İPEKYÜZ v. TURKEY

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 43699/05, de către Feridun İPEKYÜZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 9 noiembrie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Danutė Jočienė, Președintele, Nona Tsotsoria, Guido Raimondi, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct, având în vedere cererea depusă la 6 noiembrie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cererea a fost depusă de dl Feridun İpekyüz, un cetățen turc născut în 1977 și locuiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de dl H. Gümüș, un avocat practicant în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. La 16 aprilie 2010 și 16 septembrie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi de către guvern să-i plătească 6.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Danutė Jočienė Greffière adjunct Présidente

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 43699/05

by Feridun İPEKYÜZ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9

November 2010 as a Chamber composed of:

Danutė Jočienė,

President,

Nona Tsotsoria,

Guido Raimondi,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Registrar,

Having regard to the above application lodged on 6 November 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Mr Feridun İpekyüz, a Turkish national who was born in 1977 and lives in Diyarbakır. He was represented before the Court by Mr H. Gümüș, a lawyer practising in Diyarbakır. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings brought against him.

On 16 April 2010 and 16 September 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against the Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 6,000 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 §

1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Danutė Jočienė

Greffière adjointe

Présidente