Rezoluția CM/ResDH(2011)40 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Harutyunyan împotriva Armeniei (Recherche n 36549/03, Hotărârea din 28/06/2007, definitivă la 28/09/2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatate de Curte în această cauză privește o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil din cauza utilizării, în cursul procesului său, a propriilor sale declarații și a celor ale doi martori, care fuseseră obținuți prin tortură (încălcarea articolului 6§1) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)40 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Harutyunyan împotriva Armeniei Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față, se aplică art. 6 alineatul (1) și art. 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. În aprilie 1999, reclamantul, la momentul înrolat în armată, a fost acuzat de uciderea unui militar și, ulterior, a fost găsit vinovat de asasinat și condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani. Curtea Europeană a constatat că mărturisirea reclamantului și a celor doi martori au fost obținute sub presiune, fapt confirmat de instanțele interne declarându-i pe polițiștii acuzați vinovați de abuzuri. Curtea a ajuns la concluzia că, independent de la: influența pe care aceste declarații obținute sub tortură ar fi putut-o avea pe parcursul procedurii penale împotriva reclamantului, utilizarea unor astfel de probe face ca procesul său inechitabil. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte & Cheltuire Total 000 EUR 000 EUR plătit la 25/10/2007 b) Măsuri individuale luate în favoarea reclamantului Reclamantul a fost deținut în perioada 17/04/99-22/12/2003, data la care a fost eliberat condiționat. La 25/12/2007, reclamantul a depus o cerere de redeschidere în fața Curții de Casație. În cursul acestei proceduri, avocatul reclamantului a trebuit să conteste, în fața Curții Constituționale, constituția dispozițiilor Codului de procedură penală privind redeschiderea procedurilor. În consecință, aceste dispoziții au fost modificate la 26/12/2008. După adoptarea acestor amendamente, reclamantul a depus o nouă cerere de redeschidere în fața Tribunalului din Syunik Marz. După o serie de trimiteri, deoarece reclamantul sau avocatul său nu au fost în măsură să participe la ședința de judecată, Tribunalul a avut loc la 22/03/2010. Tribunalul din Syunik Marz l-a declarat pe M. Harutyunyan vinovat de crimă cu premeditare, a condamnat la 10 ani închisoare, dar a luat notă de faptul că deja își ispășise pedeapsa. Prin urmare, reclamantul a rămas liber. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. Măsurile cu caracter general adoptate în cadrul acestei cauze pentru a permite adoptarea unei măsuri individuale în acest caz Dispozițiile privind redeschiderea procedurilor au trebuit modificate. La art. 426.4 din Codul de procedură penală se prevede că un act judiciar poate face obiectul unei reexaminări ca urmare a unei hotărâri definitive sau a unei hotărâri a unei instanțe judecătorești internaționale a cărei competență a fost acceptată de Republica Armenia, cu privire la încălcarea drepturilor unei persoane protejate printr-un acord internațional la care este parte Republica Armenia. În termen de trei luni de la notificarea persoanelor vizate cu privire la încetarea definitivă sau la hotărârea instanței internaționale a cărei competență a fost acceptată de Republica Armenia (art. 426.4.3), se poate face o acțiune în reexaminare a unui act judiciar bazat pe circumstanțe noi. Următoarele persoane au dreptul de a introduce o cale de atac în cadrul unei reexaminări a actelor judiciare în cazul unor circumstanțe noi sau nou descoperite, astfel cum se prevede la art. 426.2 (1) părțile la o cauză căreia îi este legată împrejurarea, cu excepția organelor de urmărire penală (2) persoanele care, în momentul adoptării deciziei în cauză de către Curtea Constituțională, sunt în măsură să exercite acest drept în conformitate cu cerințele (delegate) din legea Republicii Armenia privind Curtea Constituțională și Convenția sau care au fost private de posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională în temeiul alin. (3) sau (5) din art. 32 din această lege. (3) persoanele care, în momentul adoptării deciziei relevante de către o instanță internațională a cărei competență a fost acceptată de Republica Armenia, au dreptul de a face apel la instanța internațională în conformitate cu cerințele (delegate) acordului internațional menționat (4) procurorul general al Republicii Armenia și adjuncții acestuia. În conformitate cu art. 427.71, o acțiune în reexaminare a unui act judiciar trebuie să conțină următoarele informații (1) numele, prenumele, adresa personală sau profesională și profesia, (2) numele instanței sesizate, (3) data la care a fost pronunțat actul judiciar vizat de acțiune, (4) descrierea noii circumstanțe, (5) obiectul cererii reclamantului, (6) lista documentelor aferente cererii, (7) semnătura reclamantului. Pe baza unei cauze noi sau a unei cauze nou descoperite, un act judiciar emis de o instanță de primă instanță este reexaminat de Curtea a Uniunii Europene, un act judiciar emis de Curtea de apel și Curtea de Casație este reexaminat de Curtea de Casație (art. 46.6.1.2). În temeiul articolului 426.8.3, instanța emite decizia de refuz al reexaminării în termen de 10 zile de la primirea cererii. Această decizie de refuz al reexaminării poate fi contestată în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale Codului, și anume art. 426.9 care prevede că un act judiciar emis de Curtea de apel poate fi contestat în fața Curții de Casație. II. Măsuri generale L a fost tradusă și publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Armenia nr. 65 din 12/12/2007 (www.moj.am), pe site-ul oficial al biroului procurorului din Republica Armenia (www.genproc.am), precum și pe site-ul oficial al ordinii judiciare din Republica Armenia (www.court.am). Textul hotărârii în limba armeană a fost difuzat Curții Constituționale, Curții de Casație, Curților de Casație, Curților de recurs, tuturor tribunalelor de primă instanță cu competență generală, biroului pârâtului pentru drepturile omului, biroului procurorului, poliției, Comisiei Permanente de Stat și Afaceri Juridice și Comisiei permanente privind protecția drepturilor omului și a afacerilor publice ale Adunării Naționale. Formarea la școala de poliție, școala de procurori și școala de magistratură includ un studiu al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și al cauzei Harutyunyan în special. Guvernul armean se așteaptă ca jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului să fie luată în considerare de autoritățile naționale în viitor. De asemenea, se reamintește faptul că art. 105 din Codul de procedură penală, care se referă la faptele inadmisibile ca probă (...) Orice încălcare a drepturilor constituționale, a libertății individului și a cetățeanului sau a oricărei alte dispoziții obligatorii a acestui cod sub forma unei restricții sau a eliminării drepturilor garantate prin lege persoanelor implicate în cauză, care a influențat sau a putut influența faptele, va fi considerată o încălcare esențială în procesul de obținere a probelor. Conformitatea procedurilor judiciare la art. 105 din Codul de procedură penală este controlată de instanțele naționale. Cu toate acestea, guvernul subliniază că nu a trebuit să se soluționeze nicio cauză similară de către instanțele naționale de la hotărârea Curții Europene în cauza Harutyunyan și că acesta este motivul pentru care nu se poate menționa nici un exemplu de jurisprudență recentă cu privire la faptele obținute de forță sau de amenințare. III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Armenia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 iunie 2011, în cadrul celei de-a 1115-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2011)40
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Harutyunyan contre Arménie
(Requête n
o
36549/03, arrêt du 28/06/2007, définitif le 28/09/2007)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit du requérant à un procès équitable du fait de l’utilisation, lors de son procès, de ses propres déclarations, et de celles de deux témoins, qui avaient été obtenues sous la torture (violation de l’article 6§1) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)40
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Harutyunyan contre Arménie
Résumé introductif de l’affaire
L’affaire concerne une atteinte au droit du requérant à un procès équitable du fait de l’utilisation, lors de son procès, de ses propres déclarations, et de celles de deux témoins, qui avaient été obtenues sous la torture (violation de l’article 6§1).
En avril 1999 le requérant, à l’époque enrôlé dans l’armée, fut accusé du meurtre d’un militaire et fut, par la suite déclaré coupable d’assassinat et condamné à une peine d’emprisonnement de 10 ans. La Cour européenne a relevé que les aveux du requérant et des deux témoins avaient été obtenus sous la contrainte, ce que les juridictions internes ont confirmé en déclarant les policiers mis en cause, coupables de mauvais traitements. La Cour a conclu que, indépendamment de l’influence que ces déclarations obtenues sous la torture avaient pu avoir sur l’issue de la procédure pénale contre le requérant, l’utilisation de telles preuves rendait l’ensemble de son procès inéquitable.
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
-
4
-
4
Payé le 25/10/2007
b) Mesures individuelles
Mesure individuelle adoptée en faveur du requérant
Le requérant a été détenu du 17/04/1999 au 22/12/2003, date à laquelle il a été placé en liberté conditionnelle.
Le 25/12/2007, le requérant a introduit une demande de réouverture devant la Cour de cassation. Au cours de cette procédure, l’avocat du requérant a dû contester, devant la Cour constitutionnelle, la constitutionalité des dispositions du Code de procédure pénale concernant la réouverture des procédures. En conséquence, ces dispositions ont été amendées le 26/12/2008.
Après l’adoption de ces amendements, le requérant a introduit une nouvelle demande de réouverture devant le tribunal de Syunik Marz. Après un certain nombre de renvois parce que le requérant ou son avocat n’étaient pas en mesure de participer à l’audience, l’audience a eu lieu le 22/03/2010. Le tribunal de Syunik Marz a déclaré M. Harutyunyan coupable de meurtre avec préméditation, l’a condamné à 10 ans d’emprisonnement mais a noté qu’il avait déjà purgé sa peine. Le requérant est donc resté libre.
En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.
Mesures de portée générale adoptées dans la cadre de cette affaire afin de permettre l’adoption d’une mesure individuelle dans cette affaire
Les dispositions relatives à la réouverture des procédures ont dû être modifiées. Elles se lisent désormais comme suit
:
L’article 426.4 du Code de procédure pénale prévoit qu’un acte judiciaire peut faire l’objet d’un réexamen à la suite du prononcé d’un arrêt définitif ou d’une décision d’une juridiction internationale dont la République d’Arménie a accepté la compétence, constatant la violation des droits d’une personne protégés par un accord international auquel la République d’Arménie est partie.
Un recours en réexamen d’un acte judiciaire, fondé sur des circonstances nouvelles, peut être soumis dans les trois mois suivant la notification aux personnes concernées de l’arrêt définitif ou de la décision de la juridiction internationale dont la République d’Arménie a accepté la compétence (article 426.4.3).
Les personnes suivantes ont le droit d’introduire un recours en réexamen d’actes judiciaires en cas de circonstances nouvelles ou de circonstances nouvellement découvertes, ainsi que prévu à l’article 426.2
:
(1) les parties à une affaire à laquelle la circonstance est liée, à l’exception des organes de poursuite
;
(2) les personnes qui, au moment de l’adoption de la décision en cause par la Cour constitutionnelle, sont en mesure d’exercer ce droit conformément aux exigences (délais) de la loi de la République d’Arménie sur la Cour constitutionnelle et la Convention, ou qui avaient été privées de la possibilité de saisir la Cour constitutionnelle en vertu des alinéas 3 ou 5 de l’article 32 de cette loi
;
(3) les personnes qui, au moment de l’adoption de la décision pertinente par une juridiction internationale dont la République d’Arménie a accepté la compétence, ont le droit d’interjeter appel devant la juridiction internationale conformément aux exigences (délais) dudit accord international
;
(4) le Procureur général de la République d’Arménie et ses adjoints.
Conformément à l’article 426.7.1, un recours en réexamen d’un acte judiciaire doit contenir les informations suivantes
:
(1) nom, prénom, adresse personnelle ou professionnelle et profession,
(2) le nom de la juridiction saisie,
(3) la date à laquelle l’acte judiciaire visé par le recours a été rendu,
(4) la description de la nouvelle circonstance,
(5) l’objet de la demande du requérant,
(6) la liste des documents afférents à la requête,
(7) la signature du requérant.
Sur la base d’une circonstance nouvelle ou d’une circonstance nouvellement découverte, un acte judiciaire rendu par un tribunal de première instance est réexaminé par la Cour d’appel, un acte judiciaire rendu par la Cour d’appel et la Cour de cassation est réexaminé par la Cour de cassation (article 426.1.2).
En vertu de l’article 426.8.3., le tribunal délivre la décision de refus de réexamen doit dans les 10 jours à compter de la réception de la demande. Cette décision de refus de réexamen peut être contestée en application des dispositions applicables du Code, à savoir l’article 426.9 qui dispose qu’un acte judiciaire rendu par la Cour d’appel peut être contesté devant la Cour de cassation.
II.
Mesures générales
L’arrêt de la Cour européenne a été traduit et publié au Journal officiel de la République d’Arménie n
o
65 du 12/12/2007 (www.moj.am), sur le site officiel du bureau du Procureur de la République d’Arménie (www.genproc.am) ainsi que sur le site officiel de l’ordre judiciaire de la République d’Arménie (www.court.am). Le texte de l’arrêt en arménien a été diffusé à la Cour constitutionnelle, la Cour de cassation, les cours d’appels, tous les tribunaux de première instance à compétence générale, le bureau du défendeur des droits de l’homme, le bureau du procureur, la police, la Commission permanente de l’Etat et des affaires juridiques et and la commission permanente sur la protection des droits de l’homme et des affaires publiques de l’Assemblée nationale. Les formations à l’Ecole de police, l’Ecole des procureurs and l’Ecole de la magistrature comprennent une étude de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme, et de l’affaire Harutyunyan en particulier.
Le gouvernement arménien s’attend à ce que la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme soit prise en considération par les autorités nationales, dans le futur.
Il est également rappelé que l’article 105 du Code de procédure pénale, qui concerne les « faits irrecevables en tant que preuve » prévoit que « lors d’une procédure pénale, il est illégal d’utiliser des preuves ou d’utiliser comme fondement de poursuites des faits obtenus par la force, la menace, la fraude, l’atteinte à la dignité ainsi que par toute autre action illégale, (...) par violation des règles de l’enquête ou de toute autre règle de procédure essentielle. (...) Toute violation des droits constitutionnels, liberté de l’individu et du citoyen ou de tout autre disposition obligatoire de ce code sous la forme d’une limitation ou d’une suppression des droits garantis par la loi aux personnes impliqués dans l’affaire, qui a influencé ou a pu influencer les faits, sera considéré comme une violation essentielle dans le processus d’obtention des preuves ».
La conformité des procédures judiciaires à l’article 105 du Code de procédure pénale est contrôlée par les tribunaux nationaux.
Toutefois, le gouvernement souligne qu’aucune affaire similaire n’a dû être tranchée par les tribunaux nationaux depuis l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Harutyunyan et que c’est la raison pour laquelle aucun exemple de jurisprudence récente ne peut être mentionné concernant “des faits obtenus par la force ou la menace”.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Arménie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 8 juin 2011 lors de la 1115e réunion des Délégués des Ministres.