PAWLAK-TUMIEL ET TUMIEL c. POLOGNE

SECȚIUNEA A PAWLAK-TUMIEL și Tadeusz TUMIEL împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 13 septembrie 2011, într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și Lawrence Early, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 iulie 2007, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament arbitral al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, pronuna următoarea decizie procedura Cererea a fost formulată de domnii Barbara Pawlak-Tumiel și Tadeusz Tumiel, soț, resortisanți polonezi, născuți în 1946 și 1940 și rezidenți în Białystok.

Requentanții au fost reprezentați în fața Curții de către domnul A. Zemke-Górecka, avocată la Białystok. Guvernul polonez ( Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de lipsa de execuție efectivă de către autorități a deciziilor de a-și invita vecinul să se abțină de la activitatea sa de furnizare, fără autorizație necesară, a serviciilor de pompe funebre pe proprietatea direct adiacentă proprietății lor. În plus, sub aspectul articolului 8 din Convenție, reclamanții se plângeau de nerespectarea de către autorități a obligațiilor lor pozitive de a adopta măsurile corespunzătoare pentru a le proteja împotriva ingerinței în dreptul lor de a-și respecta viața privată și familială, ca urmare a activității vecinului.

Subsemnatul, Jakub Wołąsiewicz, agent guvernamental, declar că guvernul polonez propune să plătească domnului Barbara Pawlak-Tumiel și domnului Tadeusz Tumiel, în vederea soluționarea amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 40 000 zlotys (PLN), care acoperă orice prejudiciu material și moral și ansamblul cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării Hotărârea Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În lipsa unui regulament în termenul menționat, La 10 august 2011, Curtea a primit de la reclamanți următoarea declarație: Subsemnata Agnieszka Zemke-Gorecka, ia act de faptul că guvernul polonez este pregătit pentru să plătească domnului Barbara Pawlak-Tumiel și domnului Tadeusz Tumiel, în vederea unei soluionări amiabile a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 40 000 zlotys (PLN), care acoperă orice prejudiciu material și moral și ansamblul cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanți. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37. § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă această propunere și Renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Poloniei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta este în conformitate cu respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale, și că nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al convenției].

Prin urmare, este oportun să se elimine cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Lawrence Early Nicolas Bratza Modulul Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 30001/07 présentée par Barbara PAWLAK-TUMIEL et Tadeusz TUMIEL contre la Pologne La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 13 septembre 2011 en une chambre composée de : Nicolas Bratza, président, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, juges, et de Lawrence Early, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 2 juillet 2007, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE La requête a été introduite par MM.Barbara Pawlak-Tumiel et Tadeusz Tumiel, époux, ressortissants polonais, nés respectivement en 1946 et 1940 et résidant à Białystok.

Les réquerants ont été représentés devant la Cour par M e A. Zemke-Górecka, avocate à Białystok. Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignaient du défaut d’exécution effective par les autorités des décisions sommant leur voisin de s’abstenir de son activité consistant à dispenser, sans autorisation requise, les services des pompes funèbres sur la propriété directement adjacente à la leur. En outre, sous l’angle de l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignaient du non-respect par les autorités de leurs obligations positives d’adopter les mesures appropriées pour les protéger contre l’ingérence dans leur droit au respect de leur vie privée et familiale, consécutive à l’activité du voisin.

EN DROIT Le 5 août 2011, la Cour a reçu du gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Jakub Wołąsiewicz, agent du gouvernement, déclare que le gouvernement polonais offre de verser à MM. Barbara Pawlak-Tumiel et Tadeusz Tumiel, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, la somme de 40 000 zlotys (PLN), couvrant tout préjudice matériel et moral et l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant. Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 10 août 2011, la Cour a reçu des requérants la déclaration suivante : « Je soussignée, Agnieszka Zemke-Gorecka, note que le gouvernement polonais est prêt à verser à MM. Barbara Pawlak-Tumiel et Tadeusz Tumiel, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, la somme de 40 000 zlotys (PLN), couvrant tout préjudice matériel et moral et l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants.

Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. À compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ayant consulté mes clients, je vous informe qu’ils acceptent cette proposition et renoncent par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Pologne à propos des faits à l’origine de ladite requête. Ils déclarent l’affaire définitivement réglée.

» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles, et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Lawrence Early Nicolas Bratza Greffier Président