CASE OF JOMIR v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr.

22740/07

depusă de

Parascovia JOMIR

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 22 martie 2011, în cadrul unei camere compuse din:

Egbert Myjer,

Președinte

,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judecători

,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct al Secției,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 20 aprilie 2007,

În urma deliberării, decide următoarele:

PROCEDURA

Cererea a fost depusă de dna Parascovia Jomir,

un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul

1993

și care locuiește în

Călărași.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către mama sa, dl

Olga Jomir

. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 26 octombrie 2005, reclamantul a consumat apă din robinetul din apartamentul său și în scurt timp s-a simțit rău. La 29 octombrie 2005, ea a fost internată în spital cu diagnoza „dizenterie acută în formă gravă”.

La 12 noiembrie 2005, reclamantul a fost externat din spital. Ea a înaintat o acțiune împotriva furnizorului local de servicii comunale („furnizorul”), o companie de stat, cerând suma de 100,000 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 6,700 euro (EUR) la acea dată) pentru prejudiciul cauzat.

La 1 martie 2006, Judecătoria Călărași a admis acțiunea și i-a acordat suma de MDL 10,000 (EUR 648). Instanța a constatat că potrivit numeroaselor rapoarte sanitare, medicale și tehnice, în apropierea blocului locativ al reclamantului, țevile de canalizare erau situate deasupra țevilor cu apă potabilă și aveau scurgeri. Țeava s-a spart la 26 octombrie 2005, și apa de canalizare s-a infiltrat în țeava cu apă potabilă. Instanța, de asemenea, a stabilit că țevile au fost folosite începând cu anul 1977 și că ciclul lor de viață era de 15 ani. În total cinci persoane, care au băut apă din aceeași țeavă de apă, au fost internați în spital cu aceeași diagnoză, în aproximativ aceeași perioadă ca și reclamantul.

Părțile au depus apel. La 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamantului și a admis parțial apelul furnizorului. Aceasta a redus suma acordată la MDL 5,000 (EUR 310), considerând exagerată suma pretinsă de către reclamant, cât și cea acordată de către instanța ierarhic inferioară.

Părțile au depus recurs. La 25 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia din 26 aprilie 2006. Aceasta a constatat că instanța inferioară a luat în considerație caracterul și gravitatea suferinței morale cauzate reclamantului, cât și gradul de vinovăție al pârâtului. Această decizie era definitivă.

PRETENȚII

Reclamantul a pretins că suma acordată în calitate de compensație este mică și reprezintă violarea articolului 8 al Convenției.

ÎN DREPT

La 30 noiembrie 2009, cererea reclamantului formulată în temeiul articolului 8 al Convenției a fost comunicată Guvernului, care a expediat observațiile sale privind admisibilitatea și fondul cauzei. La 10 mai 2010, observațiile au fost expediate reclamantului, care a fost invitat să expedieze observațiile sale. La scrisoarea Grefei nu a fost primit nici un răspuns.

Printr-o scrisoare din 7 decembrie 2010, expediată prin poșta recomandată, reclamantul a fost notificat că termenul pentru prezentarea observațiilor a expirat la 21 iunie 2010 și că extinderea termenului nu a fost solicitată. Reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că Curtea poate scoate o cerere de pe rolul său dacă circumstanțele indică că reclamantul nu intenționează să mențină cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 30 decembrie 2010. Un răspuns însă nu a parvenit.

ÎN DREPT

Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul pare că nu mai dorește menținerea cererii, în sensul articolului 37 § 1 (a) al Convenției. Mai mult, potrivit articolului 37 § 1

in fine

, Curtea nu constată existența circumstanțelor speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii.

În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier adjunct

Președinte