ÖZER c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
ÖZER c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 18600/05 prezentată de Mehmet ÖZER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 octombrie 2010 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Kristina Pardalos, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 18 aprilie 2005, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a deliberat, pronunța decizia următoare PROCEDURA Cererea a fost formulată de domnul Mehmet Özer, un resortisant turc, născut în 1974 și rezident în Manisa. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Peynirci și T. Akarca, avocați în mail. Guvernul turc ( La 12 iunie 2009, Curtea a decis să comunice plângerea reclamantului întemeiat pe dreptul la un proces echitabil, protejat prin art. 6 din convenție. La 29 aprilie și 7 iulie 2010, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Reclamantul a fost de acord să renunțe la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza prezentei cereri în schimbul angajamentului guvernului de a-i plăti 15 000 EUR pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, sumă care va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și care nu are nicio taxă aplicabilă. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din convenție. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale, și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte