Nikoghosyan și Melkonyan împotriva Armeniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)89 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Nikoghosyan și Melkonyan împotriva Armeniei (Cercetarea nr. 11724/04, Hotărârea din 06/12/2007, definitivă, 06/03/2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul reclamanților la un proces echitabil [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în all-in.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)89 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Nikoghosyan și Melkonyan împotriva Armeniei Rezumat introductiv al cauzei În cazul în care reclamantul nu a fost informat cu privire la acest lucru, acesta nu a putut să participe la procedură în măsura în care nu au primit o astfel de decizie după ce a fost ținută în cuștile de judecată. Ei au sesizat Curtea de Casație care, în decizia sa din 26/09/2003, nu este pronunțată cu privire la problema absenței reclamanților la procedura în apel. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Instanța nu a prezentat nicio cerere în temeiul prejudiciului moral.

Curtea Europeană, care a statuat că nu putea specula pe termen lung că ar fi avut această procedură în cazul în care ar fi respectat cerințele articolului 6 alineatul (1), a respins cererea reclamanților în legătură cu prejudiciul material. În acest context, Curtea a remarcat că cea mai adecvată formă de despăgubire în cazurile în care a constatat că persoanele care au depus cererea nu au respectat art. 6 alineatul (1) ar trebui să fie, în general, redeschiderea procedurilor și revizuirea cauzei în conformitate cu cerințele dreptului la un proces echitabil. (b) Măsuri individuale Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamanții au sesizat Curtea de Casație. Prin decizia din 13/03/2009, Curtea de Casație a încălcat hotărârile anterioare ale camerelor sale civile și comerciale din 26/09/2003 și ale Curții Civile de Primă Instanță din 10/06/2003 și a retrimis cauza instanței în primă instanță din Aragatsotn Marz în scopul reexaminării.

Curtea de Primă Instanță a organizat o nouă audiere, ținând cont de concluziile hotărârii Curții Europene în ceea ce privește notificarea adecvată a audierilor. La 13/08/2009, Curtea a acordat dreptul la pretențiile familiei domnului împotriva reclamanților. Prin urmare, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale Tribunalul Curții Europene de Justiție a fost tradus în armean și publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Armenia și plasat pe site-ul oficial al Ministerului Justiției (www.moj.am) începând cu 04/06/2008 și pe site-ul internet al Consiliului Superior al Magistraturii Republicii Armenia (www.court.am). Versiunea armeană a hotărârii a fost transmisă electronic tuturor organelor judiciare și, în special, Curții de Casație și Curții Civile de Apel.

În cazul în care o astfel de situație ar avea loc, instanțele interne vor respecta jurisprudența Curții Europene cu privire la această chestiune. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz, că măsurile generale adoptate vor preveni noi încălcări similare și că Armenia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 în cadrul celei de a 1120-a reuniuni a Delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)89 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Nikoghosyan et Melkonyan contre Arménie (Requête n o 11724/04, arrêt du 06/12/2007, définitif le 06/03/2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le droit des requérants à un procès équitable (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent,

outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)89 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Nikoghosyan and Melkonyan contre Arménie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne la violation du droit des requérants à un procès équitable (violation de l’article 6§1).

Les requérants qui avaient saisi la Cour civile d’appel dans le cadre d’une procédure contre un tiers, M., relative à l’annulation de la vente d’une propriété, n’avaient pu participer à la procédure dans la mesure où ils n’avaient reçu la convocation qu’après la tenue de l’audience. Ils ont saisi la Cour de cassation qui, dans sa décision du 26/09/2003, ne s’est pas prononcée sur la question de l’absence des requérants à la procédure en appel. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Les requérants n’ont soumis aucune demande au titre du préjudice moral. La Cour européenne, relevant qu’elle ne pouvait spéculer sur l’issue qu’aurait eu cette procédure si elle avait respecté les exigences de l’article 6§1, a rejeté la demande des requérants au titre du préjudice matériel.

Dans ce contexte, la Cour a noté que la forme la plus appropriée de réparation dans les affaires où elle a constaté la tenue d’audiences en l’absence des requérants en violation de l’article 6§1, devrait consister en règle générale en la réouverture des procédures et le réexamen de l’affaire conformément aux exigences du droit à un procès équitable. b) Mesures individuelles A la suite de l’arrêt de la Cour européenne, les requérants ont saisi la Cour de cassation. Par décision du 13/03/2009, la Cour de cassation a cassé les précédents arrêts de ses chambres civile et commerciale du 26/09/2003 et de la Cour civile d’appel du 10/06/2003 et a renvoyé l’affaire à la juridiction de première instance d’Aragatsotn Marz aux fins de réexamen.

La cour de première instance a tenu une nouvelle audience, en prenant en compte les conclusions de l’arrêt de la Cour européenne s’agissant de la notification adéquate des audiences. Le 13/08/2009, elle a fait droit aux prétentions de la famille de M. contre les requérants. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en arménien et publié au Journal Officiel de la République d’Arménie et placé sur le site officiel du Ministère de la Justice ( www.moj.am ) à compter du 04/06/2008 et sur le site Internet du Conseil supérieur de la magistrature de la République d’Arménie ( www.court.am ). La version arménienne de l’arrêt a été adressé électroniquement à tous les organes judiciaires et en particulier à la Cour de cassation et à la cour civile d’appel.

Si une telle situation similaire devait se produire, les juridictions internes ne manqueront donc pas de respecter la jurisprudence de la Cour européenne sur cette question. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales adoptées préviendront de nouvelles violations similaires et que l’Arménie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.