Rezoluția CM/ResDH(2011)223 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kjartan Ásmundsson împotriva Islandei (Recherche n 60669/00, Hotărârea din 12 octombrie 2004, definitivă la 30 martie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul la respectarea bunurilor reclamantului din cauza dispariției dreptului său la o pensie de invaliditate ca urmare a unei modificări a legislației (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile din anexă); După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE în .A se vedea anexa. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 223 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Kjartan Ásmundsson împotriva Islandei Rezumat introductiv al cauzei În urma unui accident de muncă în 1978, reclamantul a fost recunoscut invalid la 100% și inapt pentru continuarea activității sale ca marinar. În 1992, a fost revizuită metoda de evaluare a handicapului: ea a fost mai mult evaluată în funcție de capacitatea de a exercita aceleași activități în general, dar, în general, pe competențele profesionale ale l maiului. În conformitate cu condițiile noii legislații, gradul de invaliditate al reclamantului a fost reevaluat la 25%, sau mai puțin decât pragul minim de 35%. În consecință, după o perioadă de tranziție de cinci ani, dreptul său la pensie de invaliditate este oprit în 1997. Curtea Europeană a considerat că adoptarea noilor dispoziții privind pensiile se supune unor preocupări legitime și că acestea se bazează pe criterii obiective. Cu toate acestea, din cauza reformei, reclamantul a fost total privat de pensia de invaliditate care, la momentul respectiv, reprezenta cel puțin o treime din veniturile sale lunare brute și pe care le primise timp de 20 de ani. În plus, faptul că majoritatea beneficiarilor de pensii de invaliditate continuau să primească alocații ca și înainte (deși, în unele cazuri, acestea au fost reduse), în timp ce o mică minoritate (54 persoane, al căror solicitant) a fost total privat de drepturile sale la pensie, putea fi considerat o diferență de tratament. În aceste condiții, Curtea a concluzionat că reclamantul a fost obligat să suporte o sarcină excesivă și disproporționată (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 500 EUR 500 EUR Plata la 18/04/2005 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în repararea pierderii dreptului la pensie de invaliditate suferită de solicitant. Aceasta a redus sumele solicitate de reclamant prin faptul că nu i-a putut acorda integral, deoarece o reducere rezonabilă și proporțională a dreptului său la pensie de invaliditate având în vedere noile criterii de atribuire ar fi fost conformă cu drepturile care îi erau ale sale în temeiul Convenției (§ 51). în calitate de persoană, reclamantul a fost obligat să suporte o sarcină excesivă și disproporționată care, chiar dacă se ține seama de marea marjă de apreciere care trebuie recunoscută la nivel național în materie de legislație socială, nu poate fi justificată de interesele legitime ale colectivității pe care autoritățile o invocă. Acest lucru ar fi fost diferit dacă reclamantul ar fi trebuit să suporte o reducere rezonabilă și proporțională a drepturilor sale, fără a fi total privat de drepturile sale (§ 45). Reclamantul a obținut o pensie de pensionare începând cu iulie 2009. Cu toate acestea, nu a prezentat Curții Europene o cerere privind o eventuală reducere a pensiei sale din cauza încălcării constatate. II. Măsuri generale Autoritățile au indicat că unele persoane care se aflau într-o situație similară celei a reclamantului au contactat Ministerul Justiției și le-a recomandat să se adreseze Parchetului General pentru a solicita despăgubiri. Autoritățile islandeze consideră că cele 53 alte persoane interesate sunt suficient informate cu privire la posibilitatea de a solicita despăgubiri procurorului general de când hotărârea Curții Europene a fost publicată în Islanda pe site-ul Ministerului Justiției. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Islanda și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2011)223
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Kjartan Ásmundsson contre Islande
(Requête n
o
60669/00, arrêt du 12
octobre 2004, définitif le 30
mars 2005)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci
‑
après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte discriminatoire au droit au respect des biens du requérant en raison de l’extinction de son droit à une pension d’invalidité à la suite d’une modification de la législation (violation de l’article
1er du Protocole n
o
1) (voir détails dans l’annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)223
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Kjartan Ásmundsson contre Islande
Résumé introductif de l’affaire
L’affaire concerne l’atteinte discriminatoire au droit au respect des biens du requérant.
A la suite d’un accident de travail en 1978, le requérant a été reconnu invalide à 100 % et inapte à la poursuite de son travail comme marin. Il a obtenu une pension d’invalidité. En 1992, la méthode d’évaluation de l’incapacité a été revue : elle n’était plus évaluée en fonction de l’aptitude à exercer le même travail en général, mais en général sur les aptitudes professionnelles de l’intéressé. Selon les conditions liées à la nouvelle législation, le degré d’invalidité du requérant a été réévalué à 25%, soit moins que le seuil minimum de 35 %. En conséquence, après un délai de transition de cinq ans, son droit à pension d’invalidité s’est éteint en 1997.
La Cour européenne a estimé que l’adoption des nouvelles dispositions sur les pensions obéissait à des préoccupations légitimes et que celles-ci étaient fondées sur des critères objectifs. Toutefois, en raison de la réforme, le requérant a été totalement privé de sa pension d’invalidité qui, à l’époque, représentait au moins un tiers de ses revenus mensuels bruts, et qu’il avait reçue pendant une vingtaine d’années. De plus, le fait que la plupart des bénéficiaires de pensions d’invalidité continuaient de toucher des allocations comme auparavant (bien que dans certains cas, elles aient été réduites), tandis qu’une petite minorité (54
personnes, dont le requérant) avait été privée totalement de ses droits à pension, pouvait être considéré comme une différence de traitement. Dans ces conditions, la Cour a conclu que le requérant avait été contraint de subir une charge excessive et disproportionnée (violation de l’article
1er du Protocole n
o
1).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
75
000
EUR
1
20
96
Payée le 18/04/2005
b) Mesures individuelles
La Cour européenne a accordé une satisfaction équitable en réparation de la perte du droit à pension d’invalidité subie par le requérant. Elle a réduit les montants réclamés par le requérant en indiquant qu’elle ne pouvait lui en accorder l’intégralité, car une réduction raisonnable et proportionnée de son droit à pension d’invalidité compte tenu des nouveaux critères d’attribution aurait été conforme aux droits qui étaient les siens au titre de la Convention (§
51). En particulier, la Cour a noté que «
en tant qu’individu, le requérant a été amené à supporter une charge excessive et disproportionnée qui, même si l’on tient compte de la grande marge d’appréciation à reconnaître à l’Etat en matière de législation sociale, ne saurait se justifier par les intérêts légitimes de la collectivité que les autorités invoquent. Il en aurait été différemment si le requérant avait eu à subir une réduction raisonnable et proportionnée de ses droits sans être totalement privé de ceux
‑
ci
» (§
45).
Le requérant a obtenu une pension de retraite à partir de juillet 2009. Cependant, il n’a pas présenté de requête à la Cour européenne concernant une réduction éventuelle de sa pension de retraite en raison de la violation constatée.
II.
Mesures générales
Les autorités ont indiqué que quelques personnes qui étaient dans une situation analogue à celle du requérant avaient pris contact avec le Ministère de la Justice. Celui-ci leur a conseillé de s’adresser au Parquet général afin de demander une indemnisation. Les autorités islandaises estiment que les 53
autres personnes intéressées sont suffisamment informées de la possibilité de demander réparation au Procureur général depuis que l’arrêt de la Cour européenne a été publié en islandais sur le site Internet du Ministère de la Justice.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Islande a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.