AFFAIRE GORELISHVILI CONTRE LA GEORGIE

Rezoluția CM/ResDH(2010) 164 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Gorelishvili împotriva Georgiei (Recherche n 12979/04, Hotărârea din 05/06/2007, definitivă la 05/09/2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare a libertății de exprimare a recurentei, jurnalistă la momentul respectiv a faptelor, ca urmare a condamnării sale la o amendă, în septembrie 2003, pentru calomnie pentru publicarea unui articol privind situația financiară a unei personalități politice având în vedere declarația sa de patrimoniu (violarea articolului 10) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 164 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Gorelishvili împotriva Georgiei Rezumat introductiv al cauzei În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană juridică, o persoană sau o persoană juridică, o persoană sau o persoană juridică, o persoană sau o persoană sau o persoană juridică, o persoană sau o persoană sau o persoană juridică, o persoană sau o persoană sau o persoană, o persoană sau o persoană sau o persoană, o persoană sau un organism sau o persoană, o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau un organism sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate sau organism sau o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate Curtea Europeană a menționat în special că nu există nici o îndoială cu privire la faptul că libertatea de exprimare a recurentei a avut loc în contextul unei probleme de interes public importante și că expresiile condamnate de Curtea Supremă în prezenta cauză au fost de o părere, deși au fost exprimate într-un mod provocator. Curtea Europeană a ajuns la concluzia că criteriile aplicate de Curtea Supremă nu erau compatibile cu principiile prevăzute la art. 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea a considerat că ingerința nu era necesară într-o societate democratică. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Total 1 500 EUR 1 500 EUR Platit la 28/11/2007 b) Măsuri individuale Cu toate acestea, Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării nu a fost suficientă pentru a compensa prejudiciul moral suferit de reclamantă și, prin urmare, i-a atribuit o sumă din acest șef. În consecință, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Schimbări legislative Curtea Europeană a declarat că stadiul legislației georgiene în materie de calomnie la momentul faptelor a condus la decizia Curții Supreme. În special art. 18 din Codul civil n Curtea a considerat că această abordare indistinctă de evaluare a unei declarații este în sine incompatibilă cu libertatea de exprimare care este un element fundamental al articolului 10. De la faptele prezentei cauze, art. 18 din Codul civil a fost modificat și nu mai menționează obligația pârâtului de a demonstra informații pe care le comunică. La art. 18 din Codul civil se referă la dreptul de răspuns în mass-media și la posibilitatea de a solicita despăgubiri materiale și morale în caz de încălcare a dreptului la onoare, a demnității, a vieții private, a securității personale și a reputației. Legea din 24/06/2004 privind libertatea de exprimare și de exprimare a înlocuit Legea privind presa și mass-media în vigoare la momentul respectiv a faptelor din această cauză. Această lege definește calomnia ca fiind o declarație care conține fapte în mod substanțial false și care aduce atingere unui individ, subminează numele sau reputația acestuia (Capitolul 1, art. 1). orice persoană, cu excepția funcționarilor publici, se bucură de libertatea de exprimare, ceea ce înseamnă (a) libertatea de exprimare; (b) libertatea de a vorbi și de a purta o dezbatere politică: (Capitolul 1, art. 2). Capitolul IV al legii, consacrat calomniei, distinge calomnia comisă față de o persoană particulară de cea comisă împotriva unei personalități publice. Aceasta precizează că este de competența pârâtului să demonstreze că un fapt este greșit și că publicarea acestui fapt greșit i-a adus prejudicii. În ceea ce privește calomnia față de o personalitate publică, răspunderea civilă a pârâtului nu este angajată decât în cazul în care reclamantul demonstrează că pârâtul știa că fapta a fost greșită. Răspunderea civilă a pârâtului nu este angajată în cazul în care, prin neglijența sa grosolană, reclamantul a provocat difuzarea declarației care conține fapta greșită. art. 15 din lege enumeră cazurile în care pârâtul beneficiază de o scutire parțială sau condiționată de răspundere. Orice persoană care a făcut o declarație care conține o faptă greșită poate beneficia de această scutire dacă (a) a adoptat măsuri rezonabile pentru a controla adevărul faptelor, dar nu a putut evita o eroare și a adoptat ulterior măsuri pentru restabilirea reputației persoanei jignite (b) urmărește să protejeze interesul public legitim și interesul protejat este mai mare decât prejudiciul cauzat (c) declarația a fost făcută cu acordul reclamantului (d) declarația reprezintă un răspuns proporțional cu declarația făcută de către reclamant împotriva sa/ea (e) declarația este o descriere legală și exactă a unui proces care se află în centrul atenției publicului. La art. 16 din lege prevede că nimeni nu poate fi condamnat pentru calomnie dacă nu știa sau nu știa că declarațiile de calomnie erau (vor fi) răspândite. În cele din urmă, art. 2 din lege prevede că: Legea trebuie interpretată în conformitate cu Constituția Georgiei și cu obligațiile internaționale ale Georgiei, în special Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului 2) Publicația / difuzarea hotărârii Curții Europene: Hotărârea Curții a fost tradusă în Georgia și publicată în Jurnalul Oficial al Georgiei n 54 în data de 12/11/07. Este disponibil pe site-ul Ministerului Justiției: http://www.justice.gov.ge/gorelishvili.pdf În plus, acesta a fost distribuit diferitelor organisme de la mai ales Curții Supreme. Efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții în dreptul georgian Autoritățile georgiene subliniază că, atunci când sunt sesizate cu litigii privind libertatea de exprimare, instanțele se referă în mod constant la Convenția europeană a drepturilor omului și la jurisprudența Curții Europene, astfel încât într-o cauză Z. v. K. în care reclamantul Z. contesta respingerea cererii sale de despăgubire pentru calomnie de către instanța din 1 instanță și Curtea de apel din Tbilisi, prin hotărârea din 23/07/2009, camera civilă a Curții Supreme a declarat că Tribunalul din 1 instanța și Curtea au considerat pe bună dreptate că afirmațiile în litigiu constituie o opinie cu privire la o chestiune care era deosebit de interesată de societate. După ce a subliniat că Interpretarea legii privind libertatea de exprimare și de exprimare trebuia făcută în conformitate cu obligațiile internaționale ale Georgiei, inclusiv cu Convenția europeană a drepturilor omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Supremă a analizat caracterul necesar într-o societate democratică A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08-C-82/08-C-82/08, Rec., 2008, p. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Georgia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)164

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Gorelishvili contre Géorgie

(Requête n

o

12979/04, arrêt du 05/06/2007, définitif le 05/09/2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte à la liberté d’expression de la requérante, journaliste à l’époque des faits, en raison de sa condamnation à une amende, en septembre 2003, pour diffamation pour avoir publié un article sur la situation financière d’une personnalité politique au vu de sa déclaration de patrimoine (violation de l’article 10) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)164

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Gorelishvili contre Géorgie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une atteinte à la liberté d’expression de la requérante, journaliste à l’époque des faits, en raison de sa condamnation à une amende, en septembre 2003, pour diffamation pour avoir publié un article sur la situation financière d’une personnalité politique au vu de sa déclaration de patrimoine (violation de l’article 10).

La Cour européenne a relevé en particulier qu’il n’y avait aucun doute sur le fait que la liberté d’expression de la requérante s’était exercée dans le contexte d’une question d’intérêt public importante et que les expressions condamnées par la Cour Suprême dans la présente affaire relevaient d’une opinion, bien qu’exprimée de manière provocante. La Cour européenne a conclu que les critères appliquées par la Cour Suprême n’étaient pas compatibles avec les principes contenus dans l’article 10, puisqu’elle ne fournissait pas de raisons pertinentes et suffisantes pour justifier l’ingérence dans le droit de la requérante de communiquer des informations et des idées sur des questions d’intérêt public. La Cour a estimé que l’ingérence n’était pas nécessaire dans une société démocratique.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

1 500 EUR

-

1 500 EUR

Payé le 28/11/2007

b) Mesures individuelles

Aucune demande d’indemnisation du préjudice matériel n’a été faite. La Cour européenne a toutefois estimé que le constat de violation ne suffisait pas pour compenser le préjudice moral subi par la requérante et lui a donc attribué une somme de ce chef.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

1) Changements législatifs

:

La Cour européenne a dit que l’état de la législation géorgienne en matière de diffamation à l’époque des faits avait conduit à la décision de la Cour Suprême.

En particulier l’article 18 du code civil n’établissait pas de distinction entre les déclarations factuelles et les jugements de valeur mais se référait de manière uniforme à «

l’information

» (

cnobebi

), et exigeait que la vérité sur toute «

information

» soit prouvée par le défendeur. La Cour a considéré que cette approche indistincte pour évaluer une déclaration était en soi incompatible avec la liberté d’opinion qui est un élément fondamental de l’article 10.

Depuis les faits de la présente affaire, l’article 18 du Code civil a été modifié et ne mentionne plus l’obligation pour le défendeur de faire la preuve de l’information qu’il communique. L’article 18 du Code civil traite du droit de réponse dans les medias et de la possibilité de demander un dédommagement matériel et moral en cas d’atteinte au droit à l’honneur, à la dignité, la vie privée, la sécurité personnelle et la réputation.

La loi du 24/06/2004 relative à la liberté de parole et d’expression a remplacé la loi sur la presse et les médias en vigueur à l’époque des faits de cette affaire.

Cette loi définit la diffamation comme «

une déclaration qui contient des faits substantiellement faux et qui porte atteinte à un individu, ternit son nom ou sa réputation

» (Chapitre 1, article 1e). La loi précise en outre que «

toute personne, à l’exception des agents publics, jouit de la liberté d’expression, ce qui signifie a) l’absolue liberté d’opinion

; b) la liberté de discours et de débat politique” (Chapitre 1, article

3,

2).

Le chapitre IV de la loi, consacré à la diffamation, distingue la diffamation commise envers un particulier de celle commise envers une personnalité publique. Elle précise qu’il appartient au défendeur de prouver qu’un fait est erroné et que la publication de ce fait erroné lui a porté préjudice. S’agissant de la diffamation envers une personnalité publique, la responsabilité civile du défendeur n’est engagée que si le demandeur démontre que le défendeur savait que le fait était erroné. La responsabilité civile du défendeur n’est pas engagée si par sa négligence grossière le demandeur a provoqué la diffusion de la déclaration contenant le fait erroné.

L’article 15 de la loi énumère les cas dans lesquels le défendeur bénéficie d’une exonération partielle ou conditionnelle de responsabilité. Toute personne qui a fait une déclaration contenant un fait erroné peut bénéficier de cette exonération si

:

a) elle a adopté des mesures raisonnables pour contrôler la vérité des faits, mais n’a pu éviter une erreur et a adopté par la suite des mesures pour rétablir la réputation de la personne offensée

;

b) elle vise à protéger l’intérêt public légitime et l’intérêt protégé est supérieur au dommage causé

;

c) la déclaration a été faite avec l’accord du demandeur

;

d) la déclaration représente une réponse proportionnelle à la déclaration faite par le demandeur contre lui/elle

;

e) la déclaration est une description licite et exacte d’un évènement qui est au centre de l’attention du public.

L’article 16 de la loi prévoit que nul ne peut être condamné pour diffamation s’il ne savait pas, ou ne pouvait savoir, que les déclarations diffamatoires étaient (allaient être) propagées.

Enfin, l’article 2 de la loi prévoit que «

la loi doit être interprétée conformément à la Constitution de la Géorgie et aux obligations internationales de la Géorgie, notamment la Convention européenne des droits de l’homme et la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme

».

2) Publication / diffusion de l’arrêt de la Cour

européenne

: l’arrêt de la Cour a été traduit en géorgien et publié au journal officiel de Géorgie n

o

54 en date 12/11/07. Il est disponible sur le site Internet du Ministère de la Justice :

http://www.justice.gov.ge/gorelishvili.pdf

.

En outre, il a été distribué à différents organes de l’Etat et notamment à la Cour Suprême.

3)

Effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour en droit géorgien

. Les autorités géorgiennes soulignent que, lorsqu’ils sont saisis de litiges relatifs à la liberté d’expression, les tribunaux ne manquent pas de se référer à la Convention européenne des droits de l’homme et à la jurisprudence de la Cour européenne. Ainsi dans une affaire Z. contre K. dans laquelle le requérant Z. contestait le rejet de sa demande en indemnisation pour diffamation par le tribunal de 1

o

instance et la Cour d’appel de Tbilissi, la chambre civile de la Cour suprême a dit, par arrêt du 23/07/2009, que le tribunal de 1

o

instance et la Cour d’appel avaient jugé à juste titre que les propos litigieux constituaient une opinion sur une question qui intéressait particulièrement la société. Après avoir souligné que

«

L’interprétation de loi relative à la liberté de parole et d’expression devait être faite en conformité avec les obligations internationales de la Géorgie, y compris avec la Convention européenne des droits de l’homme et la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme

»,

la Cour suprême a analysé le caractère «

nécessaire dans une société démocratique

» d’une éventuelle restriction à la liberté d’expression en l’espèce ainsi que les limites de la «

critique acceptable

», pour confirmer qu’il n’y avait pas eu diffamation en l’espèce.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Géorgie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.