Bokova împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 55997/08 de Tatyana Vasilievna BOKOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 17 mai 2011 în calitate de comitet compus din: Christos Rozakis, președinte, Anatoly Kovler, George Nicolaou, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 septembrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 29 iulie 2010 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Bokova Tatyana Vasilyevna, este național rus care s-a născut în 1932 și locuiește în satul Babeyevo, regiunea Moscova, Rusia.

Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este pensionar și înainte de pensionare a lucrat în industrii periculoase. Ea a avut o litigiu cu o autoritate de pensii cu privire la domeniul de aplicare al pensiei privilegiate și a depus o cerere de recalculare. Prin hotărârea din 14 noiembrie 2006 („Hotărârea”), Curtea Municipală Elektrostal din regiunea Moscova a acordat cererea reclamantului și a ordonat autorității pensiilor să recalculeze pensia. Curtea a bazat concluziile sale pe Legea privind pensiile de muncă.

Hotărârea a devenit finală la 26 ianuarie 2007. La cererea autorității de pensii, la 3 aprilie 2008, Curtea Municipală Elektrostal din regiunea Moscova și-a anulat hotărârea din cauza unor circumstanțe nou descoperite. Curtea a constatat, în special, că hotărârea a ignorat interpretarea Legii privind pensiile de muncă acordată de Curtea Supremă în decembrie 2005 și martie 2007. În aceeași zi, cazul reclamantului a fost trimis pentru o recerere. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că anularea hotărârii obligatorii a fost nejustificată. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de o anulare nejustificată a hotărârii obligatorii în favoarea sa.

Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1 care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Prin scrisoarea din 29 iulie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Autoritățile au recunoscut faptul că drepturile reclamantului, garantate de Convenția, au fost încălcate în legătură cu anularea hotărârii din 14 noiembrie 2006 și au declarat că sunt gata să plătească reclamantului ex gratie suma de 2.000 de euro ca o satisfacție.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenția. Restul declarației prevăzute după cum urmează: „Referința menționată mai sus, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Într-o scrisoare din 10 septembrie 2010, reclamantul a informat Curtea că este de acord cu termenii declarației unilaterale ale Guvernului. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”.

Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Ryabov și 151 alte cazuri de „pensionari privilegiați” c. Rusia , nos . 4563/07 et al., 17 decembrie 2009) – precum și la consimțământul reclamantului cu termenii declarației, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus, și în special având în vedere jurisprudența clară și extinsă pe această temă (a se vedea art. 37 § 1 litera (c)). Ryabov și 151 alte cazuri de „pensionari privilegiați”, citate mai sus), Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul.

Din aceste motive, Curt decide în unanimitate: de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 55997/08 by Tatyana Vasilyevna BOKOVA against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 17 May 2011 as a Committee composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, George Nicolaou, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 September 2008, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 29 July 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Bokova Tatyana Vasilyevna, is Russian national who was born in 1932 and lives in the village of Babeyevo, Moscow region, Russia.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is a pensioner, and before her retirement she used to work in hazardous industries. She had a dispute with a pension authority about the scope of her privileged pension and lodged a claim for its recalculation. By judgment of 14 November 2006 (“the judgment”) the Elektrostal Town Court of the Moscow region granted the applicant’s claim and ordered the pension authority to recalculate the pension. The court based its findings on the Law on Labour Pensions.

The judgment became final on 26 January 2007. On the pension authority’s request, on 3 April 2008 the Elektrostal Town Court of the Moscow region quashed its judgment due to newly-discovered circumstances. The court found, in particular, that the judgment had ignored the interpretation of the Law on Labour Pensions given by the Supreme Court in December 2005 and March 2007. On the same day the applicant’s case was remitted for a rehearing. After the rehearing the court held for the authorities. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that the quashing of the binding judgment was unjustified. THE LAW The applicant complained about an unjustified quashing of the binding judgment in her favour.

She relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 which, in so far as relevant, provide as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” By letter dated 29 July 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. The authorities acknowledged the fact that the applicant’s rights, guaranteed by the Convention, were violated in connection with the quashing of the judgment of 14 November 2006 and declared that they were ready to pay the applicant ex gratia the sum of 2,000 euros as just satisfaction.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The remainder of the declaration provided as follows: “The referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.” In a letter of 10 September 2010 the applicant informed the Court that she agreed to the terms of the Government’s unilateral declaration. The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see Ryabov and 151 other “Privileged pensioners” cases v. Russia , nos.

4563/07 et al., 17 December 2009) – as well as to the applicant’s consent with the terms of the declaration, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic (see Ryabov and 151 other “Privileged pensioners” cases, cited above), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Curt unanimously: Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

André Wampach Christos Rozakis Deputy Registrar President