CASE OF JOMIR v. MOLDOVA

Decizia nr. 22740/07, de Parascovia JOMIR împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 22 martie 2011 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 aprilie 2007, După deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDIU Cererea a fost depusă de dna Parascovia Jomir, un național moldovenesc născut în 1993 și locuiește în Călărași. Ea a fost reprezentată de mama ei, dna Olga Jomir. Guvernul moldoven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 26 octombrie 2005, reclamantul a băut apă de la robinet în apartamentul ei și, la scurt timp după aceea, s-a simțit rău. La 29 octombrie 2005, a fost admisă într-un spital cu diagnosticul “disenteria acută, formă gravă”. Noiembrie 2005. Ea a depus o acțiune judiciară împotriva furnizorului local de utilități, o societate de stat, declarând 100 000 de lei moldoveni (MDL) (aproximativ 6.700 euro (EUR) la momentul respectiv) în daune. La 1 martie 2006, Curtea de District Călărași a constatat în favoarea ei și i-a acordat 10 000 de lire MDL (648). Curtea a constatat că diferite rapoarte medicale și tehnice au stabilit că în apropierea apartamentului reclamantului bloca țeava de ape de ape de apă era situată deasupra țevii de apă potabilă și se scurgea.

țeava de apă a crăpat pe 26 octombrie 2005 și apa de ape de ape de ape de apă s-a infiltrat în țeava de apă potabilă. Curtea a stabilit, de asemenea, că țevile au fost utilizate din 1977 și că speranța lor de viață a fost de 15 ani. În ansamblu, cinci persoane, toate care aveau apă beată din aceeași conductă de apă, au fost admise la spital cu același diagnostic, aproximativ în același timp cu reclamantul. La 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului și a acceptat parțial recursul furnizorului. Acesta a redus premiul la 5000 MDL (310 EUR) deoarece a constatat că a fost exagerată atât suma solicitată de către reclamant cât și cea acordată de instanța inferioară.

La 25 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a susținut hotărârea din 26 aprilie 2006. Reclamantul s-a plâns că suma mică de compensare acordată ea a constituit o încălcare a articolului 8 din Convenție. La 30 noiembrie 2009, reclamația reclamantului în temeiul articolului 8 a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. La 10 mai 2010, observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 7 decembrie 2010, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 21 iunie 2010 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului.

Reclamantul a atras atenția asupra faptului că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 30 decembrie 2010. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 22740/07 by Parascovia JOMIR against Moldova The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22 March 2011 as a Committee composed of: Egbert Myjer, President, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 April 2007, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The application was lodged by Ms Parascovia Jomir, a Moldovan national who was born in 1993 and lives in Călărași. She was represented by her mother, Mrs Olga Jomir. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 26 October 2005 the applicant drank water from the tap in her apartment and shortly thereafter she felt unwell. On 29 October 2005 she was admitted to a hospital with the diagnosis “acute dysentery, grave form”. The applicant was released from hospital on 12 November 2005. She lodged a court action against the local utilities provider (“the provider”), a State company, claiming 100,000 Moldovan lei (MDL) (approximately 6,700 euros (EUR) at the time) in damages. On 1 March 2006 the Călărași District Court found in her favour and awarded her MDL 10,000 (EUR 648). The court found that various sanitary, medical and technical reports had established that in the vicinity of the applicant’s apartment block the sewage pipe was situated above the drinking water pipe and was leaking.

The water pipe had cracked on 26 October 2005 and sewage water had infiltrated the drinking water pipe. The court also established that the pipes had been used since 1977 and that their life expectancy was 15 years. Overall five persons, all of whom had drunk water from the same water pipe, were admitted to hospital with the same diagnosis at approximately the same time as the applicant. The parties appealed. On 26 April 2006 the Chișinău Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and partly accepted the provider’s appeal. It reduced the award to MDL 5,000 (EUR 310) because it found exaggerated both the sum claimed by the applicant and that awarded by the lower court. The parties appealed.

On 25 October 2006 the Supreme Court of Justice upheld the judgment of 26 April 2006. It found that the lower court had taken into consideration the nature and seriousness of the moral suffering caused to the applicant, as well as the degree of guilt of the defendant. That judgment was final. COMPLAINT The applicant complained that the small amount of compensation awarded to her amounted to a breach of Article 8 of the Convention. THE LAW On 30 November 2009 the applicant’s complaint under Article 8 was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. On 10 May 2010 the observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit her own observations.

No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 7 December 2010, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of her observations had expired on 21 June 2010 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to the fact that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 30 December 2010. However, no response has been received. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Egbert Myjer Deputy Registrar President