Slave Gorgiev împotriva Macedoniei de Nord

Primă secțiune DECIZIE CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 2230/08 de către Sclav GORDIEV împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 17 mai 2011 în calitate de comitet compus din: Anatoly Kovler, Președintele Christos Rozakis, Mirjana Lazarova Trajkovska și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 ianuarie 2011 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Slave Gorgiev, un cetățen macedonean născut în 1968 și locuiește în Novo Selo.

El a fost reprezentat în fața Curții de dl A. Tumanovski, un avocat practicant în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii penale în care reclamantul a fost acuzat de mită. Procedura a început la 20 mai 1997 și s-a încheiat la 15 septembrie 2007 (data serviciului). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenția, care susține tratamente inumane și degradante în timpul anchetei și al procedurii judiciare. În plus, în conformitate cu art. 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 din Convenție, că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil și prejudecătorii presupusi.

Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul a susținut că autoritățile interne și-au încălcat dreptul la viața privată și de familie, Reclamantul s-a plâns în cele din urmă în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii și la presupusul lipsă de o soluție eficace în ceea ce privește durata procedurii. 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea... a oricărei acuzații penale împotriva sa, toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” De asemenea, reclamantul a susținut, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu dispune de un remediu eficace prin care să poată ridica problema lungii excesive a procedurii.

„Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea sa că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de timp rațional” menționată la art. 6 § 1 din convenție, precum și dreptul la un remediu eficace menționat la art. 13 din convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului dl Slave Gorgiev suma globală de 2,730 euro (doi mii șapte sute treizeci și treizeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru durata impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri.” Într-o scrisoare primită de Curte la 3 martie 2011, reclamantul a declarat, printre altele, că suma menționată în declarația guvernului a fost inacceptabil de scăzută.

având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 3 din Convenția privind tratamentele inumane și degradante în timpul anchetei și a procedurii judiciare. De asemenea, în temeiul articolului 5 din Convenție, s-a plâns în legătură cu legalitatea detenției anterioare. În plus, reclamantul a pretins că judecătorii sunt prejudecăți în temeiul articolului 6 din Convenție. Invocând art. 8 din Convenție, el a susținut că autoritățile interne și-au încălcat dreptul la viața privată și de familie, printre altele, cu o lungime excesă a procedurii. Reclamantul s-a plâns în cele din urmă în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a prezentat reclamantul.

Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu și-a justificat plângerile, după care această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea privind lungimea procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în ceea ce privește dreptul la o soluție eficace în temeiul articolului 13 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenția; de a elimina această parte a cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil.

André Wampach Anatoly Kovler Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 2230/08 by Slave GORGIEV against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 17 May 2011 as a Committee composed of: Anatoly Kovler, President , Christos Rozakis, Mirjana Lazarova Trajkovska, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 December 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 January 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Mr Slave Gorgiev, a Macedonian national who was born in 1968 and lives in Novo Selo.

He was represented before the Court by Mr A. Tumanovski, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of criminal proceedings in which the applicant was charged with bribes. The proceedings began on 20 May 1997 and ended on 15 September 2007 (date of service). COMPLAINTS The applicant complained under Article 3 of the Convention alleging inhuman and degrading treatment during the investigation and the court proceedings. He further complained under Article 5 of the Convention about the lawfulness of his pre-trial detention. The applicant also complained under Article 6 of the Convention that his case had not been heard within a reasonable time and alleged judges’ bias.

Invoking Article 8 of the Convention the applicant contended that the domestic authorities had violated his right to private and family life, inter alia , by the inordinate length of the proceedings. The applicant lastly complained under Article 13 of the Convention about the outcome of the proceedings and alleged lack of an effective remedy in respect of the length of the proceedings. THE LAW 1. The applicant complained about the length of the criminal proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows: “In the determination of... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” The applicant also submitted under Article 13 of the Convention that he had no effective remedy whereby he could raise the issue of the excessive length of the proceedings.

This provision provides as follows: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” By letter dated 13 January 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention, as well as the right to an effective remedy referred to in Article 13 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant Mr Slave Gorgiev the global sum of 2,730 euros (two thousand seven hundred and thirty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.” In a letter received by the Court on 3 March 2011 the applicant stated, inter alia, that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

Having regard to the Court’s practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicant further complained under Article 3 of the Convention alleging inhuman and degrading treatment during the investigation and the court proceedings. He also complained under Article 5 of the Convention about the lawfulness of his pre-trial detention. In addition, the applicant alleged judges’ bias under Article 6 of the Convention. Invoking Article 8 of the Convention he contended that the domestic authorities had violated his right to private and family life, inter alia , by the inordinate length of the proceedings. The applicant lastly complained under Article 13 of the Convention about the outcome of the proceedings. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant.

However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate his complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention and in respect of the right to an effective remedy under Article 13 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible.

André Wampach Anatoly Kovler Deputy Registrar President