- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 septembrie 2011
- Stat pârât
- SRB
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Dordevic și Nikolic împotriva Serbiei
Traducere în română Auto
DECIZIA nr. 14414/08 a SEGȚIII DECIZIE A Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), așezând la 27 septembrie 2011 în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 martie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Božidar δorשević și dl Sreten Nikolić, sunt resortisanți sârbi născuți în 1954 și, respectiv, în 1952 și trăiesc în Surdulica. Ele au fost reprezentate în fața Curții de dl D. Vidosavljević, un avocat care practică în Leskovac.
Guvernul sârb (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl S. Carić. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 al acestuia cu privire la eșecul părții interesate să le plătească sumele atribuite lor prin o decizie finală pronunțată împotriva unei societăți deținute din punct de vedere social. La 26 aprilie 2011 și 10 mai 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a le plăti 4.800 (4.000 opt sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și 600 (sex sute) de euro pentru a acoperi orice cost și cheltuieli.
Guvernul s-a angajat, de asemenea, să plătească reclamanților sumele complete ale cererilor în cadrul procedurii interne, astfel cum a fost recunoscută prin decizia din 27 decembrie 1990 (Decizia Curții de District din Leskovac st.br. 1/88, st.br. 1/89). Suma menționată anterior ar fi convertită în moneda internă la rata aplicabilă la data plății. Aceste sume vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile și care vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos András Sajó Președintele adjunct al grefierului
SECOND SECTION
DECISION Application no. 14414/08 by Božidar ĐORĐEVIĆ and Sreten NIKOLIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 27 September 2011 as a Committee composed of: András Sajó, President, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 March 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicants, Mr Božidar Đorđević and Mr Sreten Nikolić, are Serbian nationals who were born in 1954 and 1952 respectively and live in Surdulica. They were represented before the Court by Mr D. Vidosavljević, a lawyer practising in Leskovac.
The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić. The applicants complained under Article 6 of the Convention, and Article 1 of Protocol No. 1 thereto about the failure of the respondent party to pay them amounts awarded to them by a final decision rendered against a socially owned company. On 26 April 2011 and 10 May 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicants agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay them 4,800 (four thousand eight hundred) euros to cover any non-pecuniary damage as well as 600 (six hundred) euros to cover any costs and expenses.
The Government also undertook to pay to the applicants the full amounts of their claims in the domestic proceedings, as recognized by the decision of 27 December 1990 (Decision of District Court in Leskovac st.br. 1/88, st.br. 1/89). The above-mentioned sum would be converted into domestic currency at the rate applicable on the date of payment. These sums will be free of any taxes that may be applicable and will payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos András Sajó Deputy Registrar President