JOKSIC v. SERBIA

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE A Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 decembrie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Stanojka Jokić și dna Julija Jokić sunt resortisanți sârbi născuți în 13 august 1956 și, respectiv, 16 martie 1991, și trăiesc în Belgrad. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl V. Zdravković, un avocat care practică în Beograd. Guvernul sârb (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl S. Carić. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea procedurii civile de divizare a proprietăților matrimoniale la care sunt părți. La 1 iulie 2011 și 7 iulie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a le plăti 2,200 (2 mii două sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda internă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos András Sajó Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 49337/06

by Stanojka JOKSIĆ and Julija JOKSIĆ

against Serbia

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13

December 2011 as a Committee composed of:

András Sajó,

President,

Dragoljub Popović,

Paulo Pinto de Albuquerque,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 December 2006,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicants, Ms Stanojka Joksić and Ms Julija Joksić are Serbian nationals who were born in 13 August 1956 and 16 March 1991, respectively and live in Belgrade. They were represented before the Court by Mr V. Zdravković, a lawyer practising in Beograd. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić.

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the extensive length of the civil proceedings for division of matrimonial property to which they are party to.

On 1 July 2011 and 7 July 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicants agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay them 2,200 (two thousand two hundred) euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into domestic currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

András Sajó

Deputy Registrar

President