CASE OF TAXQUET v. BELGIUM - [Romanian translation] legal summary by the IER (Institutului European din România)

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Taxquet împotriva Belgiei (MC)

– 926/05

Hotărârea din 16.11.2010 (MC)

Art.

6

Art.

6

§

1

Proces echitabil

Absența unor garanții procedurale suficiente pentru a permite unui acuzat să înțeleagă verdictul de vinovăție pronunțat de un juriu popular la curtea cu jurați (

cour d’assises

):

încălcare

În fapt

– În 2003-2004, reclamantul a compărut împreună cu șapte coacuzați în fața

cour d’assises

pentru a fi judecat în legătură cu asasinarea unui ministru de stat și tentativa de asasinare a partenerei acestuia de viață. În vederea pronunțării verdictului, juriul popular a trebuit să răspundă la 32 de întrebări, dintre care patru îl vizau pe reclamant. Jurații l-au declarat vinovat pe reclamant, iar acesta a fost apoi condamnat la 20 de ani de închisoare. I s-a respins recursul în casație împotriva hotărârii pronunțate de

cour d’assises

.

Prin hotărârea din 13 ianuarie 2009, o Cameră a Curții europene a constatat în unanimitate încălcarea art.

6

§

1 din Convenție, ca urmare a lipsei motivării hotărârii pronunțate de

cour d’assises

.

În drept

– Art.

6

§

1: diverse state membre ale Consiliului Europei au un sistem de proces cu juriu popular în cadrul căruia magistrații de profesie nu pot participa la deliberările juraților pentru stabilirea verdictului. Acest sistem, care provine din voința legitimă de a-i asocia pe cetățeni la acțiunea justiției, în special la acțiunile cele mai grave, nu poate fi pus în discuție aici. Din jurisprudența Curții reiese că lipsa motivării unui verdict pronunțat de un juriu popular nu implică, în sine, încălcarea art.

6. Nu este mai puțin adevărat că, pentru respectarea cerințelor unui proces echitabil, trebuie să existe garanții suficiente pentru a-i permite acuzatului, dar și publicului, să înțeleagă verdictul pronunțat. Aceste garanții pot consta, de exemplu, în a le furniza juraților instrucțiuni sau clarificări privind problemele juridice ridicate sau mijloacele de probă prezentate, a le supune atenției chestiuni precise și neechivoce care vor fundamenta verdictul, sau în a compensa lipsa motivării răspunsurilor juriului. În speță, nici rechizitoriul, nici întrebările adresate juraților nu conțineau informații suficiente privind participarea reclamantului la săvârșirea infracțiunilor care i se imputau. Rechizitoriul menționa fiecare dintre infracțiunile de care era acuzat reclamantul, însă nu preciza care erau probele care, în opinia acuzării, puteau fi reținute împotriva acestuia. Referitor la întrebările adresate juriului de președintele

cour d’assises

, acestea erau laconice și identice pentru toți acuzații. Chiar și în combinație cu rechizitoriul, acestea nu îi permiteau reclamantului să știe ce probe și circumstanțe i-au condus pe jurați la pronunțarea unui verdict de vinovăție în privința sa. Reclamantul nu a putut înțelege, în special, ce rol exact îi atribuia juriul în raport cu coacuzații, de ce infracțiunea a fost încadrată ca asasinat în loc de omor și de ce s-a reținut împotriva sa circumstanța agravantă a premeditării în legătură cu omorârea partenerei ministrului de stat. Această deficiență este cu atât mai problematică cu cât cauza era complexă în plan juridic și faptic, iar procesul a durat peste 2 luni și a inclus numeroase audieri. În fine, sistemul național nu prevede posibilitatea de a declara apel împotriva unei hotărâri pronunțate de

cour d’assises

. Referitor la recursul în casație, acesta are ca obiect doar probleme de drept și, prin urmare, nu poate lămuri în mod corespunzător o persoană în privința motivelor condamnării sale. Prin urmare, reclamantul nu a beneficiat de garanții suficiente pentru a-i permite să înțeleagă verdictul de vinovăție pronunțat împotriva sa, iar procedura a avut un caracter inechitabil.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).