Siewnath împotriva Țărilor de Jos

HOTĂRÂREA TERZĂ PRIVIND DECIZIA nr. 23784/08, de către Sunil Arunkoemar SIEWNATH împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 12 octombrie 2010 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 mai 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cererea a fost depusă de dl Sunil Arunkoemar Siewnath, un național olandez născut în 1969 și locuiește în Hoogvliet. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna I.N.

Weski, un avocat practicant la Rotterdam. Guvernul Țărilor de Jos (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor adjunct, dna Liselot Egmond, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că apelul său împotriva prelungirii reținutului său prelungit în reținere nu a fost auzit „cu viteză”.

La 24 martie 2010 și 10 iunie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Țărilor de Jos în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 2.500 de euro (EUR) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și 4448,22 EUR pentru a acoperi orice costuri și cheltuieli, care ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și plătibile în termen de șase săptămâni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului.

În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de șase săptămâni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Santiago Quesada Elisabet Fura Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 23784/08 by Sunil Arunkoemar SIEWNATH against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12 October 2010 as a Committee composed of: Elisabet Fura, President, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 May 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The application was lodged by Mr Sunil Arunkoemar Siewnath, a Dutch national who was born in 1969 and lives in Hoogvliet. He was represented before the Court by Ms I.N. Weski, a lawyer practising in Rotterdam.

The Netherlands Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Ms Liselot Egmond, of the Ministry for Foreign Affairs. The applicant complained under Articles 5 § 4 of the Convention that his appeal against the prolongation of his extended detention on remand had not been heard “speedily”. On 24 March 2010 and 10 June 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against the Netherlands in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 2,500 euros (EUR) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as EUR 4,448.22 to cover any and all costs and expenses, which would be free of any taxes that might be applicable and payable within six weeks from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said six-week period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Elisabet Fura Registrar President