KALGI AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KALGI AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2011)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 13267/07 de către Seyithan KALGI și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 8 martie 2011 în calitate de comitet compus din: Ireneu Cabral Barreto, președinte, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 martie 2007, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: PROCEDIU Cererea a fost depusă de dl Seyitan Kalgı, dl Mehmet Kalgı, dl Ramazan Kalgı, dl Hamza Kalgı, dl Aldulkadir Kalgı, dl Sinan Kalğı [1] , dna Lamiha Kalgı, dna Fadile Özgül, dna Zini Gülel și dna Muhimme Ekenler, cetățeni turci născuți în 1952, 1954, 1964, 1967, 1955, 1950, 1960, 1935, 1946 și 1968. Locuiesc în Șanlıurfa. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl M. Güzeler, avocat care practică în Șanlıurfa. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. La 10 mai 2010, Curtea a comunicat plângerile reclamanților în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție privind durata procedurii civile și lipsa unei soluții interne eficace pentru aceste proceduri lungi. Procedura impugnată a început la 1 ianuarie 1972 și a fost în așteptare în fața instanțelor interne la momentul comunicării. La 9 iunie 2010 și 17 august 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a le plăti 18,500 EUR (opt mii și cinci sute de euro) în comun pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Ireneu Cabral Barreto Președintele adjunct al grefierului [1] Rectificat la 15 septembrie 2011 în temeiul articolului 81 din Regulamentul de procedură: Numele reclamantului a citit Sinan Kalgı în versiunea anterioară.