CASE OF VARTIC AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA

VARTIC ȘI ALȚII c. MOLDOVEI

(Cererile nr. 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

20 septembrie 2011

Hotărârea va deveni definitivă

în circumstanțele stabilite în

articolul 44 §

2 al Convenției. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Vart

ic și Alții c. Moldovei

,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECȚiA Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al SECȚiei,

Deliberând la 30 august 2011 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află cererile (nr. 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către cinci cetățeni ai Republicii Moldova, dl Vasile Vartic, dl Ion Țurcan, dl Ion Tudoreanu, dna Elena Cernețchi și dna Elena Luniov („reclamanții”), la 3 și 15 ianuarie 2007, și la 1 martie 2007.

2.

Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl A. Bîzgu, avocat în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

3.

Reclamanții au pretins, în special, că dreptul lor de acces la justiție și dreptul lor la protecția proprietății, garantate de articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție, au fost încălcare prin neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor.

4.

Într-o decizie cu privire la admisibilitate pronunțată la 10 noiembrie 2009, Curtea a decis să notifice cererile Guvernului Republicii Moldova, alături de paragrafele referitoare la pretinsele încălcări ale articolului 6 al Convenției și ale articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenție din hotărârea pilot

Olaru and Others v. Moldova

, nr.

476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009. La aceeași dată, Curtea a decis să respingă ca inadmisibilă partea din cereri care privește Federația Rusă.

5.

La 12 noiembrie 2010 și la 20 martie 2011, Guvernul și reclamanții au prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitate și fond.

6.

Astfel, Curtea a decis să se pronunțe concomitent asupra admisibilității și fondului cererilor (articolul 29 § 1).

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

7.

Reclamanții s-au născut în 1970, 1961, 1959, 1965 și 1966 și locuiesc în Chișinău.

8.

Ca și în cazul reclamanților în hotărârea pilot

Olaru și alții,

citată mai sus, reclamanții în această cauză s-au plâns de încălcarea drepturilor lor garantate de articolul 6 al Convenției și de articolul 1 al Protocolului Nr.1 la Convenție în rezultatul neexecutării de către autorități a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele de judecată naționale în favoarea lor.

A.

Cererea nr. 12674/07

9.

Printr-o decizie irevocabilă din 27 decembrie 2006, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în favoarea dlui Vartic și a obligat Ministerul Finanțelor, și Ministerul Economiei și a Comerțului, și autoritățile locale din Chișinău să-i acorde spațiu locativ. La 24 decembrie 2007, Consiliul municipal Chișinău a adoptat o decizie de a acorda dlui Vartic a unui apartament situat în Chișinău. Astfel, hotărârea definitivă pronunțată în favoarea dlui Vartic a fost executată.

B.

Cererile nr. 13012/07 și 13339/07

10.

Prin deciziile irevocabile din 2 august 2006, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în favoarea dlui Țurcan și a dlui Tudoreanu, și a obligat Ministerul Finanțelor și Ministerul Economiei și a Comerțului, și autoritățile locale din Chișinău să le acorde spațiu locativ. La 24 decembrie 2007, Consiliului municipal Chișinău a adoptat decizia de a acorda dlui Tudoreanu un apartament situat în Chișinău. La 21 februarie 2008, Consiliului municipal Chișinău a adoptat decizia de a acorda dlui Țurcan un apartament situat în Chișinău. Astfel, hotărârile definitive pronunțate în favoarea dlui Țurcan și a dlui Tudoreanu au fost executate.

C.

Cererile nr. 13355/07 și 13368/07

11.

Prin deciziile irevocabile din 11 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în favoarea dnei Cernețchi și a dnei Luniov, și a obligat Ministerul Finanțelor, și Ministerul Economiei și a Comerțului, și autoritățile locale din Chișinău să le acorde spațiu locativ. La 21 februarie 2008, Consiliului municipal Chișinău a adoptat decizia de a acorda dnei Cernețchi și dnei Luniov un apartament situat în Chișinău. Astfel, hotărârile definitive pronunțate în favoarea dnei Cernețchi și a dnei Luniov au fost executate.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

12.

Dreptul intern relevant a fost rezumat în

Prodan v.

Moldova

, nr. 49806/99, § 31, ECHR 2004

‑

III (extracts) și în

Olaru and Others v.

Moldova

, citată mai sus.

ÎN DREPT

I.

CONEXAREA CERERILOR

13.

Curtea consideră din start că, în interesul administrării corespunzătoare a justiției, cererile înregistrate cu nr. 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07 trebuie conexate, în conformitate cu articolul 42 § 1 al Regulamentului Curții, întrucât există o bază comună a tuturor faptelor care au dat naștere celor două cauze. Odată ce cadrul legislativ și practicile administrative sunt similare, Curtea consideră că acestea pot fi analizate cel mai bine conexând cererile.

II.

PRETINSA ÎNCĂLCAREA A ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1 LA CONVENȚIE

14.

Reclamanții s-au plâns că omisiunea autorităților de a se conforma hotărârilor judecătorești obligatorii și executorii din 27 decembrie 2006, 2 august 2006 și 11 octombrie 2006 le-a încălcat dreptul lor de acces la justiție prevăzut de articolul 6 al Convenției și a dreptului lor la protecția proprietății prevăzut de articolul 1 al Protocolului nr.1, care, în măsura în care sunt relevante, prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil... .”

Articolul 1 al Protocolului nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional... .”

A.

Admisibilitatea

15.

În opinia Guvernului, reclamanții au acționat

mala fides

prin aceea că nu au informat Curtea despre executarea hotărârilor judecătorești din 27 decembrie 2006, 2 august 2006 și 11 octombrie 2006. De asemenea, acesta susține că prin omisiunea de a depune noi plângeri în privința întârzierii executării în termen de șase luni din datele respective la care au fost executate hotărârile judecătorești, plângerile reclamanților sunt tardive și trebuie să fie declarate inadmisibile pentru nerespectarea termenului de șase luni, la fel ca și în cauza

Șumila and others v. Moldova (dec.),

nr.

41556/05

,

42308/05

,

33566/06, 33567/06, 33568/06 și 33570/06, 26

ianuarie 2010.

16.

Reprezentantul reclamanților nu a prezentat nici un comentariu la acest subiect.

17.

Curtea amintește că, potrivit articolului 47 § 6 al Regulamentului Curții, reclamanții trebuie să informeze Curtea despre toate circumstanțele relevante cererii. Curtea amintește, în continuare, că o cerere poate fi respinsă ca abuzivă în baza articolului 35 § 3 al Convenției, dacă, printre alte motive, s-a bazat în mod conștient pe fapte eronate (a se vedea

Varbanov v. Bulgaria

, nr. 31365/96, §

36, ECHR 2000-X;

Popov v. Moldova (no. 1)

, nr. 74153/01, § 48, 18

ianuarie 2005;

Řehák v. Czech Republic

(dec.), nr. 67208/01, 18

mai 2004; și

Kérétchachvili v. Georgia

(dec.), nr. 5667/02, 2 mai 2006).

18.

Informația incompletă și, prin urmare, care induce în eroare, poate, de asemenea, să reprezinte un abuz de dreptul de a sesiza Curtea, în special, dacă informația respectivă se referă la esența cauzei și nu este oferită o explicație suficientă pentru omisiunea de a dezvălui această informație (a se vedea

Hadrabova v. the Czech Republic

(dec.), nr.

42165/02 și 466/03). Curtea accentuează că, potrivit articolului 47 § 6 al Regulamentului Curții, reclamanții trebuie să informeze Curtea despre toate circumstanțele relevante cererii și că, în prezenta cauză, ei ar fi trebuit să notifice despre executarea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Însă, în ciuda omisiunii de a se conforma acestei cerințe, în circumstanțele prezentei cauze, Curtea nu consideră că reclamanții au acționat contrat scopului dreptului de a sesiza Curtea cu o cerere individuală, garantat de articolul 34 al Convenției.

19.

În ceea ce privește argumentul Guvernului potrivit căruia reclamanții ar fi trebuit să formuleze, în termen de șase luni din data la care hotărârile judecătorești au fost executate, noi plângeri în privința executării tardive a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor, Curtea notează că respectarea termenului de șase luni trebuie să fie apreciat în momentul în care cererile au fost depuse la Curte. În prezenta cauză, spre deosebire de cauza

Șumila

(citată mai sus), cererile au fost depuse la Curte atunci când procedurile de executare erau pendinte. Așadar, Curtea respinge argumentul Guvernului.

20.

În continuare, Curtea notează că cererile nu sunt vădit neîntemeiate în sensul articolului 35 § 3 al Convenției. Ea notează că acestea nu sunt inadmisibile. Prin urmare, ele trebuie declarate admisibile.

B.

Fondul

21.

Reclamanții s-au plâns că neexecutarea hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea lor le-a încălcat drepturile lor prevăzute de articolul 6 § 1 și de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție.

22.

Guvernul a susținut că perioada de executarea a fost rezonabilă, în lumina faptului că, pentru a acorda reclamanților spațiu locativ, a fost necesar să se construiască mai întâi apartamentele.

23.

Curtea notează că hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților au fost neexecutate perioade de timp cuprinse între douăsprezece și nouăsprezece luni. Curtea a constatat o încălcare a articolului 6

§

1 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenției în numeroase cauze care privesc întârzierile în executarea hotărârilor judecătorești definitive (a se vedea, printre alte autorități,

Prodan v. Moldova

, citată mai sus, și

Luntre and Others v.

Moldova

, nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 și 21945/02, 15 iunie 2004).

24.

După examinarea materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că în dosare nu există nimic care i-ar permite să ajungă la o concluzie diferită în aceste cauze. Prin urmare, Curtea constată că neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților constituie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

III.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

25.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

A.

Prejudiciul

26.

Reprezentantul reclamanților a pretins 50,000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral suferit de reclamanți.

27.

Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsă de către reclamanți, susținând că este excesivă în lumina jurisprudenței Curții.

28.

Curtea consideră că reclamanților trebuie să li se fi cauzat stres și frustrare într-o anumită măsură ca urmare a neexecutarea hotărârilor judecătorești. Ea acordă dlui Vasile Vartic – EUR 800, dlui Ion Țurcan – EUR 1,200, dluiIon Tudoreanu – EUR 1,200, dnei Elena Cernețchi – EUR

800 și dnei Elena Luniov – EUR 800.

B.

Costuri și cheltuieli

29.

Reclamanții au mai pretins EUR 1,080 cu titlu de costuri și cheltuieli angajate de fiecare din ei în fața Curții.

30.

Guvernul consideră că sumele pretinse sunt excesive.

31.

În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor doar în măsura în care a fost dovedit că acestea au fost actuale și necesare pentru a fi angajate, și că sunt rezonabile în privința cuantumului. În prezenta cauză, având în vedere documentele care se află în posesia Curții și criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil acordarea fiecărui reclamant a sumei de EUR 100 pentru acoperirea cheltuielilor legate de procedurile în fața Curții.

C.

Dobânda

32.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependență de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Conexează

cererile;

2.

Declară

cererile admisibile;

3.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 6 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenție;

4.

Hotărăște

(a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în decurs de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenției,

-

dlui

Vasile Vartic – EUR 800 (opt sute de euro) cu titlu de prejudiciu moral,

-

dlui Ion Țurcan - EUR 1,200 (o mie două sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,

-

dlui Ion Tudoreanu – EUR 1,200 (o mie două sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,

-

dnei Elena Cernețchi – EUR 800 (opt sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,

-

dnei Elena Luniov – EUR 800 (opt sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,

(b)

fiecărui reclamant, câte EUR 100 (o sută de euro) cu titlu de costuri și cheltuieli angajate în fața Curții,

(c)

că sumele de mai sus vor fi convertite în valuta națională a statului pârât conform ratei aplicabile la data plății, plus orice taxe care pot fi percepute,

(d)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

5.

Respinge

restul pretenției reclamanților privind satisfacția echitabilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 20 septembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte