2r-173/26 — Recunoasterea valabilitătii contractului de vânzare-cumpărare si dispunerea înregistrării acestuia în Registrul Bunurilor Imobile

La 14 aprilie 2023, Tudor Dogaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „ELINARTPROIECT” cu privire la recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare și dispunerea înregistrării acestuia în Registrul Bunurilor Imobile.

În cadrul ședinței de judecată din 19 februarie 2025, administratorul statutar al SRL „ELINARTPROIECT”, în procedura de realizare a planului, Oleg Rotaru a înaintat o cerere cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.

Prin încheierea din 06 august 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea de strămutare.

La 09 octombrie 2025, administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg a depus cerere de revizuire împotriva încheierii din 06 august 2025 a Curții de Apel Centru.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg împotriva încheierii din 06 august 2025 a Curții de Apel Centru.

Totodată, în dispozitivul încheierii din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost expres indicat faptul că, încheierea nu se supune niciunei căi de atac, iar în cuprinsul încheierii au fost citate prevederile art. 446 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

La 04 februarie 2026, administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg a declarat recurs împotriva încheierii din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru.

Art. 56 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces. (3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) – (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. (2) În caz de folosire cu rea-credință a drepturilor procedurale, instanța de judecată, la cererea părții interesate, obligă partea vinovată să repare prejudiciul cauzat. (3) Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancționează de către instanța de judecată cu amendă în mărime de pînă la 50 de unități convenționale.”

Art. 161 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Amenzile judiciare se aplică de către instanța judecătorească, în cazurile și în proporțiile stabilite de prezentul cod, persoanelor care au săvîrșit încălcări procedurale. O dată cu aplicarea sancțiunii, se va constata încălcarea. Nu pot fi amendați minorii care, la data săvîrșirii încălcării procedurale, nu au împliniți 16 ani. (2) Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională este egală cu 50 de lei.”

Art. 203 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Dacă constată că participantul la proces sau reprezentantul lui formulează alte cereri sau demersuri decît cele prevăzute la art.185 alin.(3) ori adresează repetat cereri sau demersuri cu rea-credință, ori acestea sînt vădit neîntemeiate sau sînt formulate cu scopul tergiversării examinării cauzei, instanța aplică acestuia o amendă de pînă la 50 de unități convenționale.”

Art. 424 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de apel. (3) Încheierile Curții Supreme de Justiție nu se supun niciunei căi de atac.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: 2 „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 4261 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: e) încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Art. 446 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Încheierile de încetare a procesului conform art.265 lit.c) şi d), precum şi cele prin care se respinge acţiunea ca fiind tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privinţa acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg contestă cu recurs încheierea din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg împotriva încheierii din 06 august 2025 a Curții de Apel Centru.

Totodată, Completul de judecată notează că, în dispozitivul încheierii din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost expres indicat faptul că, încheierea nu se supune niciunei căi de atac, iar în cuprinsul încheierii au fost citate prevederile art. 446 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În conjunctura circumstanțelor descrise și având în vedere faptul că, art. 446 alin. (2) din Codul de procedură civilă expres prevede că, încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii, iar în aceste cazuri încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că legislația națională pertinentă nu prevede o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire 3 a încheierii Curții de Apel de respingere a cererii de strămutare a cauzei, fapt ce condiționează ne susceptibilitatea atacării în ordine de recurs a unei astfel de încheieri.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul declarat de către administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg împotriva încheierii din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, a fost depus împotriva unui act de dispoziție al Curții de Apel Centru, care nu se supune niciunei căi de atac, fapt ce impune restituirea acestuia.

În consecință, recursul urmează a fi restituit în temeiul art. 4261 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Totodată, instanța de recurs nu poate să se expună asupra temeiniciei încheierii contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs, deoarece recursul a fost declarat împotriva încheierii, care în condițiile legii nu se supune recursului.

Într-o altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în conformitate cu art. 56 alin. (2) – (3) și art. 61 alin. (1) – (3) din Codul procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procesuale, iar exercitarea abuzivă a acestora atrage aplicarea sancțiunilor procedurale. Legiuitorul a prevăzut expres că sancțiunile pot consta inclusiv în aplicarea unei amenzi judiciare, menite să prevină și să descurajeze conduita abuzivă a participantului la proces sau a reprezentantului său.

În temeiul prevederilor procedurale menționate supra, instanța are competența să aplice amendă atunci când constată că reprezentantul participantului la proces adresează repetat cereri cu rea-credință, ori acestea sânt vădit neîntemeiate sau sânt formulate cu scopul tergiversării examinării cauzei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg a declarat recurs împotriva unei încheieri care, în mod evident și expres, prin prisma art. 446 alin. (2) și art. 4261 din Codul procedură civilă, nu poate fi atacată pe această cale.

Completul de judecată reține că, recurentul cu certitudine cunoștea (trebuia să cunoască) despre faptul că, încheierea din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru nu se spune niciunei căi de atac, or prevederile art. 446 alin. (2) din Codul procedură civilă au fost reținute de instanța în actul de dispoziție contestat.

Prin urmare, administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg avea obligația să cunoască regimul juridic al acestor acte și să se abțină de la folosirea unor căi de atac vădit necorespunzătoare.

Or, o asemenea conduită contravine obligației de bună-credință prevăzute de art. 56 din Codul de procedură civilă. 4

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, deși administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg cu certitudine cunoaște despre faptul că încheierea din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii, acesta a depus cerere de recurs, cu rea-credință.

Prin depunerea cererii de recurs respective, administratorul SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg a generat în mod artificial o procedură inutilă, care a determinat mobilizarea resurselor instanțelor de judecată, ceea ce constituie un exemplu tipic de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, la caz se impune aplicarea unei amenzi judiciare administratorului SRL „ELINARTPROIECT”, Rotaru Oleg, ca măsură proporțională și necesară pentru restabilirea disciplinei procesuale, prevenirea unor conduite similare pe viitor și protejarea principiului bunei administrări a justiției.

În conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 269-270, art. 424 alin. (2), art. 4261 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Codul de procedură civilă,