obligat Agenția „Moldsilva” să calculeze și să achite lui Iurii Anton salariul mediu pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada de la 24 martie 2021 până la 07 iunie 2022, inclusiv. S-a încasat de la Agenția „Moldsilva” în beneficiul lui Iurii Anton cheltuieli de judecată în sumă de 5 000 lei. În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate.

La 15 iunie 2022, avocatul Alexandru Parfeni, în interesele Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Iurii Anton.

La procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate din 26 februarie 2021, început la 16:05 și finisat la 16:15, este anexat tichetul aparatului Drager, unde este indicat datele personale a lui Iurii Anton, semnătura și rezultatul final de 0,26 4 mg/l. Ulterior, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI05174320, semnat de Iurii Anton și nefiind contestat.

Reprezentantul recurentei a menționat că în cadrul anchetei de serviciu, în urma audierilor și explicațiilor date de către Iurii Anton la 15 martie 2021 la sediul Agenției „Moldsilva”, a invocat/indicat că „seara la data de 25 februarie 2021 a fost la un prieten unde a servit băuturi alcoolice până seara târziu, fiind telefonat că a venit salvarea la mama sa și inconștient a urmat la mașina de serviciu, negândindu-se la faptul că în organism este o mare concentrație de alcool. Despre cele întâmplate regretă și a rugat să fie aplicată o pedeapsă mai blândă”.

Totodată, instanța a evidențiat în partea motivată a actului judecătoresc că prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică este o încălcare gravă a Codului muncii și a normelor de Securitate și sănătate a muncii. Disciplina muncii este o condiție obligatorie pentru toți salariații, indiferent de funcția pe care o ocupă, disciplina muncii presupune îndeplinirea de către salariat a tuturor obligațiilor care-i revin potrivit contractului individual de muncă, fișei postului, dispozițiilor șefului ierarhic, precum și normelor de disciplină stipulate atât în actele normative generale, cât și în actele normative la nivel de unitate.

În acest sens, pentru încălcarea disciplinei de muncă prin prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică Agenția „Moldsilva” a aplicat lui Iurii Anton sancțiune disciplinară sub formă de concediere.

De asemenea, instanța a reținut greșit că starea de ebrietate a lui Iurii Anton a fost stabilită prin intermediul comisiei formate în baza ordinului din 26 februarie 2021, emis de către directorul ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, care a întocmit actul de constatare din 26 februarie 2021, ora 16:30.

Recurentul consideră că instanța urmează să rețină că membrii comisiei au cercetat circumstanțele de fapt la acel moment, până a aduce la cunoștință fondatorului care a inițiat ancheta de serviciu, iar starea de ebrietate a fost constatată de către organele competente, și anume, de către reprezentanții Inspectoratului de Poliție Ungheni, prin actele emise în acest sens.

A mai indicat că în cadrul examinării cauzei Iurii Anton a susținut că până a se așeza în automobilul de serviciu a servit o bere și cu o zi înainte a mai servit alcool, însă nu a cunoscut care pot fi consecințele. 5

A susținut că Agenția „Moldsilva” a respectat în totalitate prevederile legale la eliberarea din funcție a lui Iurii Anton. În drept a invocat art. 432 alin. (1) lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 31 octombrie 2023 a Curţii Supreme de Justiţie, s- a expediat intimatului Iurii Anton și intervenientului accesoriu Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, copia recursului declarat de Agenția „Moldsilva” şi s-a comunicat dreptul de depunere, în termen de până la o lună, a referinţei, cu expunerea asupra obiecţiilor materiale şi procedurale invocate în cererea de recurs (f. d. 53-54, vol. II).

Intimatul și intervenientul accesoriu nu au făcut uz de dreptul procedural şi nu au depus referinţă la cererea de recurs.

Totodată, având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi, anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă recursul se va examina conform procedurii de judecare a recursului în vigoare la data depunerii acestuia, deoarece după sensul său norma referitoare la temeiuri cuprinde și procedura, or, temeiurile nu pot fi separate de procedura de examinare și soluționare, ele fiind un tot întreg organic.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de Agenția „Moldsilva”, împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Chişinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: 6 „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor esenţiale invocate în recurs.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin. (1) lit. b) şi e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare în instanţa de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.” 7

Art. 4 din Codul muncii: „Raporturile de muncă şi alte raporturi legate nemijlocit de acestea sunt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul cod, de alte legi, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii.”

Art. 9 din Codul muncii: „1) Salariatul are dreptul: a) la încheierea, modificarea, suspendarea şi desfacerea contractului individual de muncă, în modul stabilit de prezentul cod; g) la adresare către angajator, patronate, sindicate, organele administraţiei publice centrale şi locale, organele de jurisdicţie a muncii; l) la apărare, prin metode neinterzise de lege, a drepturilor sale de muncă, a libertăţilor şi intereselor sale legitime.”

Art. 11 din Codul muncii: „(1) Nivelul minim al drepturilor şi garanţiilor de muncă pentru salariaţi se stabileşte de prezentul cod şi de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii. (2) Contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă şi convenţiile colective pot stabili pentru salariaţi drepturi şi garanţii de muncă suplimentare la cele prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.”

Art. 12 din Codul muncii: „Clauzele din contractele individuale de muncă, din contractele colective de muncă şi din convenţiile colective sau din actele juridice emise de autorităţile administraţiei publice menţionate la art. 4 lit. d) şi e), care înrăutăţesc situaţia salariaţilor în comparaţie cu legislaţia muncii sunt nule şi nu produc efecte juridice.”

Art. 81 din Codul muncii: (1) Contractul individual de muncă poate înceta: a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (art. 82 şi 310); a1) prin acordul scris al părţilor (art. 821); b) la iniţiativa uneia dintre părţi (art. 85 şi 86). (2) În toate cazurile menţionate la alin. (1), ziua încetării contractului individual de muncă se consideră ultima zi de muncă. (3) Contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepţionării/înştiinţării, cel târziu la data eliberării din serviciu, cu excepţia cazului în care salariatul nu lucrează până în ziua eliberării din serviciu (absenţă nemotivată de la serviciu, privaţiune de libertate etc.). Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de muncă trebuie să conţină referire la articolul, alineatul, punctul şi litera corespunzătoare din lege.”

Art. 86 din Codul muncii: „1) Concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive: i) prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanţe stupefiante sau toxice, stabilită în modul prevăzut la art. 76 lit. k).”

Art. 76 din Codul muncii: „Contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de: k) prezentare la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, în 8 stare cauzată de substanţe stupefiante sau toxice, constatată prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor.”

Art. 89 din Codul muncii: „(2) La examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. În cazul contestării de către salariatul membru de sindicat a ordinului de concediere, instanţa de judecată va solicita opinia consultativă a organului (organizatorului) sindical privind concedierea salariatului respectiv.”

Art. 90 din Codul muncii: (1) În cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. (2) Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime care nu va depăşi 12 salarii medii lunare ale salariatului în cazul transferului sau al eliberării nelegitime din serviciu; Notă: Se declară neconstituţional textul "într-o mărime care nu va depăşi 12 salarii medii lunare ale salariatului" din articolul 90 alin.(2) lit.a) din Codul muncii conform Hot. Curţii Constituţionale nr.9 din 22.07.2025, în vigoare 22.07.2025 b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiştilor, cheltuielile de judecată etc.); c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. (3) Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinându-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului. Art. 201 din Codul muncii: „Disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convenţiile colective, cu contractele colective şi cu cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unităţii, dacă este elaborat şi aprobat de angajator.”

Art. 202 din Codul muncii: „Disciplina de muncă se asigură în unitate prin crearea de către angajator a condiţiilor economice, sociale, juridice şi organizatorice necesare prestării unei munci de înaltă productivitate, prin formarea unei atitudini conştiente faţă de muncă, prin aplicarea de stimulări şi recompense pentru munca conştiincioasă, precum şi de sancţiuni în caz de comitere a unor abateri disciplinare.”

Art. 206 din Codul muncii: „(1) Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare: d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. g)-r)). (2) Legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariaţi şi alte sancţiuni disciplinare. (3) Se interzice aplicarea amenzilor şi altor sancţiuni pecuniare pentru încălcarea disciplinei de muncă. (4) Pentru aceeaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune. 9 (5) La aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul trebuie să ţină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective.”

Art. 207 din Codul muncii: „1) Sancţiunea disciplinară se aplică de organul căruia i se atribuie dreptul de angajare (alegere, confirmare sau numire în funcţie) a salariatului respectiv. (2) Salariaţilor care poartă răspundere disciplinară conform statutelor sau regulamentelor disciplinare şi altor acte normative li se pot aplica sancţiuni disciplinare şi de organele ierarhic superioare celor indicate la alin. (1). (3) Salariaţii care deţin funcţii elective pot fi concediaţi (art. 206 alin. (1) lit. d)) numai prin hotărârea organului de care au fost aleşi şi numai în temeiuri legale.

Art. 208 din Codul muncii: (1) Până la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicaţie scrisă privind fapta comisă. Explicaţia privind fapta comisă poate fi prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor. (2) În funcţie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăşi o lună. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare.

Art. 210 din Codul muncii: (1) Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii; b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; c) organul în care sancţiunea poate fi contestată. (2) Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) de sancţionare, cu excepţia sancţiunii disciplinare sub formă de concediere conform art. 206 alin. (1) lit. d) care se aplică cu respectarea art. 81 alin. (3), se comunică salariatului, sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepţionării/înştiinţării, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii, iar în cazul în care acesta activează într-o subdiviziune interioară a unităţii (filială, reprezentanţă, serviciu desconcentrat etc.) aflate în altă localitate – în termen de cel mult 15 zile lucrătoare şi produce efecte de la data comunicării. Refuzul salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului se fixează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor. (3) Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) de sancţionare poate fi contestat de salariat în instanţa de judecată în condiţiile art.355.

Art. 233 alin. (1) din Codul contravențional: „(1) Conducerea autovehiculului de către o persoană care are o concentraţie de alcool în sânge ce depăşeşte 0,3 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depăşeşte 0,15 mg/l, dacă fapta nu constituie infracţiunea, se sancţionează cu amendă de la 700 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de la 10 la 15 zile, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la 3 ani.”

Art. 238 din Codul de procedură civilă: „(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, toate problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluţionate, apreciază probele, 10 determină circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării cauzei şi admiterea acţiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”

Art. 240 din Codul de procedură civilă: „(1) La deliberarea hotărârii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării cauzei şi admisibilitatea acţiunii. (3) Instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.”

Art. 241 alin. (5) din Codul de procedură civil: (5) În motivare se indică: circumstanţele cauzei, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.”

Art. 373 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. (2) În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. (3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. (5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.”

Art. 390 din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanţei de apel trebuie să conţină: e) motivele concluziilor instanţei de apel şi referirea la legea guvernantă; f) concluziile instanţei de apel în urma examinării apelului. (2) În cazul respingerii apelului, instanţa de apel este obligată să indice în decizie motivele respingerii.”

Art. 118 din Codul de procedură civilă: „(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. (5) Instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”

Art. 122 din Codul de procedură civilă: „(1) Circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. (2) Admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la momentul eliberării lor. 11 (3) Se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acţiuni ilegale. (4) Se consideră inadmisibile probele ce nu au fost prezentate de participanţii la proces până la data stabilită de judecător, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1191 şi art. 372 alin. (1).”

Art. 123 din Codul de procedură civilă: „(1) Faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute (faptele de notorietate publică) nu se cer a fi dovedite. (2) Faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă cauza şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleaşi persoane.”

Art.121 din Codul de procedură civilă: „Instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.”

Art. 130 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. (2) Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. (3) Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea cauzei. (4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. (5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.”

Prin prisma art. 444 din Codul de procedură civilă examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanţilor la proces, întrucât Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie a considerat inoportună invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au 12 fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității hotărârilor atacate.

Verificând actul de dispoziţie judecătoresc contestat în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie, considerând admisibil recursul declarat, urmează a-l admite şi a casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată, din motivele ce succed.

Având în vedere că în sistemul legislaţiei procesuale naţionale instanţa de judecată este obligată să soluţioneze procesul limitându-se la obiectul acestuia în sensul formulat prin acţiune şi, după caz, concretizat de către partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situaţia de a verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile şi argumentele înaintate.

Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a impune unei instanţe obligaţia de a efectua o examinare adecvată a argumentelor şi probelor aduse de către părţi (a se vedea Perez c. Franţei [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligaţii a instanţelor judecătoreşti este datoria lor de a-şi motiva hotărârile (a se vedea, printre altele, Hirvisaari c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).

De altfel, în cazul garanțiilor acordate de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca o explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, însă un răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Iniţial, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății. 13

Instanţele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei civile, au constatat că în baza contractului individual de muncă din 17 august 2018, Iurii Anton a fost angajat în calitate de șef al Ocolului Silvic Sculeni, pe o perioadă nedeterminată, în cadrul Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni.

Prin ordinul Agenției „Moldsilva” nr. 22-p din 19 noiembrie 2020, întru executarea deciziei nr. 2a-2229/20 din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, Iurii Anton a fost restabilit la locul de muncă, în funcția de șef al Ocolului Silvic Sculeni a Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, începând cu 20 noiembrie 2020.

Potrivit procesului-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate din 26 februarie 2021, început cu ora 16:05 și finisat la 16:15, Iurii Anton a fost testat cu aparatul Dragner, în rezultat fiind stabilit o concentrație de 0,26 mg/l vapori alcool în aerul expirat.

Conform buletinului de analiză nr. 4 din 06 aprilie 2021, IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, a prelevat probe de sânge de la Iurii Anton la 26 februarie 2021, ora 18:21. Astfel, în rezultatul examinării analizei de sânge la determinarea Alcoolemie pentru cetățeanul Iurii Anton, s-a stabilit 0,22 g/l.

La data de 27 februarie 2021, Agentul constatator, în privința lui Iurii Anton a întocmit proces-verbal cu privire la contravenție MA105174320 și a constatat că a comis o contravenție prevăzută de art. 233 alin. (1) din Codul contravențional, conducea vehiculul VAZ 21214 cu nr. de înmatriculare UNAX616 fiind în stare de ebrietate produsă de alcool având concentrația de 0,26 mg/l vapori alcool în aerul expirat prin ce a depășit gradul maxim stabilit de lege. Procesul-verbal a fost întocmit în prezenta lui Iurii Anton, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe acesta.

Prin ordinul nr. 39P din 26 februarie 2021 „cu privire la crearea comisiei pentru cercetarea încălcărilor de disciplină” a Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, s-a instituit comisia pentru cercetarea cazului de prezentare la serviciu în stare de ebrietate alcoolică a salariatului Iurii Anton.

Comisia, în componența lui Andrei Cozari, Vladimir Socolov- reprezentanți ai angajatorului, Grigore Talmaci, Iurie Rudi-reprezentanți ai salariaților au întocmit Actul de constatare din 26 februarie 2021, ora 16:30, în care au indicat că la 26 februarie 2021 șeful Ocolului Silvic Sculeni, Iurii 14 Anton conducea automobilul de serviciu VAZ 21214 cu n/î UN AX 616, în timpul orelor de serviciu pe traseul Sculeni-Gherman.

Prin ordinul nr. 35-P din 01 martie 2021 a Agenției „Moldsilva”, începând cu data de 01 martie 2021 a fost suspendat Iurii Anton din funcție de șef al Ocolului Silvic Sculeni din cadrul Întreprinderii pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, până la verificarea tuturor circumstanțelor și s-a suspendat contractul individual de muncă din 17 august 2018.

Conform dispoziției nr. 40P din 01 martie 2021 a Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni „cu privire la solicitarea explicațiilor”, s-a dispus de a solicita explicații în scris de la Iurii Anton privind acțiunile sale de încălcare a legislației muncii menționate în actul de constatare din 26 februarie 2021. S-au solicitat explicații privind cauza prezentării la serviciu în stare de ebrietate alcoolică în timpul programului de lucru la data de 26 februarie 2021.

Șeful Ocolului Silvic Sculeni, Iurii Anton la 01 martie 2021, a explicat că seara la 25 februarie 2021 a fost la o zi de naștere și a consumat băuturi alcoolice. La locul de muncă nu a servit.

Prin notificarea nr. AM-04/02-282 din 10 martie 2021 Agenția „Moldsilva” a solicitat Federației Sindicatelor din Silvicultură „Sindsilva” opinia consultativă a organului sindical pe marginea cazului stabilit în privința salariatului Iurii Anton.

Prin răspunsul nr. 01-14/09 din 12 martie 2021 președintele Federației Sindicatelor din Silvicultură „Sindsilva” a remis opinia consultativă, prin care a dedus că Iurii Anton a admis încălcări grave a disciplinei de muncă și având în vedere funcția pe care o ocupă, șef al ocolului silvic, având în subordine un colectiv, consideră inadmisibilă aflarea în funcție pe care o ocupă. Astfel, în conformitate cu art. 87 din Codul muncii a recomandat și a venit cu o opinie consultativă de a examina și identifica posibilitatea de a încheia cu Iurii Anton un contract individual de muncă pe perioadă determinată, în altă subdiviziune, la o funcția la care nu ar avea în subordine angajați.

La 18 martie 2021, Agenția „Moldsilva” a adoptat ordinul nr. 83 cu privire la crearea Comisiei în vederea efectuării anchetei de serviciu pentru stabilirea circumstanțelor de fapt.

La 24 martie 2021, Agenția „Moldsilva” a emis ordinul nr. 44, în baza căruia cu data prezentului ordin, în temeiul prevederilor art. 86 alin. (1) lit. i) din Codul muncii, șeful Ocolului Silvic Sculeni, Iurii Anton, pentru 15 încălcarea disciplinei de muncă prin prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, i s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de concediere.

În motivarea ordinului angajatorul Agenția „Moldsilva” a indicat că în vederea operării informațiilor parvenite în adresa Agenției „Moldsilva”, și anume, decizia în baza materialelor de constatare nr. 34/54-3403 din 01 martie 2021, aprobată de șeful Inspectoratului de Poliție Ungheni, comisar șef Victor Gavriliță, potrivit căreia s-a constatat că la 26 februarie 2021, ora 16-30, angajatul Agenției „Moldsilva”, șeful ocolului Silvic Sculeni Iurii Anton conducea automobilul de serviciu VAZ 21214 cu n/î UN AX 616, în timpul orelor de serviciu, pe traseul Sculeni-Gherman, fiind stopat și examinat de către inspectorii de patrulare, s-a stabilit că ultimul conducea automobilul în stare de ebrietate produsă de alcool având concentrația de 0,26 mg/l vapori de alcool în aerul expirat, astfel a depășit gradul maxim stabilit de Lege, conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d), art. 201, art. 202, art. 207, art. 209 alin. (1) și art. 210 alin. (1) din Codul muncii și prevederile pct. (1) din Hotărârea Guvernului RM nr. 150 din 02 martie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționare a Agenției „Moldsilva”, structurii și efectivului limită ale aparatului central al acesteia.

Materialele cauzei atestă că prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Ungheni, s-a recunoscut vinovat Iurii Anton de comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1) din Codul contravențional conducerea autovehiculului de către o persoană care are o concentraţie de alcool în sânge ce depăşeşte 0,3 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depăşeşte 0,15 mg/l, dacă fapta nu constituie infracţiunea, și s-a supus unei sancțiuni contravenționale sub formă de amendă în mărime de 370 unități convenționale ceea ce constituie 18 500 lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 8 luni, pentru că la data de 26 februarie 2021, ora 15:59 în satul Gherman, raionul Ungheni conducea automobilul de model „VAZ-21214” cu nr./î UNAX 616, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune, având o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,26 mg./l. S-a explicat lui Iurii Anton că este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel puțin 3 zile lucrătoare din momentul aducerii la cunoștință a prezentei hotărâri. În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 22 iulie 2021 a respins recursul declarat de avocatul Vasile Lupu, în interesele lui Iurii Anton și a 16 menținut hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Ungheni, în cauza contravențională de învinuire a lui Iurii Anton în comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1) din Codul contravențional, ca fiind nefondat.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Iurii Anton a solicitat anularea ordinului Agenției „Moldsilva” nr. 44 din 24 martie 2021 cu privire la concedierea din funcția de șef al ocolului silvic Sculeni, restabilirea în funcția deținută de șef al ocolului silvic Sculeni raionul Ungheni, încasarea de la Agenția „Moldsilva” în beneficiul său a salariului pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă de la 24 martie 2021 până la devenirea definitivă a hotărârii judecătorești, încasarea suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,3 la sută din suma neplătită în termen conform art. 330 din Codul muncii, încasarea din contul Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 lei.

Prima instanţă judecând cauza în fond, prin hotărârea din 07 iunie 2022 a admis în parte cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Anton. A anulat ordinul Agenției „Moldsilva” nr. 44 din 24 martie 2021 cu privire la concedierea lui Iurii Anton. L-a restabilit pe Iurii Anton în funcția de șef al Ocolului Silvic Sculeni din cadrul Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni. A obligat Agenția „Moldsilva” să calculeze și să achite lui Iurii Anton salariul mediu pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada de la 24 martie 2021 până la 07 iunie 2022, inclusiv. A încasat de la Agenția „Moldsilva” în beneficiul lui Iurii Anton cheltuieli de judecată în sumă de 5 000 lei. În rest, a respins pretențiile ca fiind neîntemeiate.

Instanţa de apel verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, prin decizia din 22 iunie 2023, a respins apelurile declarate de Agenția „Moldsilva”, Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni și a menținut hotărârea din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Anton către Agenția „Moldsilva”, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă, repararea prejudiciului material. 17

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a considerat că în cazul bănuirii/învinuirii salariatului de faptul prezentării la locul de muncă în stare de ebrietate, angajatorul are sarcina de a-l înlătura de la îndeplinirea îndatorărilor de serviciu, cu îndreptarea acestuia la instituția medicală pentru constatarea faptului aflării în stare de ebrietate, constatare realizată în baza certificatului medical de constatare a consumului de alcool de către salariat, iar în cazul refuzului salariatului de a se deplasa la instituția medicală, angajatorul va forma o comisie dintr-un număr egal de reprezentanți ai angajatorului şi ai salariaților, care vor constata faptul aflării salariatului la serviciu în stare de ebrietate şi vor cere lămurire de la salariat a încălcării date. Membrii comisiei vor semna actul de constatare a prezenței la serviciu în stare de ebrietate. Cu acest act va fi familiarizat salarialul sub semnătură, iar în caz de refuz, membrii comisiei vor constata faptul refuzului şi vor semna procesul-verbal de constatare a refuzului de semnare a actului.

În speţă, instanţa de apel a reţinut că actul de constatare, din 26 februarie 2021, a fost întocmit de membrii Comisiei pentru cercetarea încălcărilor de disciplină, formată în baza ordinului directorul Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva Centru” Ungheni nr. 39P din 26 februarie 2021, care nu deține calitatea de angajator a intimatului şi, astfel, actul întocmit de acesta nu este conform exigenţelor legale, fapt care, examinat în cumul cu lipsa la dosar a unui certificat, eliberat de către instituția medicală denotă încălcarea de către angajator a ordinii stabilite de Lege pentru adoptarea ordinului contestat. Or, încălcarea nominalizată denotă că comisia care a întocmit actul invocat de către angajator la emiterea ordinului contestat nu a fost formată în modul stabilit de Lege de către angajator, constituită dintr-un număr egal de reprezentanți ai angajatorului şi ai salariaților desemnați de angajator, calitate pe care nu o avea emitentul ordinului nr. 39P din 26 februarie 2021, iar din declarațiile lui Andrei Cozari, Vladimir Sacacol, Grigore Talmaci și Iurie Rudi, care s-au prezentat în satul Gherman, raionul Ungheni, la data de 26 februarie 2021, rezultă indubitabil că salariatul Iurii Anton nu a fost îndreptat și nu i s-a propus de a pleca la instituția medicală pentru constatarea faptului aflării în stare de ebrietate.

Prin urmare, a conchis că în contextul în care Iurii Anton a invocat că nu a consumat alcool în timpul zilei de muncă, respectiv, că rezultatele testării sale alcoolscopice, efectuate în cadrul dosarului contravențional, ar fi fost determinate de consecințele consumului de alcool, angajatorul avea sarcina de a propune lui Iurii Anton efectuarea examenului medical în vederea determinării certe a circumstanțelor relevante în condițiile în care aspectele indicate sunt determinante pentru aprecierea gravității faptei 18 imputate ultimului. Or, Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, denotă cert că tragerea la răspundere publică a contravenientului pentru conducerea autovehiculului în stare de ebrietate, conține cerințe mult mai severe reieșind din însăși natura obiectului supus protecției publice: viața și sănătatea altor participanți la trafic, protecția terților, cât și bunurilor acestora, fapt care este absolut diferită de cea existentă în raporturile civile, inclusiv de muncă, motiv pentru care actele întocmite în cadrul unor cauze contravenționale, deși sunt suficiente pentru confirmarea comiterii unei contravenții, nu pot fi apreciate ca admisibile pentru încadrarea acestora în noțiunea de abatere disciplinară comisă de angajat ce ar justifica aplicarea celei mai drastice sancțiuni disciplinare - eliberarea din serviciu.

De altfel, din aceste motive, rezultatele testărilor lui Iurii Anton de către colaboratorii poliției cu utilajul Drager nu este opozabil pentru angajator, dat fiindcă legiuitorul a instituit pentru acesta din urmă mai multe condiții, inclusiv, prin aprecierea stării de ebrietate nu doar prin prisma determinării seci a concentrației de alcool în aerul expirat sau în sânge, ci şi a comportamentului salariatului sub influența acesteia, diversificat în fiecare caz în parte, în alt mod nefiind explicabilă instituirea de către legiuitor a posibilității determinării stării respective de către o comisie, formată nu neapărat din specialiști în domeniu, care, subiectiv, nu pot determina starea de ebrietate în cuantum suficient pentru a determina întrunirea tuturor elementelor necesare pentru sancționarea majoră a angajatului.

Mai mult, instanţa de apel a indicat că activitățile realizate de către Iurii Anton nu ţine nemijlocit şi exclusiv de conducerea mijloacelor de transport (cum ar fi cazul conducătorilor de transport auto de mărfuri sau pasageri) pentru ca răspunderea publică, la care a fost supus Iurii Anton să producă efecte directe asupra capacităților de muncă ale acestuia, motive pentru care probele invocate de angajator sunt insuficiente în cazul dat pentru a aplica sancțiunea vizată în ordinul contestat.

Din criticile recurentei aduse în recursul formulat, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie identifică, în esenţă, dezacordul acesteia cu lipsa unei aprecieri din partea instanței de apel a probelor prezentate, care în opinia sa, confirmă faptul că salariatul a încălcat disciplina de muncă fiind prezent la lucru în stare de ebrietate alcoolică.

Prin prisma dezacordului recurentei cu hotărârea primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie apreciază ca fiind pripită soluţia instanţei de apel, fiind 19 determinată de aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, lipsa aprecierii înscrisurilor prezentate de către pârâta/recurentă în prima instanță sub aspectul pertinenței pentru soluționarea corectă și obiectivă a litigiului.

Instanţa de recurs notează că în litigiile privind concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pentru prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică pot fi concediaţi salariaţii care s-au aflat în starea respectivă la locul de muncă şi în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, indiferent de faptul dacă salariatul s-a eschivat de la îndeplinirea acestor atribuţii în legătură cu starea în care se afla sau dacă a fost sau nu înlăturat de la executarea atribuţiilor de serviciu în legătură cu starea de ebrietate. Pentru salariaţii care activează în condiţiile evidenţei globale a timpului de muncă conform art. 99 din Codul muncii – tot timpul aflării acestora la serviciu se consideră timp de muncă. Starea de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică poate fi confirmată numai prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariatului (art. 76 lit. k) CM), alte probe fiind inadmisibile.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune deoarece consideră că neîntemeiat a fost eliberat de la locul de muncă pe motiv că se afla în stare de ebrietate alcoolică, ori după ce a fost stopat de agenții de patrulare s-a deplasat la secția de primire a Spitalului raionul Ungheni, unde i s-a prelevat probe biologice, iar potrivit buletinului de analize nr. 4 din 06 aprilie 2021 a IMPS Dispensarul Republican de Narcologie, Laboratorul diagnostic clinic, s-a constatat că în sânge s-a depistat o concentrație de alcool în sângele acestuia de 0,22 g/l, care conform pct. 3 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, nu se afla în stare de ebrietate alcoolică.

Astfel, la examinarea cauzei și pronunțarea hotărârii în prima instanță și a deciziei în instanța de apel, ultimele s-au pronunțat în favoarea admiterii cererii de chemare în judecată formulată, inclusiv s-a referit la actul de constatare din 26 februarie 2021 întocmit de membrii Comisiei pentru cercetarea încălcărilor de disciplină formată în baza ordinului directorului Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni nr. 39P din 26 februarie 2021, care nu deține calitate de angajator al lui Iurii Anton și lipsei unui certificat, eliberat de către instituția medicală. 20

La acest capitol, instanța de recurs reține că recurenta/pârâta în prima instanță, în calitate de probe în justificarea poziției privind respingerea acțiunii depusă de Iurii Anton a prezentat hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Ungheni, prin care s-a recunoscut vinovat Iurii Anton de comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1) din Codul contravențional conducerea autovehiculului de către o persoană care are o concentraţie de vapori de alcool în aerul expirat ce depăşeşte 0,15 mg/l, pentru că la data de 26 februarie 2021, ora 15:59 în satul Gherman, raionul Ungheni conducea automobilul de model „VAZ-21214” cu nr./î UNAX 616, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune, având o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,26 mg./l, cu aplicarea unei sancțiuni contravenționale sub formă de amendă în mărime de 370 unități contravenționale ceea ce constituie 18 500 lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 8 luni. Hotărârea, fiind menținută prin decizia din 22 iulie 2021 a Curți de Apel Chișinău.

Examinând contestația, instanța de judecată în susținerea poziției sale a reținut prevederile art. 13 și art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcooscopică, de testare antidrag și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, care indică că persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, funcţionarea aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu prelevarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana testată este însoţită de angajatul Inspectoratului Naţional de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliţiei la cea mai apropiată instituţie medicală abilitată, dar nu mai târziu de 2 ore după testarea alcoolscopică sau după testarea antidrug. Refuzul subiectului de a fi condus la o instituţie medicală abilitată pentru examinarea medicală cu prelevarea probelor biologice este considerat ca refuz de la dreptul de a contesta rezultatul testării alcoolscopice şi serveşte drept temei pentru menţinerea acestuia în vigoare

La caz, instanța a concluzionat că contravenientul Iurii Anton nu a respectat acest Regulament, prezentându-se personal la instituția medicală pentru prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate, fără însoțirea unui reprezentant al INSP și mai târziu de 2 ore de la momentul testării alcoolsopice, și anume, conform buletinului de analiză nr. 4 din 06 aprilie 2021, proba de sânge de la Iurii Anton a fost prelevată la 26 februarie 21 2021, orele 18:21, iar testarea alcoolscopică a fost efectuată la 26 februarie 2021, orele 15:59, ceea ce contravine prevederilor Regulamentului.

Totodată, instanța a constatat că proba video demonstrează că ultimul a fost testat alcoolscopic, având rezultatul de 0,26 mg/l, cu care a fost de acord și nu-l contestă.

În această ordine de idei, instanța de recurs reiterează că, deși hotărârea/decizia în cauza contravențională prezentate în calitate de probe de recurentă/pârâtă în prima instanță sunt emise până la emiterea hotărârii primei instanțe în prezenta cauză civilă, iar instanța de apel verificând legalitatea și hotărârii contestate cu apel, în virtutea prevederilor art. 373 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate de pârâtă și nici nu a supus aprecierii înscrisurile prezentate cu titlu de probe sub aspectul relevanței acestora litigiului soluționat. De altfel, în contextul în care reclamantul a invocat că nu se afla în stare de ebrietate alcoolică în timpul orelor de muncă, în susținerea poziției la înaintarea cererii de chemare în judecată, instanța de apel avea obligația de a aprecia înscrisurile prezentate de partea pârâtă în conformitate cu art. 130 alin. (4) din Codul de procedură civilă, motivând concluziile privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Completul menționează că în sensul art. 86 alin. (1) coroborat cu art. 76 lit. k) din Codul muncii, starea de ebrietate la locul de muncă poate fi constatată prin două metode alternative: - certificatul medical; - actul comisiei, metode care nu pot fi aplicate cumulativ.

Instanțele de nivelul inferior au examinat prezenta speță doar sub cea dea doua condiția „actul comisiei”, limitându-se doar la stabilirea că aceasta a fost formată nu de către angajator, fără să examineze cauza sub aspectul dacă la caz ar exista cealaltă condiție de stabilire a stării de ebrietate.

Mai mult, unicul argument al anulării ordinului de concediere a constituit faptul că comisia pentru stabilirea stării de ebrietate a angajatului a fost constituită de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni, care nu ar fi angajatorul intimatului, fără să dea nici o apreciere hotărârilor judecătorești, care au confirmat că în ziua de 26 februarie 2021 ora 15:59 Iurii Anton se deplasa, cu automobilul de serviciu, în stare de ebrietate alcoolică ce depășește maximul admisibil, care nu constituie infracțiune, având o concentrație de 0,26 mg/l în aerul expirat, certificatul instituției medicale fiind declarat inadmisibil ca probă, deoarece a fost efectuat personal și cu depășirea termenului de 2 ore. 22

Subsidiar, art. 76 lit. k) din Codul muncii nu instituie o condiție obligatorie ca comisia formată pentru stabilirea abaterii să fie formată obligator prin ordinul autorității centrale.

Cu adevărat, anume de competența directorului Agenției „Moldsilva” ține numirea în funcție și concedierea șefilor de ocoluri silvice, însă concluzia că în speță doar prin ordinul ultimului putea fi instituită comisia este una pripită și nemotivată, fără trimitere la nici un cadru legal aplicabil.

Cu atât mai mult, că ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva- Centru” Ungheni de asemenea este o subdiviziune a Agenției „Moldsilva”, iar Ocolul Silvic Sculeni, raionul Ungheni se subordonează nemijlocit ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni. Prin urmare, concluzia că ultima nu era în drept să formeze comisia și să stabilească starea de ebrietate a lui Iurii Anton, este una nemotivată și formală.

Instanța de recurs relevă că circumstanţele reliefate supra urmează a fi verificate la rejudecarea cauzei, în vederea stabilirii dacă probele administrate confirmă că Iurii Anton în timpul orelor de lucru sar fi aflat în stare de ebrietate alcoolică, dacă are sau nu relevanță la caz hotărârea/decizia în cauza contravențională, și dacă s-a respectat sau nu procedura de determinare a stării de ebrietate. De asemenea, să determine dacă cel puțin una din metodele respective confirmă sau nu starea de ebrietate alcoolică a lui Iuri Anton la locul de muncă.

Generalizând cele conturate anterior, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanţa de apel s-a realizat pripit şi evaziv, fiind lăsate fără apreciere probele prezentate de pârâta/recurentă, ceea ce impune casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

Din perspectiva postulatelor legale, la examinarea cauzelor, instanţele urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală, completă şi obiectivă a tuturor circumstanţelor care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerinţelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esenţiale relevate în speţă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60). 23

CtEDO, în cauza Capacchione v. Republica Moldova, cererea nr. 22616/10, hotărârea din 30 noiembrie 2021, a reamintit că articolul 6 § 1 din Convenție implică, din partea „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de către părți (a se vedea, printre multe altele, Perez v. Franța [MC], nr. 47287 / 99, § 80, CEDO 2004-I și Loupas v. Grecia, nr. 21268/16, § 37, 20 iunie 2019). De asemenea, Curtea reiterează jurisprudența sa bine-stabilită, potrivit căreia acest Articol obligă, inter alia, instanțele să motiveze deciziile lor. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către reclamant, această obligație presupune, totuși, că o parte la procesul judiciar poate aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (a se vedea, printre multe altele, Paixão Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020, și cauzele citate acolo).

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluţiei la caz urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate supra, ignorate anterior, precum şi motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziţiei părţii reclamante, cât şi obiecţiilor părţii oponente pe marginea acţiunii formulate în raport cu probele prezentate şi normele de drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, ca, în consecinţă, soluţia adoptată să fie certă şi coerentă şi să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite recursul declarat şi casează integral decizia instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată. 120. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 442, art.444, art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Agenția „Moldsilva”. Casează integral decizia din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Chişinău în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Anton împotriva Agenției „Moldsilva”, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” Ungheni cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă, repararea 24 prejudiciului material, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Munteanu 25