SALAMON v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SALAMON v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Decizia nr. 38431/05 Richard SALAMON împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 10 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 octombrie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dl Richard Salamon, este un național român și german care s-a născut în 1968 și locuiește în Saarbrucken. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna S. Giurgiu, un avocat care practică în Timisoara. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind nerambursarea de către autoritățile a compensației pe care avea dreptul să le primească pentru bunuri naționalizate. La 15 mai 2009 și 22 iulie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 15.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, transformate în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului