CASE OF GABURA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr.

12197/08

depusă de

Valeriu GABURĂ

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 22 martie 2011, în cadrul unei camere compuse din:

Egbert Myjer,

Președinte

,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judecători

,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct

al Secției

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 7 februarie 2008,

Având în vedere declarațiile prezentate de Guvernul pârât la 2 iulie 2010 și 29 octombrie 2010 și acceptarea condițiilor acestora de către reclamant,

În urma deliberării, decide următoarele:

PROCEDURA

Reclamantul, dl

Valeriu Gabură

, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1971 și care locuiește în

Chișinău

. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl

V. Zamă

, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Reclamantul lucra în poliția criminală din Hîncești. În urma unui denunț voluntar din partea lui I.F., la 2 februarie 2007, procuratura Chișinău a inițiat urmărirea penală împotriva a șapte persoane, inclusiv împotriva lui I.F. și a reclamantului. Aceștia erau acuzați de furturi de bovine de la diferite persoane din raionul Hîncești.

La 7 februarie 2007, reclamantul a fost reținut, fiind suspectat de furt, care a cauzat proprietarilor prejudicii în proporții considerabile.

La 9 februarie 2007, Judecătoria Rîșcani a admis demersul procurorului privind arestarea reclamantului pentru un termen de zece zile. Instanța judecătorească a constatat următoarele:

“... [reclamantul] este bănuit de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave pentru care legea penală prevede privațiune de libertate pe un termen mai mare de doi ani; el se poate ascunde de organul de urmărire penală și ar putea împiedica stabilirea adevărului în procesul penal; el ar putea influența alte părți în procesul penal.”

Reclamantul a cerut în repetate rânduri eliberarea sa din arest. Prin hotărârile din 15, 21 februarie, 14, 17 martie, 15 mai, 15 iunie, 6 iulie, 11, 20 octombrie, 22 noiembrie, 20 și 27 decembrie 2007, instanțele judecătorești au respins demersurile reclamantului și au prelungit arestul acestuia, invocând aceleași motive ca anterior.

La 5 august 2008, reclamantul a fost condamnat de instanța de fond.

La 8 martie 2010, Curtea a decis să comunice Guvernului pretenția formulată în temeiul articolului 5 § 3 al Convenției.

Printr-o scrisoare din 2 iulie 2010, Guvernul a informat Curtea despre propunerea acestuia de a face o declarație în vederea soluționării pretențiilor înaintate în cerere. Acesta a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 5 § 3 al Convenției, ca urmare a nemotivării suficiente de către instanțele judecătorești naționale a dispunerii și prelungirii arestului preventiv al reclamantului. Considerând că o asemenea recunoaștere reprezintă o satisfacție echitabile suficientă pentru reclamant, Guvernul a cerut Curții scoaterea cererii de pe rol.

Printr-o scrisoare din 29 noiembrie 2010, Guvernul a expediat o altă declarație. Acesta a recunoscut din nou încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 5 § 3 al Convenției. De asemenea, acesta s-a obligat să plătească reclamantului 3,500 (trei mii cinci sute)

euro

(EUR) pentru a acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Această sumă

va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției

.

În cazul neplății în acest termen, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente. Acesta

a mai cerut Curții scoaterea cererii de pe rol, în conformitate cu articolul 37 al Convenției.

Printr-o scrisoare din 7 decembrie 2010, primită de Curte la 7 ianuarie 2011, reclamantul a informat Curtea că acceptă condițiile stipulate în declarațiile Guvernului și a invitat Curtea să examineze cererea Guvernului și să scoată cererea de pe rolul său.

ÎN DREPT

Curtea consideră că acceptarea expresă de către reclamant a condițiilor declarațiilor făcute de Guvern poate fi considerată drept o reglementare

amiabilă

implicită a cauzei între părți.

Prin urmare, Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier adjunct

Președinte