ALTINTAȘ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ALTINTAȘ v. TURKEY (CtEDO, 2011)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE: Cereri nr. 31866/09 și 31878/09, de către Hüseyin ALTINTAȘ și Mehmet Abdurrahman KUTLU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința la 15 februarie 2011 în calitate de comitet compus din: Danutė Jočienė, președintele, Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 26 mai 2009, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Hüseyin Altıntaș și dl Mehmet Abdurrahman Kutlu, cetățeni turci, care s-au născut în 1965 și, respectiv, în 1951 și trăiesc în Diyarbakır. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de dl Z. Demir și dl S. Buluttekin, avocați care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. La 24 august 2010, Curtea a hotărât să comunice plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție privind durata procedurii civile, care a început la 6 septembrie 2002 și s-a încheiat la 13 octombrie 2008, precum și presupusa lipsa unui remediu intern eficace pentru o lungime nejustificată a procedurii. La 21 octombrie 2010 și 7 decembrie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice nouă plângeri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a plăti fiecare 3.500 de euro reclamanților pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererilor (art. 37 § în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererile din lista cazurilor sale. Françoise Elens-Pasos Danutė Jočienė Președintele adjunct al grefierului