GULECYUZ AND KUTLULAR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GULECYUZ AND KUTLULAR v. TURKEY (CtEDO, 2011)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 24906/07 de către Kazım GÜLEÇYÜZ și Mehmet KUTLULAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 30 august 2011 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președintele Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 29 mai 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: PROCEDURA Reclamanții, dl Kazim Güleçyüz și Mehmet Kutlular, sunt resortisanți turci născuți în 1959 și, respectiv, 1938 și trăiesc în Istanbul. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl Turgut İnal, avocat practicant la Balıkesir. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Kaan Estener, ministrul plenipotentiar și director general adjunct al Consiliului Europei și drepturilor omului. În fața Curții, reclamanții s-au plâns de deciziile instanțelor interne care le ordonă să plătească compensații ca urmare a difamării din cauza unui articol scris de primul reclamant și publicat în ziarul al doilea reclamant Yeni Asya La 15 martie 2010, președintele secțiunii a doua a hotărât să comunice plângerea reclamanților cu privire la presupusa interferență cu libertatea lor de exprimare, în sensul articolului 10 din Convenție. La 18 ianuarie și 22 februarie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a plăti, exgrație, dl Kazım Güleçyüz și dl Mehmet Kutlular, în total, EUR 38.200, plus orice impozit care le poate fi imputabil, suma care va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Passos David Tór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului