Paykar Yev Haghtanak LTD împotriva Armeniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)185 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Paykar Yev Haghtanak împotriva Armeniei (Cercetarea nr. 2186/03, Hotărârea din 20/12/2007, definitivă la 02/06/2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la refuzul Curții de Casație în 2003 d … După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)185 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Paykar Yev Haghtanak împotriva Armeniei Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față, Comisia consideră că, în conformitate cu art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, măsura nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Prin urmare, recursul în Casație formulat de societate împotriva unei hotărâri de justiție anterioare care confirmă pronunțarea anumitor amenzi fiscale nu a fost examinat (încălcarea articolului 6§1). Curtea Europeană a remarcat că Curtea de Casație a fost împiedicată să efectueze o evaluare a capacității societății reclamante de a plăti cheltuielile de procedură prin dispozițiile articolului 70§3 din Codul de procedură civilă care interzicea în mod categoric scutirea de la plata cheltuielilor de procedură pentru întreprinderile comerciale.

Curtea Europeană a considerat că o astfel de interdicție generală punea în sine o problemă în raport cu art. 6 alineatul (1) din Convenție. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Cheltuieli și cheltuieli de judecată Total 200 EUR 25 EUR 225 EUR Plata la 27/11/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat societății reclamante o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a afirmat că nu ar putea specula cu privire la ceea ce ar fi fost la locul de desfășurare a procedurii în cazul în care Curtea de Casație ar fi examinat recursul societății reclamante.

Curtea a amintit că constatarea unei încălcări a dreptului de a adopta măsuri individuale în statul pârât a arătat în acest sens că art. 241.1 din Codul de procedură civilă permite redeschiderea procedurilor interne, iar cea mai adecvată formă de reparație în cazurile în care recurentul se poate considera că refuză accesul la o instanță cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție ar fi, în principiu, redeschiderea procedurilor în timp util și revizuirea cazului respectând toate cerințele unui proces echitabil. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul a introdus o acțiune prin care solicita redeschiderea procedurilor interne în fața Curții Administrative; această acțiune a fost primită la 03/11/2008.

În urma unei modificări legislative (art. 20 din Legea de modificare a Codului de procedură civilă din 26/12/2008, care a intrat în vigoare la 1/01/2009), Curtea Administrativă a înaintat cauza Curții de Casație la 13/02/2009, aceasta devenind competentă să examineze cauza. La 26/07/2009, Curtea de Casație a decis să examineze recursul reclamantului. În decizia sa, Curtea de Casație este în mare măsură legată de obligațiile statelor de a se conforma hotărârilor definitive ale Curții Europene, în conformitate cu art. 46 din Convenția Europeană și cu concluziile Curții Europene în prezenta hotărâre. După examinarea recursului în casare pe fond, Curtea de Casație a respins și a confirmat concluziile de la mai multe instanțe comerciale și fiscale, și anume că societatea reclamantă nu a îndeplinit cerințele legislației fiscale.

În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale 07/04/2009, art. 3 din Codul de procedură civilă care excludea întreprinderile comerciale de dreptul de a amâna plata cheltuielilor de procedură (și care a fost la originea prezentei încălcări) a fost abrogat (amendamentul 3 din Codul de procedură penală a fost abrogat ( Pentru a ghida practica judiciară, hotărârea a fost tradusă în armeană și publicată pe site-urile de internet ale Ministerului Justiției (www.moj.am), ale Parchetului General (www.genproc.am), ale Autorității Judiciare din Armenia (www.court.am), ale Poliției Republicii Armenia (www.police.am) și ale Curții de Casație, la 2 septembrie 2008. III.

Concluziile Curții din 2 septembrie 2008. III. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Armenia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)185 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Paykar Yev Haghtanak contre Arménie (Requête n o 21638/03, arrêt du 20/12/2007, définitif le 02/06/2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le refus de la Cour de cassation en 2003 d’accueillir la demande du requérant de pouvoir différer le paiement des frais de procédure (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)185 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Paykar Yev Haghtanak contre Arménie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne la violation du droit d’accès du requérant à un tribunal en raison du refus de la Cour de cassation, en 2003, d’accueillir la demande de la société requérante de pouvoir différer le paiement des frais de procédure. Le pourvoi en cassation formé par la société contre une décision de justice antérieure confirmant le prononcé de certaines amendes fiscales n’a par conséquent pas été examiné (violation de l’article 6§1). La Cour européenne a noté que la Cour de cassation avait été empêchée de se livrer à une évaluation de la capacité de la société requérante à payer les frais de procédure par les dispositions de l’article 70§3 du Code de procédure civile qui interdisait catégoriquement l’exemption des frais de procédure pour les entreprises commerciales.

La Cour européenne a estimé qu’une telle interdiction générale posait en soi un problème au regard de l’article 6§1 de la Convention. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total - 1 200 EUR 25 EUR 1 225 EUR Payé le 27/11/2008 b) Mesures individuelles La Cour européenne a accordé une satisfaction équitable à la société requérante au titre du préjudice moral. S’agissant du préjudice matériel, la Cour a dit qu’elle ne saurait spéculer sur ce qu’aurait été l’issue de la procédure si la Cour de cassation avait examiné le pourvoi de la société requérante. Elle a rappelé que le constat d’une violation imposait à l’Etat défendeur une obligation juridique d’adopter des mesures individuelles.

Elle a noté à cet égard que l’article 241.1 du Code de procédure civile permettait la réouverture des procédures internes, et que la forme de réparation la plus appropriée dans les affaires où le requérant s’est vu refuser l’accès à un tribunal en violation de l’article 6§1 de la Convention serait, en principe, de rouvrir les procédures en temps voulu et de réexaminer l’affaire en respectant toutes les exigences d’un procès équitable. Faisant suite à l’arrêt rendu par la Cour européenne, le requérant a introduit un recours sollicitant la réouverture des procédures internes devant la cour administrative; Ce recours a été accueilli le 03/11/2008. Suite à une modification législative (article 20 de la loi portant modification du Code de procédure civile du 26/12/2008 qui est entrée en vigueur le 1/01/2009), la cour administrative a renvoyé l’affaire devant la Cour de cassation le 13/02/2009, celle-ci étant devenue compétente pour examiner l’affaire.

Le 26/07/2009, la Cour de cassation a décidé d’examiner le pourvoi du requérant. Dans sa décision, la Cour de cassation s’est référée abondamment aux obligations des Etats de se conformer aux arrêts définitifs de la Cour européenne, conformément à l’article 46 de la Convention européenne et aux conclusions de la Cour européenne dans le présent arrêt. Après avoir examiné le pourvoi en cassation sur le fond, la Cour de cassation l’a rejeté et a confirmé les conclusions de l’Inspection des impôts et du tribunal commercial, à savoir que la société requérante n’avait pas satisfait aux exigences de la législation fiscale. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales Le 07/04/2009, l’article 70 § 3 du Code de procédure civile qui excluait les entreprises commerciales du droit de différer le paiement des frais de procédure (et qui était à l’origine de la présente violation) a été abrogé (amendement ՀՕ-85-Ն). Simultanément, l’article 22 § 4 de la loi sur les taxes et droits d’Etat, dont le libellé était identique à celui de l’article 70 § 3 du Code de procédure pénale, a été abrogé (modification ՀՕ-84-Ն). Le gouvernement estime qu’à la suite de ces réformes, rien n’empêchera les tribunaux internes de se livrer à leur propre évaluation de la capacité des entreprises à payer les frais de procédure à la lumière des exigences de la CEDH s’agissant de l’accès à un tribunal.

Afin de guider la pratique judiciaire, l’arrêt a été traduit en arménien et publié sur les sites Internet du Ministère de la justice ( www.moj.am ), du parquet général ( www.genproc.am ), de l’Autorité judiciaire arménienne ( www.court.am ), de la Police de la République d’Arménie ( www.police.am ) et de la Cour de cassation, le 2 septembre 2008. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour le requérant de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Arménie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.