8 februarie 2011 Două cereri împotriva Greciei 29381/09 depuse de Grigoris VALLIANATOS și Nikolaos MYLONAS la 6 mai 2009 32684/09 prezentate de C.S., K.T., E.D., M.P., A.H. și D.N. și asocierea 29381/09, recurentele, dnii Grigoris Vallianatos și Nikolaos Mylonas sunt resortisanți greci, născuți în 1956 și, respectiv, 1958 și reședința la Atena. Ele sunt reprezentate în fața Curții de Greek Helsinki Monitor , o organizație neguvernamentale cu sediul la Glyka Nera. În ceea ce privește cererea n 32684/09, primii șase reclamanți, C.S., K.T., E.D., M.P., A.H. și D.N. sunt resortisanți greci cu reședința în Atena. Cea de a șaptea reclamantă, asocierea Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.
În ceea ce privește cererea nr. 29381/09, reclamanții trăiesc în perechi la Atena. 32684/09, din dosar reiese că primii patru reclamanți trăiesc de mult timp într-un cuplu în Atena. Cei cinci și șase reclamanți au o relație, fără să trăiască împreună. A șaptea reclamantă este o asociație non-profit care vizează, printre altele, susținerea psihologică și morală a persoanelor homosexuale. În noiembrie 2008, legea nr. 3719/2008 a intrat în vigoare pentru prima dată în Grecia a prevăzut o formă oficială de căsătorie, pactul de viață comun O dezbatere aprinsă a precedat punerea în aplicare a Legii nr 3719/2008. Biserica Greciei a luat în mod oficial poziție împotriva ei. Într-un comunicat publicat la 17 martie de Sfântul Sinod, aceasta a numit Pactul de viață comun de prostituție.
Cât despre ministrul justiției, el a declarat în fața comisiei parlamentare competente Noi credem că ar trebui să mergem doar până acolo. Nu ar trebui să includem cuplurile de același sex. Într-adevăr, suntem convinși că cerințele și nevoile societății grecești nu depășesc această limită; ca legislator, partidul politic aflat la putere este obligat să dea socoteală poporului grec, are propriile sale convingeri și-a făcut tractiunile. ; Cred că aceaceasta este calea de urmat a mai multor vorbitori, în cadrul dezbaterilor parlamentare privind adoptarea legii în cauză, au subliniat încălcarea de către Grecia a obligațiilor sale internaționale și, în special, a articolelor 8 și 14 din Convenție.
Același lucru s-a întâmplat și în cazul Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului, ale cărei observații, din 14 iulie 2008, cu privire la proiectul de lege menționat anterior, au făcut referire în special la noțiunea de viață familială, al cărei conținut nu este static, ci se modifică pe măsură ce evoluția lor. Dreptul intern relevant Primul articol din Legea nr 3719/2008 prevede art. 1 Contractul dintre două persoane fizice majore de sex diferit, în temeiul căruia își organizează viața comună (pactul de viață comună) este încheiat prin act notarial în prezența lor. Contractul este valabil de la depunerea unei copii a actului notarial pe lângă ofițerul de stare civilă al reședinței lor.
Acesta este înregistrat într-un dosar special de stare civilă În conformitate cu articolele 6 și 7 din Legea nr 3719/2008, părțile pot include în Pactul de viață comun dispoziții pentru a reglementa rapoarte pecuniare, precum și obligația lor reciprocă de a plăti, după caz, o obligație alimentară după încheierea pactului. În ceea ce privește îngrijirea copiilor, art. 10 prevede că dispozițiile Codului civil privind copiii soților se aplică prin analogie. În plus, art. 11 prevede că, în caz de deces, supraviețuitorul are dreptul la succesiune prin moștenire. În cele din urmă, pactul poate fi încheiat fie prin acordul comun al părților, fie prin declarația unilaterală a fiecăreia dintre părți (sub formă notarială).
GRIFS Invocând art. 8 din convenție, luat singur și în combinație cu art. 14 din convenție, reclamanții se plâng că Pactul de viață comun în temeiul Legii nr. 3719/2008, destinat numai persoanelor majore de sex diferit, aduce atingere dreptului la intimitate și principiului interzicerii discriminării. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții, care au introdus cererea nr. 29381/09, se plâng de absența dreptului intern de a acționa efectiv prin intermediul căruia ar fi putut prezenta în fața instanțelor interne obiecțiile lor cu privire la presupusa încălcare a art. 8 și 14 din Convenție.
În special, dreptul intern prevede o cale de atac eficientă prin care reclamanții ar fi putut pune în discuție dispozițiile Legii nr 3719/2008, rezervând pactul de viață comun 3719/2008 destinat numai persoanelor majore de sex diferit este compatibil cu drepturile reclamanților la viața privată și cu interdicția de discriminare, astfel cum sunt prevăzute de art. 8 luat singur și în combinație cu art. 14 din convenție În absența unei căi de atac efective prin intermediul căreia reclamanții ar putea invoca în fața instanțelor interne presupusele încălcări ale articolelor 8 și 14 din convenție, aceasta a adus atingere articolului 13 din convenție
8 février 2011 Deux requêtes contre la Grèce n o 29381/09 présentée par Grigoris VALLIANATOS et Nikolaos MYLONAS introduite le 6 mai 2009 n o 32684/09 présentée par C.S., K.T., E.D., M.P., A.H. et D.N. et l’association « Synthessi » introduite le 25 mai 2009
EN FAIT En ce qui concerne la requête n o 29381/09, les requérants, MM. Grigoris Vallianatos et Nikolaos Mylonas sont des ressortissants grecs, nées en 1956 et 1958 respectivement et résidant à Athènes. Ils sont représentés devant la Cour par le Greek Helsinki Monitor , une organisation non gouvernementale ayant son siège à Glyka Nera. En ce qui concerne la requête n o 32684/09, les six premiers requérants, C.S., K.T., E.D., M.P., A.H. et D.N. sont des ressortissants grecs résidant à Athènes. La septième requérante, l’association « Synthessi » est une personne morale ayant son siège à Athènes. Ils sont tous représentés par M es N. Alivizatos et E. Mallios, avocats au barreau d’Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
S’agissant de la requête n o 29381/09, les requérants vivent en couple à Athènes. S’agissant de la requête n o 32684/09, il ressort du dossier que les quatre premiers requérants vivent depuis longtemps en couple à Athènes. Les cinquième et sixième requérants entretiennent une relation, sans pour autant vivre ensemble. La septième requérante est une association à but non lucratif visant, entre autres, au soutien psychologique et moral des personnes homosexuelles. En novembre 2008, la loi n o 3719/2008 entra en vigueur. Elle prévoyait pour la première fois en Grèce une forme officielle d’alternative au mariage, le « pacte de vie commune » ( σύμφωνο συμβίωσης ). Selon son article premier, ce pacte ne peut être conclu que par deux personnes majeures de sexe différent.
Le pacte est conclu par acte notarial, soumis pour enregistrement à l’état civil. Un vif débat a précédé la mise en œuvre de la loi n o 3719/2008. L’Eglise de Grèce a officiellement pris position contre elle. Dans un communiqué publié le 17 mars par le Saint Synode, elle qualifia le pacte de vie commune de « prostitution ». Quant au ministre de la Justice, il déclara devant la commission parlementaire compétente : « (...) Nous pensons que nous ne devrions aller que jusque-là. Il ne fallait pas inclure les couples de même sexe.
En effet, nous sommes persuadés que les exigences et besoins de la société hellénique ne dépassent pas cette limite ; en tant que législateur, le parti politique au pouvoir est tenu de rendre des comptes au peuple grec, a ses propres convictions et a fait ses tractations ; je crois que c’est la voie à suivre ». Plusieurs orateurs, lors des débats parlementaires sur l’adoption de la loi en cause, insistèrent sur la violation par la Grèce de ses obligations internationales et, notamment, des articles 8 et 14 de la Convention. Il en a été de même pour la Commission nationale des droits de l’homme, dont les observations, datées du 14 juillet 2008, sur ledit projet de la loi firent référence notamment à la notion de vie familiale, dont le contenu n’est pas statique mais se modifie au fur et à mesure de l’évolution des mœurs.
B. Le droit interne pertinent Le premier article de la loi n o 3719/2008 dispose : Article 1 « Le contrat entre deux personnes physiques majeures de sexe différent en vertu duquel ils organisent leur vie commune (pacte de vie commune) est conclu par acte notarial en leur propre présence. Le contrat est valable à partir du dépôt d’une copie de l’acte notarial auprès de l’officier d’état civil de leur résidence. Il est enregistré dans un dossier spécial de l’état civil » Selon les articles 6 et 7 de la loi n o 3719/2008, les parties peuvent inclure au pacte de vie commune des dispositions pour régler des rapports pécuniaires, ainsi que leur obligation mutuelle de verser, le cas échéant, une obligation alimentaire après la terminaison du pacte.
L’article 10 dispose, en ce qui concerne la tutelle des enfants, que les dispositions du code civil portant sur les enfants des époux sont applicables par analogie. En outre, l’article 11 prévoit qu’en cas de décès, le survivant a un droit de succession par héritage. Enfin, le pacte peut être terminé soit par accord commun des parties, soit par déclaration unilatérale de chacune d’elles (sous forme notariale). GRIEFS 1. Invoquant l’article 8 de la Convention, pris seul et en combinaison avec l’article 14 de la Convention, les requérants se plaignent que le pacte de vie commune en vertu de la loi n o 3719/2008, destiné uniquement aux personnes majeures de sexe différent, porte atteinte au droit à la vie privée et au principe de l’interdiction de discrimination.
2. Invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants, ayant introduit la requête n o 29381/09, se plaignent de l’absence en droit interne de recours effectif au travers duquel ils auraient pu faire valoir devant les juridictions internes leurs griefs quant à la violation alléguée des articles 8 et 14 de la Convention.
1. Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes en l’espèce ? En particulier, le droit interne prévoit-il un recours effectif au travers duquel les requérants auraient pu mettre en cause les dispositions de la loi n o 3719/2008, réservant le « pacte de vie commune » uniquement aux personnes majeures de sexe différent ? Dans l’affirmative, existe-t-il une jurisprudence pertinente en la matière ? 2. Le « pacte de vie commune » en vertu de la loi n o 3719/2008 destiné uniquement aux personnes majeures de sexe différent est-il compatible avec les droits des requérants à la vie privée et l’interdiction de discrimination, tels qu’énoncés par l’article 8 pris seul et en combinaison avec l’article 14 de la Convention ? 3. L’absence alléguée de recours effectif par le biais duquel les requérants pourraient faire valoir devant les juridictions internes les violations alléguées des articles 8 et 14 de la Convention, a-t-elle porté atteinte à l’article 13 de la Convention ?