FILIPOVIC v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
FILIPOVIC v. SERBIA (CtEDO, 2011)
DECIZIE A SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 37852/06, de către Milena FILIPOVI împotrivă Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 5 iulie 2011 în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 septembrie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Milena Filipović, este un național sârb născut în 1952 și locuiește în Orljane. A fost reprezentată în fața Curții de către dl S. Urić, avocat practicant în Niš. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić La 11 aprilie 1997, Curtea Municipală din Niš a emis o hotărâre care a ordonat societății M. să transfere la posesia reclamantului anumite proprietăți imobiliare, să efectueze anumite reparații la proprietatea în cauză și să-i plătească o anumită sumă de daune. La 17 iulie 1998, Curtea Municipală a ordonat executarea hotărârii din 11 aprilie 1997. În urma ordinului de executare, debitorul a transferat în posesia reclamantului proprietatea imobiliară în cauză și a început să plătească valoarea daunelor, aparent în tranșe. Cu toate acestea, se pare că debitorul nu a transferat la reclamant documentele necesare pentru înregistrarea ei ca proprietar în registrul de terenuri. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plângut de faptul că partea contestată nu a aplicat hotărârea din 11 aprilie 1997. Prin scrisoarea din 24 ianuarie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să ofere reclamantului, dna Milena Filipović, suma de 5,400 EUR în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 37852/06 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă prejudiciile morale, precum și costurile, se plătește în dinar fără impozite care pot fi aplicabile și unui cont [especificat] de către solicitant. Suma se plătește în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii Curții. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la aducerea prezentei cereri.” Într-o scrisoare din 16 martie și 18 martie 2011 avocatul reclamantului și, respectiv, reclamantul, au exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabilă. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la dreptul de a avea o decizie finală pusă în aplicare (a se vedea, de exemplu, Hornsby c. Grecia , hotărârea din 19 martie 1997, Raporturile 1997-II, p. 511, § 41; Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, ECHR 2002-III; Ilić c. Serbia , nr. 30132/04, 9 octombrie 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Françoise Elens-Pasos András Sajó Președintele adjunct al grefierului