Freimanis și alte 3 cauze împotriva Letoniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)227 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Freimanis și Līdums, Nazarenko, Vogins și Ž. împotriva Letoniei (solicitarea nr. 73443/01, Hotărârea din 9 februarie 2006, definitivă la 9 mai 2006, Cererea nr. 76843/01, Hotărârea din 1 februarie 2007, Hotărârea din 1 mai 2007, Cerere n 3992/02, Hotărârea din 1 februarie 2007, definitiv la 1 mai 2007, Cerere n 14755/03, Hotărârea din 24 ianuarie 2008, definitivă la 24 aprilie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârile Curții transmise Comitetului după încheierea procedurii prin care se reamintește că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cauze privește reținerea provizorie a reclamanților și procedura penală intentată împotriva acestora în fața instanțelor interne [art. 5 alineatele (1), (3) și (4) și art. 6 alineatele (1) și (2) (a se vedea detaliile în (a se vedea) ]; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții,

având în vedere obligația Letoniei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile judecătorești (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; după examinarea măsurilor luate de către statul pârât în acest scop, ale căror detalii figurează în anexa DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d.n.n.

l'a examinat. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)227 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Freimanis și Līdums, Nazarenko, Vogins și Ž. împotriva Letoniei Rezumat introductiv al cauzelor Freimanis și Līdums: La data de 31 decembrie a fiecărui an, Consiliul de supraveghere al băncii letone a informat Comisia cu privire la decizia de inițiere a procedurii cu privire la decizia de inițiere a procedurii și la decizia de inițiere a procedurii cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

durata excesivă a detenției provizorii între septembrie 1998 și decembrie 2001 (trei ani și mai mult de trei luni) fără motivare adecvată (încălcarea articolului 5 alineatul3), - lipsa unui control judiciar efectiv al detenției provizorii a reclamanților din cauza compunerii instanței în cauză și lipsa de imparțialitate a acesteia (încălcarea articolului 5 alineatul4); - durata excesivă a procedurii penale (pe parcursul unei proceduri de recurs aproape opt ani în momentul în care Curtea și-a pronunțat hotărârea pentru primul reclamant și aproximativ șapte ani și zece luni pentru cel de-al doilea reclamant) (violarea articolului 6§1), și - a încălcat înștiințarea de nevinovăție din cauza declarațiilor judecătorului însărcinat cu dosarul lor (violarea articolului 6§2).

Nazarenko: În plus, aceasta se referă la durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului (doi ani și mai mult de trei luni) (încălcarea articolului 5 § 3). În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o face sau o persoană fizică ori juridică, o persoană sau o persoană fizică sau juridică, o persoană sau un organism sau un organism care face parte, o persoană, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau o face sau o persoană, o persoană fizică sau o face sau o face sau o persoană, o face, o face sau o face sau o face ori ea unei persoane sau o face,

o face ori o face ori o face ori o face ori care o face, o face, o face, o face ori ea ori ea ori ea, o face, o face ori ea ori ea ori ea, ori ea ori ea ori ea ori ea, ori ea, ori ea, ori ea ori ea ori ea ori ea, ori ea, ori o face ori o face ori ea, o face ori ea, ori ea, ori o face ori o face ori o face ori o face ori ori ori ori ori ori ea, ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ea, ori ea, ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori o altă fapt ori o altă fapt, o altă fapt ori ori ori ori ori o altă fapt ori o altăi ori o altă fapt ori o altă dată, o altă fapt, o altă, ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori o persoană ori o persoană ori o persoană ori o persoană ori o persoană ori o altăi o persoană ori ori ori ori ori ori o persoană, o persoană, o persoană, o persoană, ori ori În ceea ce privește durata deteniei în ansamblu,

motivarea insuficientă a deciziilor referitoare la prelungirea detenției și la lacunele care afectează procedurile la sfârșitul cărora sunt pronunțate (doi ani și mai mult de patru luni) (încălcarea articolului 5 alineatul 3). Plăți de satisfacii echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfaciile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Prospături și cheltuieli totale Freimanis and Līdums (73443/01) Nazarenko (7683/01) 3 000 EUR 3 000 EUR Plata 28/06/2007 Vogins (3992/02) Ž. (14755/03) 500 EUR Plata la 30/05/2008 b) Măsuri individuale Freimanis și Līdums: Comitetul miniștrilor a constatat că a apărut deja din hotărârea Curții Europene că procedura incriminată fusese ruptă de Curtea Supremă în februarie 2003 și trimisă pentru o nouă examinare de către un nou colegiu de judecători.

Reclamanții au fost eliberați la 27 ianuarie 2003 și, respectiv, 28 decembrie 2001, iar Curtea Regională de la Riga a emis o nouă hotărâre în mai 2005. Cu toate acestea, Curtea a considerat că noua procedură a cărei echitate nu a fost pusă la îndoială, nu a remediat pe deplin încălcarea dreptului la prezumția de nevinovăție, conducând astfel la o încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Convenție. Potrivit Curții, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție suficientă (a se vedea. Decizia Curții în ceea ce privește art. 41 în cauza Lavents împotriva Letoniei și rezoluția finală adoptată în această cauză. Având în vedere concluziile Curții și circumstanțele în speță, nu este necesară nicio altă măsură individuală.

Nazarenko și Vogins: Reclamanții au fost eliberați la 15 martie 2005, după ce și-au ispășit cea mai mare parte a pedepsei. Primul reclamant are dreptul de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral de către Curte, în timp ce al doilea reclamant nu a depus o cerere în acest sens. Ž.: Recurentul a fost condamnat și nu se mai află în detenție provizorie. Curtea i-a acordat, de asemenea, o despăgubire pentru prejudiciul moral. II.

Măsuri generale Aceste cauze trebuie să se apropie de cauzele Lavents și Jurjevs a căror examinare a fost închisă prin Rezoluția CM/ResDH(2009)131 și pentru care sunt menționate următoarele măsuri luate de autoritățile letone: (a) Încălcarea art. 5 alin. (1) lit. (l) din Codul de procedură penală din Letonia, care era în vigoare la data de 20 ianuarie 2005, a fost abrogată printr-o nouă lege din 20 ianuarie 2005, intrată în vigoare la 1 februarie 2005. b) Încălcarea art. 5 alin. (3) și art. 5 alin. (4): • Măsuri legislative: O nouă lege privind procedurile penale a intrat în vigoare la 1 octombrie 2005, introducând un post de judecător judecătoresc al cărui rol principal este acela de a controla respectarea drepturilor omului în cadrul procedurilor penale.

Instanța judecătorească decide cu privire la aplicarea și prelungirea anumitor măsuri restrictive (detenție, reședință supravegheată, plasare într-o instituție) și se pronunță asupra reclamațiilor referitoare la alte măsuri restrictive (de exemplu, ordonanțe care impun anumite restricții, garanții, condiții de supraveghere polițienească). Noua lege prevede, de asemenea, mai multe termene pentru detenție provizorie. • Măsuri de formare și sensibilizare: Problemele legate de drepturile omului în cadrul detenției au fost incluse în formarea profesională a judecătorilor și procurorilor. În plus, un memorandum privind jurisprudența recentă privind problemele de detenție a fost difuzat tuturor participanților la formare.

(c) Încălcarea articolului 6 alineatul (1) Nu pare să existe o problemă sistematică a duratei excesive a procedurilor penale în Letonia. (d) Încălcarea articolului 6 alineatul (2) Încălcarea constatată în procedura în cauză pare să fie un fapt izolat în privința căruia publicarea și difuzarea hotărârii constituie o măsură suficientă pentru a preveni noi încălcări similare. În cadrul cauzei Lavents Tribunalul a fost deja publicat și difuzat judecătorilor și procurorilor. O traducere în leton a deciziei privind admisibilitatea și a hotărârii Freimanis și Līdums a fost, de asemenea, publicată pe site-ul internet al reprezentantului guvernului (www.mkparstavis.am.gov.lv și în periodicul oficial Latvijas Vēstnesis la 14 februarie 2006 Nr. 26(3394) (www.vestnesis.lv III.

Concluziile de stat pârât Guvernul consideră că, în aceste circumstanțe, nu este necesară nicio măsură individuală specială, că măsurile generale notificate previn încălcări similare și că, prin urmare, Letonia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)227 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Freimanis et Līdums, Nazarenko, Vogins, et Ž. contre Lettonie (Requête n o 73443/01, arrêt du of 9 février 2006, définitif le 9 mai 2006, Requête n o 76843/01, arrêt du 1er février 2007, définitif le 1er mai 2007, Requête n o 3992/02, arrêt du 1er février 2007, définitif le 1er mai 2007, Requête n o 14755/03, arrêt du 24 janvier 2008, définitif le 24 avril 2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans ces affaires concerne la détention provisoire des requérants et la procédure pénale intentée contre eux devant les juridictions internes (article 5, paragraphes 1, 3, et 4, et article 6, paragraphes 1 et 2) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Lettonie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant examiné les mesures prises par l’Etat défendeur à cet effet, dont les détails figurent en Annexe ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)227 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Freimanis et Līdums, Nazarenko, Vogins, et Ž. contre Lettonie Résumé introductif des affaires Freimanis et Līdums: L’affaire concerne la procédure pénale portant sur les activités des requérants, l’ancien président de la plus grande banque lettonne ( Banka Baltija ) et l’un de ses administrateurs, ainsi que du président du conseil de surveillance de cette banque, requérant également dans une affaire précédente (Lavents contre Lettonie, requête n o 58442/00).

La Cour a constaté les violations suivantes : - durée excessive de la détention provisoire entre septembre 1998 et décembre 2001 (trois ans et plus que trois mois) sans motivation adéquate (violation de l’article 5§3), - absence de contrôle judiciaire effectif de la détention provisoire des requérants en raison de l’illégalité de la composition de la cour en question et le défaut d’impartialité de celle-ci (violation de l’article 5§4), - durée excessive de la procédure pénale (pendante en appel presque huit ans au moment où la Cour a rendu son arrêt pour le premier requérant et environ sept ans et dix mois pour le deuxième requérant) (violation de l’article 6§1), et - atteinte à la présomption d’innocence en raison des déclarations faites par la juge chargée de leur dossier (violation de l’article 6§2).

Nazarenko: L’affaire concerne l’irrégularité de la détention du requérant du 29 mai au 23 août 2001, sans que cette détention n’ait été autorisée par une décision judiciaire (violation de l’article 5 § 1). En outre, elle concerne la durée excessive de la détention provisoire du requérant (deux ans et plus que trois mois) (violation de l’article 5 § 3). Vogins: L’affaire concerne la durée excessive de la détention provisoire du requérant (un an et plus que sept mois) (violation de l’article 5 § 3). Ž.: L’affaire concerne la durée de la détention dans son ensemble,

la motivation insuffisante des décisions portant sur la prolongation de la détention et des lacunes affectant les procédures à l’issue desquelles elles sont rendues (deux ans et plus que quatre mois) (violation de l’article 5 § 3). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Freimanis and Līdums (73443/01) - - - - Nazarenko (76843/01) - 3 000 EUR - 3 000 EUR Payé 28/06/2007 Vogins (3992/02) - - - - Ž. (14755/03) - 500 EUR - 500 EUR Payé le 30/05/2008 b) Mesures individuelles Freimanis et Līdums: Le Comité des Ministres a constaté qu’il apparaissait déjà de l’arrêt de la Cour européenne que la procédure incriminée avait été cassée par la Cour suprême en février 2003 et renvoyée pour un nouvel examen par un nouveau collège de juges.

Les requérants ont été remis en liberté, respectivement, le 27 janvier 2003 et 28 décembre 2001, et la Cour régionale de Riga a rendu un nouvel arrêt en mai 2005. La Cour a toutefois considéré que la nouvelle procédure dont l’équité n’a pas été mise en doute, n’a pas complètement rectifié la violation du droit à la présomption d’innocence, entraînant ainsi une violation de l’article 6§2 de la Convention. Selon la Cour, le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante (cf. la décision de la Cour pour ce qui est de l’article 41 dans l’affaire Lavents contre Lettonie et la résolution finale adoptée dans cette affaire). Compte tenu des conclusions de la Cour et des circonstances en l’espèce, aucune autre mesure individuelle n’est nécessaire.

Nazarenko et Vogins : Les requérants ont été remis en liberté le 15 mars 2005, après avoir purgé la plus grande partie de leur peine. Le premier requérant s’est vu accorder une indemnisation au titre du dommage moral par la Cour, tandis que le deuxième requérant n’a pas soumis de demande à cet effet. Ž.: Le requérant a été condamné et ne se trouve plus en détention provisoire. La Cour lui a également accordé une indemnisation au titre du dommage moral. II.

Mesures générales Ces affaires sont à rapprocher des affaires Lavents et Jurjevs dont l’examen a été clos par la Résolution CM/ResDH(2009)131, et pour lesquelles les mesures suivantes prises par les autorités lettones sont mentionnées : a) Violation de l’article 5§1 : L’article pertinent du Code de procédure pénale letton qui était en vigueur à l’époque des faits, a été abrogé par une nouvelle loi du 20 janvier 2005, entrée en vigueur le 1er février 2005. b) Violation de l’article 5§3 et de l’article 5§4 : • Mesure législative : Une nouvelle loi sur la procédure pénale est entrée en vigueur le 1er octobre 2005, introduisant un poste de juge d’instruction dont la fonction principale est de contrôler le respect des droits de l’homme dans les procédures pénales.

Le juge d’instruction décide de l’application et de la prolongation de certaines mesures restrictives (détention, résidence surveillée, placement dans une institution) et se prononce sur les plaintes concernant d’autres mesures restrictives (par exemple ordonnances imposant certaines restrictions, caution, conditions de surveillance policière). La nouvelle loi prévoit également plusieurs délais relatifs à la détention provisoire. • Mesures de formation et sensibilisation : Les questions touchant aux droits de l’homme dans le cadre de la détention ont été incluses dans la formation professionnelle des juges et des procureurs. De plus, un mémorandum sur la jurisprudence récente concernant les questions de détention a été diffusé à tous les participants à la formation.

c) Violation de l’article 6§1 : Il ne semble pas exister de problème systématique de la durée excessive des procédures pénales en Lettonie. d) Violation de l’article 6§2 : La violation constatée dans la procédure en cause semble être un fait isolé à l’égard duquel la publication et la diffusion de l’arrêt constitue une mesure suffisante afin de prévenir de nouvelles violations semblables. Dans le cadre de l’affaire Lavents , l’arrêt avait déjà été publié et diffusé aux juges et procureurs. Une traduction en letton de la décision sur la recevabilité et de l’arrêt Freimanis et Līdums a également été publiée sur le site Internet de l’Agent du Gouvernement ( www.mkparstavis.am.gov.lv ) et dans le périodique officiel Latvijas Vēstnesis le 14 février 2006 Nr. 26(3394) ( www.vestnesis.lv ). III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que dans ces circonstances, aucune mesure individuelle spéciale n’est requise, que les mesures générales signalées préviennent des violations semblables et que la Lettonie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.