BIZJAK v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BIZJAK v. SLOVENIA (CtEDO, 2011)
DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Adrese nr. 2251/07, 2511/07 și 6076/07 de către Milojko BIZJAK și alții împotriva Sloveniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 18 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererile de mai sus, Având în vedere propunerile Guvernului de soluționare făcute reclamanților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanții sloveni care locuiesc în Slovenia. Dl Višnjevec a fost reprezentat în fața Curții de dl Munih, un avocat care practică în Koper. dl Bizjak și dl Smiljčić nu a fost reprezentat în fața Curții. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Reclamanții au fost părți la procedură care s-a încheiat înainte de 1 ianuarie 2007. Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la judecată fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 – „Legea din 2006” a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții: Secțiunea 25 – Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile susținute înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a formulat o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care părții și-a făcut propunerea, partea poate depune o cerere [ pentru satisfacție ] cu instanța competentă în temeiul prezentei Acte. Partea poate depune o cerere în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru Biroul Procuror de Stat pentru a decide dacă se procedează la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura a fost excesiv de lungă și au plâns că nu au avut un remediu intern eficace în acest sens (art. 13 din Convenție). În prezent, Curtea constată că, după ce guvernul a fost informat cu privire la cererile prevăzute la art. 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, toate reclamanții au primit propunerile de soluționare ale Procurorului de stat în temeiul articolului 25 din Legea de 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral (a se vedea anexa). De asemenea, menționează că reclamanții au fost, de atunci, în măsură să negocieze un acord cu biroul procurorului de stat sau, în cazul în care acest lucru nu ar fi reușit, să depună o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerințelor de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-au produs deja (a se vedea Pohlen c. Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, Kešelj și altele 6 c. Slovenia (dec.), nr. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 și 44915/05, 19 mai 2009). Curtea reiterează art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor și că acestea ar trebui eliminate din lista cazurilor în conformitate cu articolul (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul art. 37 § 2 din Convenție de a restabili cazurile la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să elimine cererile din lista sa de cazuri. Marialena Tsirli Elisabet Fura Președintele adjunct al Registrului Anexa nr. Cerere Nr. Denumirea reclamantului Anul nașterii Adresă Data introducerii Data propunerii de decontare sau a acordului semnat de procurorul de stat 2251/07 Milojko BIZJAK 1933 Ljubljana 28/12/2006 31/08/2010 2511/07 Milan SMILJČIδ 1956 Velenje 26/12/2006 06/10/2010 6076/07 Andrej VIŠNJEVEC 1980 Koper 27/12/2006 06/10/2010