CASE OF BERCUT S.R.L. v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA

BERCUT S.R.L. c. MOLDOVEI

(Cererea nr. 32247/07)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

6 decembrie 2011

Hotărârea va rămâne definitivă

în circumstanțele stabilite în

articolul 44 §

2 al Convenției. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza

Bercut S.R.L. c. Moldovei

,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECȚIA a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte

,

Corneliu Bîrsan,

Egbert Myjer,

Ján Šikuta,

Ineta Ziemele,

Nona Tsotsoria,

Mihai Poalelungi,

judecători

,

și Santiago Quesada,

Grefier al SECȚIEI,

Deliberând la 15 noiembrie 2011 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 32247/07) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către o societate comercială înregistrată în Republica Moldova, Bercut SRL („societatea comercială reclamantă”), la 8 iunie 2007.

2.

Societatea comercială reclamantă a fost reprezentată de către dl A. Chiriac, avocat în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

3.

Societatea comercială reclamantă a pretins, în special, că închiderea companiei a constituit o încălcare a drepturilor sale prevăzute de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție.

4.

La 20 octombrie 2010, Curtea a decis să comunice cererea Guvernului. De asemenea, Curtea a decis să examineze fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia (Articolul

29

§

3).

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

5.

Societatea comercială reclamantă a fost înființată în anul 1992, iar din anul 1995 administrează,

inter alia

, și o școală auto, deținând licența necesară eliberată de autoritățile statului. La 30 iunie 2005, licența societății comerciale reclamate a fost reînnoită pe un termen de valabilitate de cinci ani. În acea vreme, școala auto avea aproximativ 60 de angajați și aproximativ 2400 de studenți.

6.

La 7 august 2006, Camera Înregistrării de Stat a efectuat un control inopinat la școala auto și a descoperit faptul că doi dintre instructori au fost înlocuiți, lucru despre care Camera Înregistrării de Stat nu a fost informată în decursul perioadei limită de 10 zile prevăzute de lege.

7.

La 10 august 2006, Camera Înregistrării de Stat a emis decizia nr. 2985, prin care licența societății comerciale reclamante a fost retrasă din cauza respectivei iregularități.

8.

La 12 august 2006, societatea comercială reclamantă a inițiat proceduri judiciare împotriva Camerei Înregistrării de Stat, solicitând revocarea ordinului din 10 august 2006. Societatea comercială reclamantă a susținut,

inter alia,

că controlul efectuat de pârâtul la nivel național la 7 august 2006 a fost ilegal și că a comunicat modificările de personal Camerei Înregistrării de Stat prin scrisorile din 19 august 2005 și 7 februarie 2006. În această privință, societatea comercială reclamantă a prezentat o copie din registrul intern a corespondenței primite și trimise, care conține date despre cele două scrisori trimise Camerei Înregistrării de Stat.

9.

La 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea societății comerciale reclamante, statuând că sistemul de înregistrare a corespondenței nu era o probă suficientă. Societatea comercială reclamantă a contestat această hotărâre judecătorească.

10.

La 21 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul societății comerciale reclamante.

II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ RELEVANTĂ

11.

Prevederile relevante ale Legii nr. 451 privind licențierea unor genuri de activitate („Legea cu privire la licențiere”) stipulează următoarele:

Articolul 19. Controlul în domeniul licențierii

(2) Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei cereri scrise privind încălcarea condițiilor de licențiere de către titularul de licență.

Articolul 21. Retragerea licenței

(1)

(f)

[(1) Drept temei pentru retragerea licenței servesc:] descoperirea faptului de neprezentare, în termenul stabilit, a înștiințării privind modificarea datelor indicate în documentele anexate la cererea de eliberare a licenței;

12.

Prevederile relevante ale Codului Civil stipulează următoarele:

Articolul 619. Dobânda de întârziere

„(1)

Obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 [rata de refinanțare a BNM]

dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

(2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.”

ÎN DREPT

I.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1 LA CONVENȚIE

13.

Societatea comercială reclamantă a pretins că retragerea licenței care îi oferea dreptul de a administra școala auto a avut efectul de a-i încălca dreptul la protecția proprietății prevăzut de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție, care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional...”

A.

Admisibilitatea

14.

Curtea notează că plângerea depusă în temeiul articolului 1 al Protocolului nr.1 nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 al Convenției. În continuare, ea notează că cererea nu este inadmisibilă în baza altor motive.

B.

Fondul

15.

Guvernul a declarat că retragerea licenței societății comerciale reclamante a constituit o ingerință în dreptul acesteia la protecția proprietății, care a fost disproporționată și nenecesară într-o societate democrată. Prin urmare, acesta a recunoscut că a avut loc o încălcare a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenție.

16.

Curtea face trimitere la jurisprudența sa în cauza

Megadat.com SRL v. Moldova,

nr. 21151/04, §§ 68-79, 8 aprilie 2008, în care, în circumstanțe similare, ea a constat încălcarea articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție. În lumina jurisprudenței de mai sus și având în vedere recunoașterea clară a încălcării admisă de Guvern, Curtea conchide că a avut loc încălcarea articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

17.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

A.

Prejudiciul material

18.

Reclamantul a pretins 76,992 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Societatea comercială reclamantă s-a bazat pe venitul net obținut în anul 2005 după plata impozitelor (137,117 lei moldovenești, echivalentul a EUR

8,850) în raport cu care a calculat dobânda de întârziere în conformitate cu articolul 619 a Codului civil pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 30 aprilie 2011. Societatea comercială reclamantă a prezentat un raport de expertiză în susținerea poziției sale.

19.

Guvernul a contestat suma pretinsă de către societatea comercială reclamantă și a susținut, în primul rând, că licența societății comerciale reclamante a fost retrasă la 21 februarie 2007, când Curtea Supremă de Justiție a pronunțat o decizie irevocabilă în cauză. Prin urmare, orice calcul ar trebuie să fie făcut începând cu acea dată și nu cu 1 ianuarie 2007. În al doilea rând, Guvernul a susținut că după șase luni de la retragerea licenței sale în februarie 2007, societatea comercială reclamantă ar fi putut să solicite și să obține o nouă licență. Prin urmare, orice profit neîncasat ar trebui să fie calculat pentru o perioadă de șase luni, plus cele cincisprezece zile necesare pentru finalizarea formalităților. Faptul că societatea comercială reclamantă nu și-a redus pierderile prin solicitarea unei noi licențe după șase luni nu poate fi opus Guvernului. În mod alternativ, calculul nu poate depăși data de 30 iunie 2010, dată la care ar fi expirat licența societății comerciale reclamante.

20.

Curtea acceptă faptul că societatea comercială reclamantă a suferit un prejudiciu material ca urmare a încălcării articolului 1 al Protocolului nr.1, constatată mai sus. Având în vedere circumstanțele cauzei date și în baza propriilor aprecieri, Curtea acordă societății comerciale reclamante o sumă totală de EUR 9,000 pentru compensarea prejudiciului material.

B.

Prejudiciul moral

21.

Societatea comercială reclamantă a pretins EUR 10,000 pentru compensarea prejudiciului moral.

22.

Guvernul a contestat suma pretinsă și a solicitat Curții să o respingă.

23.

Curtea consideră că societatea comercială reclamantă trebuie să fi suferit un inconvenient considerabil, cel puțin în gestionarea de zi cu zi a afacerii acesteia. Adoptând o decizie pe bază de echitate, ea acordă societății comerciale reclamante EUR 4,000.

C.

Costuri și cheltuieli

24.

Societatea comercială reclamantă nu a prezentat nicio pretenție cu titlu de costuri și cheltuieli.

D.

Dobânda de întârziere

25.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcție de rata minimă a dobânzii practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenție;

3.

Hotărăște

(a)

că statul pârât trebuie să plătească societății comerciale reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă conform articolului 44 § 2 al Convenției, EUR 9,000 (nouă mii de euro), plus orice taxe care vor fi percepute, cu titlu de prejudiciu material, și EUR 4,000 (patru mii de euro), plus orice taxe care pot fi percepute, cu titlu de prejudiciu moral, care vor fi convertiți în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății;

(b)

că, de la expirarea perioadei de trei luni menționată mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la suma de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii practicată de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei puncte procentuale;

4.

Respinge

restul pretențiilor cu privire la satisfacția echitabilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 6 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte