CASE OF STOG AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

CASE OF STOG AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2011)

Traducere neoficială a variantei franceze a hotărârii,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA STOG ȘI ALȚII c. MOLDOVEI

(Cererile nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 și 12199/08)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

3 noiembrie 2011

Această hotărâre este definitivă. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Stog și alții c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECȚIA Treia), întrunită la 11 octombrie 2011 în cadrul unui comitet compus din:

Egbert Myjer,

președinte,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier Adjunct al SECȚIei

,

Deliberând la 11 octombrie 2011 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află 4 cereri (nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 și 12199/08) depuse împotriva Republicii Moldova de către patru cetățeni ai Republicii Moldova, dna Irina Stog, dl Petru Rotundu, dl Vasile Nogai și dl Serghei Stog („reclamanții”), care au sesizat Curtea la 16 și 18 ianuarie, și la 2 și 7 februarie 2008, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”).

2.

Reclamanții sunt reprezentați de dna N. Ghenciu, avocat în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) este reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

3.

Toți reclamanții s-au plâns de faptul că neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor a adus atingere dreptului lor de acces la justiție prevăzut de articolul 6 al Convenției, precum și dreptului lor la protecția proprietății garantat de articolul 1 al Protocolului nr.1. Al treilea și al patrulea reclamant s-au plâns și în baza articolului 13 al Convenției că nu au dispus de un recurs efectiv susceptibil să remedieze încălcările pretinse. În fine, prima reclamantă s-a plâns și de tratamentul discriminatoriu la care a fost supusă contrar articolului 14 al Convenției coroborat cu drepturile prevăzute de articolele menționate mai sus.

4.

La 10 octombrie 2008, Curtea a decis să comunice cererile Guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenției, Curtea a decis examinarea fondului cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

5.

Reclamanții s-au născut în 1959, 1945, 1942 și, respectiv, în anul 1959, și locuiesc la Chișinău.

6.

Toți reclamanții au fost angajați ai Ministerului Educației („ministerul”). Fiind concediați între anul 2006 și 2007, ei au inițiat proceduri în scopul obținerii reintegrării în serviciu și a despăgubirilor pentru concedierea lor ilegală.

A.

Cererea nr. 6811/08

7.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Chișinău a dispus reintegrarea primei reclamante în serviciu și a obligat ministerul să-i plătească acesteia 7

187 de lei moldovenești (MDL) (425 de euro (EUR)) cu titlu de despăgubiri materiale și 3

000 MDL (178 EUR) cu titlu de despăgubiri morale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat.

8.

Prin ordinul din 25 februarie 2008, prima reclamantă a fost restabilită în vechea funcție.

9.

La 7 martie 2008, ministerul i-a plătit suma de 7

187 MDL cu titlu de despăgubiri materiale. La 10 decembrie 2008, ministerul i-a plătit încă 3

000 MDL cu titlu de despăgubiri morale.

B.

Cererea nr. 6934/08

10.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Chișinău a dispus reintegrarea celui de-al doilea reclamant în serviciu și a obligat ministerul să-i plătească 6

997 MDL (417 EUR) cu titlu de despăgubiri materiale și 10

000 (597 EUR) cu titlu de despăgubiri morale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat în partea ce ține de restabilirea în funcție și plata unui salariu mediu lunar. Prin decizia irevocabilă din 31 octombrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea Curții de Apel din Chișinău.

11.

Prin ordinul din 29 ianuarie 2008, cel de-al doilea reclamant a fost restabilit în vechea sa funcție.

12.

La 7 martie 2008, ministerul i-a plătit 6

997 MDL cu titlu de despăgubiri materiale. La 13 mai 2008, ministerul i-a plătit încă 10

000 MDL cu titlu de despăgubiri morale.

C.

Cererea nr. 9212/08

13.

Prin hotărârea judecătorească din 9 octombrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a dispus reintegrarea celui de-al treilea reclamant în serviciu și a obligat ministerul să-i plătească 23 733 MDL (1

466 EUR) cu titlu de despăgubiri materiale și 4

000 MDL (247 EUR) cu titlu de despăgubiri morale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat în partea ce ține de restabilirea în funcție a reclamantului și plata unui salariu mediu lunar. Prin decizia irevocabilă din 11 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea Curții de Apel Chișinău.

14.

Prin ordinul din 25 iulie 2008, al treilea reclamant a fost restabilit în vechea sa funcție.

15.

La o dată nespecificată în iulie 2008, ministerul i-a plătit 23

733

MDL. La 5 decembrie 2008, ministerul i-a plătit încă 4

000 MDL cu titlu de despăgubiri morale.

D.

Cererea nr. 12199/08

16.

Prin hotărârea judecătorească din 17 octombrie 2006, Judecătoria sectorului Buiucani a dispus reintegrarea celui de-al patrulea reclamant în serviciul deținut anterior de acesta și a obligat ministerul să-i plătească 15

000 MDL (905 EUR) cu titlu de despăgubiri materiale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat în partea ce ține de restabilirea în funcție. Prin decizia irevocabilă din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea judecătorească din 17 octombrie 2006.

17.

La 13 februarie 2008, ministerul i-a plătit celui de-al patrulea reclamant 15

000 MDL cu titlu de despăgubiri materiale.

18.

La 18 februarie 2008, al patrulea reclamant a acceptat oferta ministerului de a fi integrat la muncă pe un post echivalent.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

19.

Prevederile dreptului intern pertinent au fost fixate de Curte în cauza

Prodan c. Moldova

, nr. 49806/99, § 31, CEDH 2004

‑

III (extrase).

20.

În plus, prevederile pertinente ale Codului de procedură civilă din 30 mai 2003 stipulează următoarele:

Articolul 256. Executarea imediată a hotărârii

„(1) Urmează a fi executate imediat ordonanța sau hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata: (...)

d) unui salariu mediu pentru absență forțată de la lucru, în cazul reintegrării în serviciu. (...)

(2) Hotărârea judecătorească privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim urmează a fi executată imediat.”

21.

Paragrafele pertinente ale Codului civil din 6 iunie 2002 prevăd următoarele:

Articolul 619. Dobânda de întârziere

„(1) Obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 [rata de finanțare a Băncii Naționale a Moldovei], dacă legea sau contractul nu prevede altfel. (...)

(2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 (...)”

ÎN DREPT

I.

CONEXAREA CERERILOR

22.

Ținând cont de similitudinea cererilor în ceea ce privește faptele și problemele de fond pe care le prezintă, Curtea consideră necesar să le conexeze și decide să le examineze împreună, într-o singură hotărâre.

II.

ADMISIBILITATEA

A.

Plângerea în temeiul articolelor 6 și 13 ale Convenției, precum și cea în temeiul articolului 1 al Protocolului nr.1

23.

Guvernul a ridicat excepția de neepuizare a căilor de recurs interne, susținând că reclamanții au omis să depună în instanțele de judecată naționale o acțiune în despăgubire împotriva statului pentru întârzierile în executarea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Potrivit Guvernului, reclamanții ar fi putut introduce acțiuni în justiție în baza articolului 20 al Constituției, care garantează în general dreptul de acces la justiție, și în baza articolului 619 al Codului civil, care le oferă posibilitatea de a pretinde acordarea dobânzilor de întârziere. În plus, Guvernul consideră că cererile sunt abuzive deoarece reclamanții au omis să informeze Curtea despre executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea lor.

24.

Reprezentantul reclamanților a formulat opoziție împotriva acestor afirmații.

25.

Curtea reiterează jurisprudența din hotărârea

Lupacescu et autres c. Moldova

, nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03, 13681/03 și 32759/03, § 17, 21 martie 2006 și

Bulava c.Moldova

, nr. 27883/04, §§ 27-30, 8 ianuarie 2008. Ea amintește că dispozițiile invocate de Guvern nu constituie recursuri efective. Curtea respinge deci excepția ridicată de Guvern în ceea ce privește neepuizarea căilor de recurs interne.

26.

Cât privește caracterul abuziv al cererilor, Curtea consideră că prezentele cereri nu se încadrează în mod clar în niciuna din situațiile vizate în jurisprudența sa ca fiind „abuzive” (a se vedea, de exemplu,

Varbanov c. Bulgarie

, nr. 31365/96, §

36, CEDH 2000

‑

X

;

Popov c.

Moldova (nr. 1)

, nr. 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005

;

Keretchachvili c.

Géorgie

(dec.), nr. 5667/02, 2 mai 2006). Curtea amintește că în virtutea articolului 47 § 6 al Regulamentului Curții, ține de reclamanți să informeze „despre toate faptele pertinente pentru examinarea cererilor lor” și că în aceste cauze, ei trebuia să informeze Curtea despre executarea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Cu toate acestea, în ciuda omisiunii reclamanților de a respecta această obligație, în circumstanțele cauzei, Curtea nu consideră că comportamentului reclamanților a fost contrar naturii dreptului la un recurs individual prevăzut de articolele 34 și 35 ale Convenției. Ea respinge deci argumentele Guvernului în această privință.

27.

Aceste plângeri nu intră în conflict cu alte motive de inadmisibilitate, ele trebuie declarate admisibile.

B.

Plângerea în temeiul articolului 14 al Convenției

28.

Prima reclamantă s-a plâns și de faptul că a fost obiect al discriminării pe motivul statutului său de mamă. În special, ea a afirmat că a fost concediată ca urmare a refuzului ei de a-și retrage cererea privind acordarea concediului pentru creșterea copilului pe care a depus-o la angajatorul său.

29.

În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că reclamanta nu și-a fundamentat pretențiile. Prin urmare, această plângere trebuie să fie respinsă ca fiind neîntemeiată în sensul articolului 35

§

3 și § 4 al Convenției.

III.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1

30.

Toți reclamanții au pretins că neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la justiție garantat de articolului 6 § 1 al Convenției, precum și dreptul lor la protecția proprietății garantat de articolului 1 al Protocolului nr.1. Prevederile invocate stipulează următoarele:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță ..., care va hotărî ... asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... ”

Articolul 1 al Protocolului nr.1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”

A.

Argumentele părților

31.

Guvernul a invocat faptul că toate hotărârile judecătorești favorabile reclamanților au fost executate. Acesta consideră că autoritățile de executare au întreprins toate măsurile necesare pentru a obține executarea hotărârilor judecătorești în termen rezonabil și că, prin urmare, nu a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și nici a articolului 1 al Protocolului nr.1.

32.

Reclamanții au formulat opoziție împotriva acestei teze.

B.

Aprecierea Curții

33.

Curtea observă că în conformitate cu dreptul național (a se vedea mai sus, paragraful 20), reclamanții trebuiau să fie reintegrați imediat în fostul serviciu. Reiese din dispozitivele hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților că acestea trebuiau executate imediat în partea ce ține de reintegrarea în serviciu (a se vedea mai sus, paragrafele 7-18). Însă, întârzierea în reintegrarea în serviciu a fost de:

-

10 luni pentru prima reclamată (de la 27 aprilie 2007 până la 25 februarie 2008),

-

12 luni pentru al doilea reclamant (de la 29 ianuarie 2007 până la 29 ianuarie 2008),

-

9 luni și 16 zile pentru al treilea reclamant (de la 9 octombrie 2007 până la 25 iulie 2008),

-

în jur de 20 de luni pentru al patrulea reclamant (de la 17 octombrie 2006 la 18 februarie 2008).

34.

În ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești în partea ce ține de obligarea statului la plata către reclamanți a sumele echivalente a unui salariu mediu lunar, care de asemenea trebuiau executate imediat, Curtea observă că în speță întârzierea la plata acestor sume a fost de:

-

10 luni și 11 zile pentru prima reclamantă (de la 27 aprilie 2007 până la 7 martie 2008),

-

13 luni și 7 zile pentru al doilea reclamant (de la 29 ianuarie 2007 până la 7 martie 2008),

-

8 luni și 22 de zile pentru al treilea reclamant (de la 9 octombrie 2007 până în iulie 2008),

-

9 luni și 18 zile pentru al patrulea reclamant (de la 27 aprilie 2007 până la 13 februarie 2008).

35.

În fine, Curtea notează că în ceea ce o privește pe prima reclamantă, au fost necesare pentru executarea integrală a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea ei 29 de luni și 15 zile (de la 27 aprilie 2007 până la 10 decembrie 2008); doilea reclamant - 15 luni și 2 zile (de la 29 ianuarie 2007 până la 13 mai 2008); în privința celui de-al treilea - 14 luni și 2 zile (de la 9 octombrie 2007 până la 5 decembrie 2008); și în jur de 20 de luni (de la 17 octombrie 2006 până la 18 februarie 2008) în privința celui de-al patrulea.

36.

Curtea a examinat în repetate rânduri cauze care ridică probleme asemănătoare celor din această cauză și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr.1. Ea reiterează faptul că cauzele care vizează reintegrarea în serviciu a salariaților prezintă o importanță crucială pentru reclamanți și că, prin urmare, acestea trebuie examinate rapid, deoarece chiar dreptul național prevede faptul că aceste cauze trebuie examinate cu o celeritate specială (a se vedea

Ungureanu c. Moldova

, nr. 27568/02, 6 septembrie 2007 și referințele din aceasta).

37.

În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt și niciun argument care să ducă la o concluzie diferită în această cauză. Ținând cont de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că în speță statul nu a depus tot efortul necesar pentru a obține executarea într-un termen rezonabil a deciziilor judiciare favorabile reclamanților.

Așadar, a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și al articolului 1 al Protocolului nr.1.

IV.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 13 AL CONVENȚIEI

38.

Al treilea și al patrulea reclamant s-au plâns că nu au avut în dreptul intern niciun recurs care să le permită să se plângă de neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Ei au invocat articolul 13 al Convenției.

39.

Guvernul a contestat această teză. Acesta a susținut că reclamanții au putut introduce acțiuni în justiție în temeiul articolului 619 al Codului civil.

40.

Curtea amintește că articolul 13 garantează un recurs efectiv în fața unei instanțe judecătorești naționale care să permită contestarea, la fel ca în această cauză, a încălcării obligației de executare a hotărârilor judecătorești definitive impuse de articolul 6 § 1. Curtea relevă faptul că excepțiile și argumentele prezentate de Guvern au fost deja respinse anterior (a se vedea, de exemplu, cauza

Ungureanu

citată mai sus) și nu vede niciun motiv pentru o concluzie diferită în acest caz.

41.

Astfel, Curtea consideră că a avut loc încălcarea articolului 13 al Convenției în privința celui de-al treilea și al patrulea reclamant, din cauză că nu au dispus, în dreptul moldovenesc, de un recurs care le-ar fi permis înaintarea pretențiilor pe care le-au prezentat la Strasbourg în fața unei instanțe judecătorești naționale.

V.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

42.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

A.

Prejudiciul material

43.

Reclamanții au pretins 22

424 MDL (cca. 1

327

EUR), respectiv 25

459 MDL (cca. 1

520 EUR), 63

234 MDL (cca. 3

905

EUR) și 118

990 MDL (cca. 7

040 EUR) cu titlu de prejudiciu material. Aceste sume constituie dobânzile de întârziere, precum și salariile pentru perioada cuprinsă între data pronunțării hotărâri judecătorești care a dispus reintegrarea în serviciu a reclamanților și data la care au fost emise ordinile de reintegrare.

44.

Guvernul a omis să prezinte comentarii privind pretențiile reclamanților.

45.

Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu material prin faptul că nu au putut utiliza banii lor ca urmare a întârzierilor la plata acestor sume care li se datorau în virtutea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Ținând cont de materialele pe care le deține, precum și de legislația națională referitoare la calculul dobânzilor de întârziere, în special de articolul 619 al Codului civil, Curtea apreciază că a este oportun pentru a compensa întârzierea executării. Curtea apreciază că este necesar să se acorde reclamanților 161 EUR, respectiv 294 EUR, 339 EUR și 287 EUR cu acest titlu. Cât privește restul pretențiilor, Curtea relevă faptul că sumele pretinse cu titlu de salariu nu fac obiectul hotărârilor judecătorești în cauză. Așadar, ea respinge aceste pretenții.

B.

Prejudiciul moral

46.

Reclamanții au pretins 2

000 EUR, respectiv 2

500 EUR, 3

000

EUR și 3

200 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

47.

Guvernul a omis să prezinte comentarii în privința acestor pretenții ale reclamanților.

48.

Statuând pe bază de echitate, Curtea consideră că trebuie să li se acorde cu acest titlu câte 1

600 EUR primei și celui de-al patrulea reclamant și câte 1

000

EUR celui de al doilea și al treilea reclamant.

C.

Costuri și cheltuieli

49.

Reclamanții au solicitat să li se acorde, cu titlu de costuri și cheltuieli angajate în fața Curții, suma corespunzătoare a 15% din sumele acordate cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcările constatate de Curte.

50.

Guvernul a omis să prezinte comentarii în privința acestor pretenții ale reclamanților.

51.

Ținând cont de documentele care se află în posesia sa și de jurisprudență, Curtea apreciază drept rezonabilă suma de 200 EUR pentru procedura în fața ei și o acordă fiecăruia din reclamanți.

D.

Dobânda de întârziere

52.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcție de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Conexează

cererile

;

2.

Declară

toate cererile admisibile în privința plângerilor formulate în baza articolului 6 și/sau 13 al Convenției, precum și în baza articolului 1 al Protocolului nr.1, iar restul cererii nr. 6811/08 inadmisibil;

3.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 6 al Convenției și al articolului 1 al Protocolului nr. 1 în privința tuturor reclamanților;

4.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 13 al Convenției în privința celui de-al treilea și al patrulea reclamant;

5.

Hotărăște

a)

că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care vor fi convertite în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății:

- primei reclamante 1

600 EUR (o mie șase sute de euro) cu titlu de prejudiciu material, 161 EUR (o sută șaizeci și unu de euro) cu titlu de prejudiciu moral și 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri și cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

- celui de-al doilea reclamant 1 000 EUR (o mie de euro) cu titlu de prejudiciu material, 294 EUR (două sute nouăzeci și patru de euro) cu titlu de prejudiciu moral și 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri și cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

- celui de-al treilea reclamant 1 000 EUR (o mie de euro) cu titlu de prejudiciu material, 339 (trei sute treizeci și nouă de euro) cu titlu de prejudiciu moral și 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri și cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

- celui de-al patrulea reclamant 1

600 EUR (o mie șase sute de euro) cu titlu de prejudiciu material, 285 EUR (două sute optzeci și cinci de euro) cu titlu de prejudiciu moral și 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri și cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

b)

că, de la expirarea perioadei de trei luni menționată în punctul (a) de mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.

6.

Respinge

restul pretențiilor cu privire la satisfacția echitabilă.

Redactată în limba franceză și comunicată în scris la 3 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier Adjunct

Președinte