Secțiunea a patra a cererii nr. 53751/08 prezentată de Cuma KIRMIZIOGLU împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află la 10 ianuarie 2012 într-o cameră compusă din David Thór Björgvinsson, președinte, Lech Garlicki, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučić, judecători și Fatoș Arac graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 21 octombrie 2008, având în vedere declarația din 16 septembrie 2011, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Cuma Kirmizioglu, este un resortisant turc, născut în 1982 și rezident la Varșovia. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Jaroszewicz-Bortnowski, avocat în Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată în cererea sa, aparent între 2005 și 2006, reclamantul a sosit în Polonia. El a solicitat acordarea statutului de refugiat politic. La 1 iunie 2007, Consiliul Național al Străinilor l-a autorizat pe reclamant să locuiască în Polonia (zgoda na pobyt tolerowany) Între timp, reclamantul și - a găsit un loc de muncă în orașul aria, unde și - a găsit un loc de muncă. El l - a cunoscut pe Z.K. și s - a întâlnit cu ea într - un apartament. În februarie 2007, Z.K. a născut un fiu, N.K. După nașterea copilului, Z.K. l-a informat pe reclamant că nu mai dorește să locuiască cu el și că dorește să crească copilul de una singură. La 15 mai 2007, reclamantul a inițiat o acțiune în fața Tribunalului Districtual din mai 2007 pentru a-și stabili paternitatea. În cadrul procedurii Z.K. a declarat că reclamantul nu era tatăl copilului. Tribunalul a dispus efectuarea testelor ADN, dar Z.K. nu s-a prezentat în ziua în care trebuia să efectueze examinările. La 20 iulie 2007, Z.K. a informat tribunalul că, la 13 iulie 2007, un om, J.B., a recunoscut copilul (dokonałuznania) la sediul din oficiu din statul civil, în conformitate cu procedura prevăzută de lege. Ea a produs un extras din actul de stare civilă al fiului său indicând că acesta din urmă fusese recunoscut în mod valabil de J.B. La 13 august 2007, tribunalul de district din D'Ary a abandonat procedura inițiată de reclamant, considerând că, în urma stabilirii filiației între copil și copil și J.B., aceasta nu se aplica. La 28 august 2007, reclamantul a recurs. El a susținut că a dorit să obțină o decizie care să confirme că el era tatăl biologic al copilului și a declarat că este pregătit să suporte toate consecințele, financiare și juridice, care ar putea rezulta din acestea. În măsura în care un alt om a recunoscut copilul, în timp ce procedura de stabilire a filiației sale era pendinte, el nu mai avea nici un mijloc juridic pentru a face să se constate în mod oficial că a fost tatăl N.K. La 3 octombrie 2007, Tribunalul Regional din Zielona Góra a respins acțiunea. El a observat că, din cauza recunoașterii copilului de către J.B., acesta din urmă era considerat ca fiind tatăl său. Faptul că declarația sa a fost făcută în curs de desfășurare de instanță inițiată de reclamant nu o făcea invalidă. Instanța a luat că, în conformitate cu art. 86 din Codul de familie, reclamantul putea solicita Parchetul pentru a introduce în favoarea sa o acțiune care intenționa să invalidează declarația de paternitate efectuată de J.B. (powództwo o unieważnie uznania recurs la Parchet La 12 noiembrie 2007, reclamantul s-a rugat pentru Parchetul de Printr-o scrisoare notificată reclamantului la 1 septembrie 2008, Parchetul de din 18 august 2006 sunt relevante în cazul de față, mai exact la art. 84 alineatul (1) din Codul de familie. Acesta a fost modificat prin legea din 17 iunie 2004 în sensul că se referă la un bărbat care pretinde a fi tatăl biologic al unui copil născut în afara căsătoriei, dreptul de a sesiza justiția în cadrul unei acțiuni în instituție de paternitate. Acest drept era rezervat până în prezent numai copiilor, mamei sale și Parchetului. GRIEF Invocând art. 6, 8 și 14 din Convenție, reclamantul se plânge că nu are dreptul de a obține recunoașterea filiației sale față de N.K. și de discriminare pe această bază motivată de originile sale străine. În septembrie 2011, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. În plus, el a invitat Curtea să șteargă cauza rolului în temeiul articolului 37 din Convenție. (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște încălcarea dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată garantată prin art. 8 din Convenție. Guvernul declară că este pregătit să plătească reclamantului, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma 5 000 Eur, sumă pe care o consideră rezonabilă în raport cu jurisprudența Curții. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. (...) Prin scrisoarea din 19 octombrie 2011, reclamantul a informat că suma oferită de guvern în declarația sa părea insuficientă, având în vedere amploarea prejudiciului. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile expuse la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) de la acest articol. În special, art. 37 litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existență, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rol în totalitate sau parțial în temeiul art. 37 (c) Convenției pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În acest caz, pentru a determina dacă trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar Acar Acar Turcia. [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDO 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03. Curtea și-a stabilit practica privind obiecțiunile de natură similară celei ridicate în speță de reclamant (a se vedea în special Rozanski c. Polonia, n 55339/00, 18 august 2006). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare cu prezenta convenție, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii (articolul c) din convenție). Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema adresată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] Cu privire la motivul întemeiat pe presupusa discriminare a reclamantului din cauza originii sale străine (art. 8 coroborat cu art. 14 din Convenție) Reclamantul susține că, având în vedere că rezultatul procedurilor în Polonia este nefavorabil, are legătură cu originea sa străină; se plânge că a fost discriminat în acest sens. Curtea arată că nici o decizie dintre cele pronunțate în speță de autoritățile poloneze nu arată că acestea s-ar fi bazat pe cetățenia sau originea națională a reclamantului. Prin urmare, aceasta judecă în mod vădit greșit și o respinge în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține aceasta decid, în temeiul art. 37 lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol, cu condiția ca aceasta să se refere la Õ art. 8 din Convenție Declară restul cererii inadmisibile. Fatoș Arac. David Thór Björgvinsson adjunct Președintele
de la requête n
o
53751/08
présentée par Cuma KIRMIZIOGLU
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 10 janvier 2012 en une chambre composée de
:
David Thór Björgvinsson,
président,
Lech Garlicki,
Päivi Hirvelä,
George Nicolaou,
Ledi Bianku,
Zdravka Kalaydjieva,
Nebojša Vučinić,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 21 octobre 2008,
Vu la déclaration du 16 septembre 2011 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Cuma Kirmizioglu, est un ressortissant turc, né en 1982 et résidant à Varsovie. Il est représenté devant la Cour par M
e
J.
Jaroszewicz-Bortnowski, avocat à Żary. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
A une date non-précisée dans sa requête, apparemment entre 2005 et 2006, le requérant arriva en Pologne. Il sollicita l’octroi du statut de réfugié politique. Le 1
er
juin 2007, le Conseil national des étrangers autorisa le requérant à séjourner en Pologne (
zgoda na pobyt tolerowany
).
Entretemps, le requérant s’établit à Żary, ville où il trouva un emploi. Il fit connaissance de Z.K. et s’installa avec elle dans un appartement. En février 2007, Z.K. donna naissance à un fils, N.K.
Après la naissance de l’enfant, Z.K. informa le requérant qu’elle ne souhaitait plus vivre avec lui et voudrait élever l’enfant toute seule. Elle s’opposa à ce que le requérant soit considéré comme le père de l’enfant.
1.
L’action tendant à l’établissement de la paternité du requérant
Le 15 mai 2007, le requérant engagea devant le tribunal de district de Żary une action aux fins de l’établissement de sa paternité. Lors de la procédure Z.K. déclara que le requérant n’était pas le père de l’enfant.
Le tribunal ordonna la conduite des tests ADN
mais Z.K. ne se présenta pas le jour venu à l’établissement censé conduire les examens.
Le 20 juillet 2007, Z.K. informa le tribunal que le 13 juillet 2007, un homme, J.B., avait reconnu l’enfant (
dokonał uznania
) au siège de l’office d’état civil, conformément à la procédure prévue par la loi. Elle produisit un extrait d’acte d’état civil de son fils indiquant que ce dernier avait été valablement reconnu par J.B.
Le 13 août 2007, le tribunal de district de Żary abandonna la procédure engagée par le requérant, considérant que, suite à l’établissement de la filiation entre l’enfant et J.B., elle était sans objet.
Le 28 août 2007, le requérant fit recours. Il soutint qu’il tenait à obtenir une décision confirmant qu’il était le père biologique de l’enfant et déclara être prêt à assumer toutes les conséquences, financières et juridiques, susceptibles d’en découler. Dans la mesure où un autre homme avait reconnu l’enfant, alors même que la procédure tendant à l’établissement de sa filiation était pendante, il n’avait plus aucun moyen juridique pour faire constater officiellement qu’il était le père de N.K.
Le 3 octobre 2007, le tribunal régional de Zielona Góra rejeta le recours. Il observa que, du fait de la reconnaissance de l’enfant par J.B., ce dernier était réputé être son père. Le fait que sa déclaration ait été effectuée en cours d’instance engagée par le requérant ne la rendait pas invalide. Le tribunal releva qu’en vertu de l’article 86 du code de famille, le requérant pouvait solliciter le parquet pour introduire en sa faveur une action tendant à
invalider la déclaration de paternité effectuée par J.B.
(powództwo o
unieważnienie uznania
).
2.
Recours auprès du parquet
Le 12 novembre 2007, le requérant pria le parquet de Żary d’engager en sa faveur une action pour invalider la déclaration de paternité faite par J.B. Il fit valoir que sa demande était dans l’intérêt de l’enfant, celui-ci ayant droit à connaître son père biologique, ainsi que dans le sien, compte tenu son implication émotionnelle dans la découverte de la vérité quant aux origines de l’enfant.
Par une lettre notifiée au requérant le 1
er
septembre 2008, le parquet de Żary l’informa qu’il n’introduirait pas d’action dans l’intérêt de l’enfant dont le statut juridique était déjà établi.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions du droit interne citées dans l’arrêt
Różański c. Pologne,
n
o
55339/00,
du 18 août 2006, sont pertinentes en l’espèce, hormis l’article 84 § 1 du code de famille. Celui-ci a été amendé par la loi du 17 juin 2004 en ce sens qu’il étend, à un homme qui prétend être le père biologique d’un enfant né hors mariage, le droit de saisir la justice d’une action en établissement de paternité. Ce droit était jusque-là réservé aux seuls l’enfant, sa mère et le parquet.
GRIEF
Invoquant les articles 6, 8 et 14 de la Convention, le requérant se plaint de l’impossibilité de faire reconnaître sa filiation à l’égard de N.K. et d’une discrimination à ce titre motivée par ses origines étrangères.
A.
Sur la violation alléguée de l’article 8 de la Convention
Le requérant dénonce l’impossibilité pour lui de faire établir sa filiation à
l’égard de N.K.
Par une lettre du 16
septembre 2011, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il reconnaît la violation du droit du requérant au respect de sa vie privée garanti par l’article 8 de la Convention.
Le Gouvernement déclare être prêt à
verser au requérant, au titre de la satisfaction équitable, la somme 5 000 Eur, montant qu’il juge raisonnable au regard de la jurisprudence de la Cour. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
(...)
»
Par une lettre du 19 octobre 2011, le requérant a fait savoir que la somme offerte par le Gouvernement dans sa déclaration lui paraissait insuffisante, compte tenu de l’étendue de son préjudice.
La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37
§
1
c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle dans sa totalité ou en partie en vertu de l’article 37
§
1
c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
WAZA Spółka z o.o. c.
Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c.
Pologne
(déc.), n
o
28953/03).
La Cour a établi sa pratique concernant les griefs de nature similaire à
celui soulevé en l’espèce par le requérant (voir, notamment,
Rozanski c.
Pologne
, n
o
55339/00, 18 août 2006).
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires similaires à la présente – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article
37
§
1
c) de la Convention).
Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1
in fine
).
B.
Sur le grief tiré de la prétendue discrimination du requérant en raison de ses origine étrangères (l’article 8 combiné avec l’article 14 de la Convention)
Le requérant soutient que l’issue des procédures en Pologne lui étant défavorable est en rapport avec ses origines étrangères
; il se plaint d’avoir été discriminé à ce titre.
La Cour relève qu’aucune décision parmi celles prononcées en l’espèce par les autorités polonaises ne laisse apparaître que celles-ci se seraient fondées sur la nationalité ou l’origine nationale du requérant. Partant, elle juge le grief manifestement mal fondé et le rejette en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte
;
Décide
, en vertu de l’article 37
§
1
c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le grief tiré de l’article 8 de la Convention
;
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Fatoș Aracı
David Thór Björgvinsson
Greffière adjointe
Président