FIGUEIREDO MARTINS AMORIM c. PORTUGAL

A DOUA SECȚIUNE DE DECIZIE a cererii nr. 24773/10 prezentată de Sandra Maria FIGUEIREDO MARTINS AMORIM împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 iunie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președintele András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 aprilie 2010, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce s-a pronunțat în acest sens, pronunța decizia următoare procedură Cererea a fost formulată de domnul Sandra Maria Figueiredo Martins Amorim, un resortisant portughez, născut în 1971 și rezident în Guimarães (Portugalia).

J. Loureiro, avocat la Vila Nova de Famalicão (Portugalia). Guvernul portughez ( 1 din Convenție, recurenta se plânge de durata unei proceduri civile în fața instanței administrative din Porto. Prin invocarea art. 6 și 14 din Convenție, recurenta consideră că procedura în fața tribunalului informal INFARMED a fost inechitabilă și a încălcat principiul egalității. 1 la convenție, recurenta susține, de asemenea, că a suferit un prejudiciu considerabil din cauza neexecutării hotărârii Curții Supreme prin care a dispus anularea ordonanței din partea Institutului INFARMED.

Prin declarația din 17 februarie 2011, prin care se recunoaște încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție în cazul de față, Ö Õ este angajat să plătească recurentei suma de 2 400 (două mii patru sute) EUR pentru daune morale și 1200 (o mie două sute) În termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 14 martie 2011, recurenta a acceptat propunerea guvernului de a pune capăt cauzei.

Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. În consecință, trebuie eliminată cauza rolului. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION de la requête n o 24773/10 présentée par Sandra Maria FIGUEIREDO MARTINS AMORIM contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 juin 2011 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 21 avril 2010, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE La requête a été introduite par M me Sandra Maria Figueiredo Martins Amorim, une ressortissante portugaise, née en 1971 et résidant à Guimarães (Portugal).

Elle a été représentée devant la Cour par M e J. Loureiro, avocat à Vila Nova de Famalicão (Portugal). Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée d’une procédure civile devant le tribunal administratif de Porto. En invoquant les articles 6 et 14 de la Convention, la requérante estime que la procédure devant l’institut INFARMED était inéquitable et a violé le principe de l’égalité. Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante affirme également avoir subi un préjudice considérable en raison de la non exécution de l’arrêt de la Cour suprême ayant ordonné l’annulation de l’ordonnance de l’institut INFARMED.

Par une déclaration en date du 17 février 2011, reconnaissant la violation de l’article 6 § 1 de la Convention dans le cas d’espèce, le Gouvernement s’est engagé à verser à la requérante les sommes de 2 400 (deux mille quatre cents) euros pour le dommage moral et 1 200 (mille deux cents) euros pour les frais et dépens, exemptes de toute taxe éventuellement applicable, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. Il a indiqué que ceci vaudrait règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’est engagé à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Par une lettre du 14 mars 2011, la requérante a accepté la proposition du Gouvernement pour mettre un terme à l’affaire. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président