CASE OF MEGADAT.COM SRL v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CASE OF MEGADAT.COM SRL v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2011)
Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (
justice.gov.md
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (
justice.gov.md
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (
justice.gov.md
). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECȚIA A TREIA
CAUZA MEGADAT.COM SRL v. MOLDOVA
(Cererea nr. 21151/04)
HOTĂRÎRE
(satisfacție echitabilă – de radiere)
STRASBOURG
17 mai 2011
Această hotărîre va deveni definitivă în condițiile prevăzute de articolul 44 § 2 din Convenție. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
În cauza Megadat.com SRL v. Moldova,
Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), statuînd într-o cameră compusă din:
Josep Casadevall,
Președinte
,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
J
udecători
,
și Marialena Tsirli,
Grefier adjunct,
Deliberînd cu ușile închise la 12 aprilie 2011,
Pronunță următoarea hotărîre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 21151/04) depusă la 8 iunie 2004 împotriva Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit articolului 34 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), de Megadat.com SRL („compania reclamantă”), companie înregistrată în Republica Moldova.
Printr-o hotărîre pronunțată la data de 8 aprilie 2008 ("hotărîrea principală"), Curtea a statuat că dreptul companiei reclamante garantat de articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție a fost încălcat ca urmare a invalidării licențelor obținute (
Megadat.com SRL c. Moldovei
,nr. 21151/04, § 79, 08 aprilie 2008).
Ținînd cont de faptul că subiectul aplicării articolului 41 din Convenție nu a fost finalizat pentru luarea unei decizii, Curtea a rezervat acest aspect și a invitat Guvernul și compania reclamantă să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise în acest sens și, în particular, să notifice Curtea referitor la orice acord la care ar putea ajunge.
Compania reclamantă și Guvernul au prezentat observații.
ÎN DREPT
Compania reclamantă a pretins 12,512,075 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Pretențiile respective s-au bazat pe planul de afaceri întocmit pentru anul 2003 pentru Megadat.com SRL și Megadat.com International SRL (care nu este reclamant în cauză) cu privire la implementarea unor noi tehnologii, cum ar fi televiziunea digitală și internet de viteză înaltă și 7-14 procente anuale de creștere a pieței. În susținerea pretențiilor sale, compania reclamantă a prezentat un raport întocmit de "Estimator-VM", o agenție de rating din Republica Moldova.
Perioada indicată în raport a fost aprilie 2004- iulie 2008. Compania reclamantă a pretins, de asemenea, prejudicii morale în valoare de 100,000 de euro și a susținut că societatea și managerii săi s-au aflat sub presiune și au fost supuși unor numeroase percheziții și verificări din partea tuturor autorităților de inspecție ale statului. Managerul companiei, domnul E. Mușuc, a fost atras la răspundere pentru protestul pașnic împotriva sistării ilegale a activității companiei și a fost victima unui arest ilegal (a se vedea
Mușuc c. Moldovei
, nr 42440/06, 6 noiembrie 2007). Compania reclamant de asemenea a pretins 36,000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli, dintre care 12.000 euro pentru reprezentarea sa în fața Curții iar restul sumei constituind onorariul achitat agenției de rating "Estimator-VM".
Guvernul a contestat sumele pretinse de către compania reclamantă și a susținut, în principal, că Megadat.com International nu a figurat în calitate de reclamant în cauză și că orice informație privind perspectivele de afaceri ale acesteia a fost lipsită de relevanță în prezenta cauză. Mai mult decît atît, Guvernul a susținut că implementarea oricărei noi tehnologii de tipul celor menționate în planul de afaceri prezentat de către compania reclamantă ar fi implicat solicitarea unor licențe noi. Nu se cunoaște perioada care ar fi fost necesară pentru obținerea licențelor și nici dacă compania reclamantă le-ar fi obținut în general. Potrivit Guvernului, planul de afaceri s-a întemeiat pe presupunerea că nu ar fi existat vreo concurență pe piață. Mai mult decît atît, Guvernul a susținut că, după retragerea licențelor deținute, în octombrie 2003, compania reclamantă ar fi putut să solicite noi licențe și să le obțină după șase luni.
Respectiv, orice venit ratat urmează să fie calculat numai pentru o perioadă de șase luni, plus cincisprezece zile necesare pentru a îndeplini formalitățile în cauză. Faptul că compania reclamantă nu a redus pierderile sale prin solicitarea unor noi licențe după șase luni, nu poate fi imputat Guvernului. În orice caz, efectuarea calculelor nu va depăși luna aprilie 2007, perioada în care licențele companiei reclamante urmau să expire.
7.
La 19 august 2010, după eșuarea reglementării amiabile inițiată cu societatea reclamantă, Guvernul a informat Curtea despre formularea unei declarații unilaterale în vederea soluționării aspectului de satisfacție echitabilă. Guvernul și-a asumat angajamentul să achite companiei reclamante 120,000 EUR în vederea compensării oricărui prejudiciu, precum și 10.000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli. Această sumă urma să fie achitată în termen de trei luni de la data notificării hotărîrii adoptate de Curte în conformitate cu articolul 37 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În cazul omiterii achitării sumelor în cauză în perioada de trei luni indicată, Guvernul urmează să achite penalități, din momentul expirării perioade în cauză pînă la achitare, la o rată egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pentru perioada de întîrziere, plus trei procente. Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea în conformitate cu articolul 37 din Convenție.
Prin scrisoarea din 07 octombrie 2010, reprezentantul companiei reclamante a declarat că suma indicată în declarația Guvernului ar fi inacceptabil de redusă și din aceste motive, a solicitat Curții să respingă propunerea Guvernului. Compania reclamantă a insistat asupra pretențiilor formulate în comentariile sale anterioare (a se vedea paragraful 5 de mai sus).
9.Curtea notează că articolul 37 din Convenție prevede că poate, în orice etapă a procedurii, să decidă radierea de pe rolul său a unei cereri în cazurile în care circumstanțele determină una din concluziile specificate la litera (a), (b) sau (c) din paragraful 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții să o cauză de pe rolul său, în special în cazul în care:
“pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.
Articolul 37 § 1 la final conține prevederea următoare:
“Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale o cere.”
De asemenea, Curtea constată că, în anumite circumstanțe, ar putea radia de pe rolul său o cerere, sau o parte a plîngerilor, potrivit articolului 37 § 1 (c) din Convenție, în temeiul unei declarații unilaterale formulată de Guvernul pîrît, chiar și în cazul în care reclamantul dorește continuarea examinării cauzei
.
Mai mult decît atît, nimic nu împiedică un Stat reclamat să depună o declarație unilaterală, la fel ca și în prezenta cauză, cu referire la procedura rezervată potrivit articolului 41. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor generale aplicabile în ceea ce privește articolul 41 al Convenției (a se vedea, de exemplu, Brumărescu c. Romînia (satisfacție echitabilă) [MC], nr. 28342/95
, § 20, CEDO 2001-I).
În procesul e
xaminării prezentei cauze, Curtea a obținut informații de la părți cu privire la profitul net al companiei reclamante obținut după achitarea taxelor în cursul ultimilor trei ani de activitate. Potrivit informațiilor furnizate de către părți, se pare că în anul 2001 compania reclamantă a suferit o pierdere de 317,922 EUR. În 2002, profitul net a fost de 145,680
EUR,
iar în anul 2003 acesta a constituit 202,706
EUR
.
12.
În temeiul cifrelor indicate în comentariile companiei reclamante, Curtea notează că cea mai mare parte a venitului ratat pretins nu provin de fapt dintr-o activitate care ar fi fost desfășurată în realitate, și anume, din activitatea sa înainte de retragerea
licenței, însă din planuri care nu au fost realizate ci doar anticipate.
În special, se pare că compania reclamantă nu a întreprins vreo încercare pentru a pune în aplicare planul de afaceri pentru anul 2003. Curtea este de acord cu argumentele Guvernului potrivit cărora compania reclamantă ar fi avut nevoie de noi licențe pentru implementarea planului său de afaceri și că există numeroase presupuneri privind încercările de a anticipa perioada în care aceasta ar fi obținut astfel de licențe și dacă le-
ar fi obținut în general.
În astfel de circumstanțe, și lăsînd la o parte faptul că pretențiile companiei reclamante se referă de asemenea la o persoană juridică care nu figurează în calitate de reclamant în prezenta cauză, Curtea nu este convinsă că venitul anticipat al companiei reclamante ar fi atins cote suficiente pentru a fi considerat cu suficientă certitudine un drept protejat din punct de vedere juridic, astfel încît să fie susceptibil compensării.
13.
Curtea a examinat, de asemenea, pretențiile companiei reclamante cu titlu de prejudiciu moral și costuri și cheltuieli și le consideră excesive în lumina jurisprudenței sale (a se vedea
Oferta Plus SRL c. Moldovei
(satisfacție echitabilă), nr. 14385/
04, 12 februarie 2008, și
Dacia SRL c. Moldovei
(satisfacție echitabilă), nr 3052/04, 24 februarie 2009).
14.
Ținînd cont de constatările de mai sus și de cuantumul despăgubirilor propuse de Guvern, care par să fie echitabile în prezenta cauză, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cauzei (articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea
Racu c. Moldovei
(satisfacție echitabilă – de radiere), nr 13136/07, 20 aprilie 2010).
15.
În lumina celor expuse mai sus, Curtea este satisfăcută de faptul că respectarea drepturilor omului, în modul prevăzut de Convenție și de Protocoalele sale, nu determină continuarea examinării cauzei (articolul 37 § 1
in fine
).
În consecință, aceasta urmează a fi radiată de pe rol.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE
1.
Ia act
de termenii declarației Guvernului reclamat și de modalitățile pentru asigurarea conformității cu angajamentele asumate în aceasta;
2.
Decide
să radieze cauza din lista sa de cereri.
Întocmită în limba engleză și notificată în scris la 17 mai 2011, în conformitate cu articolul 77 § § 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Grefier adjunct
Președinte