LINCAR v. ROMANIA

Decizia nr. 23391/05 Grațian LINCAR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 21 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 iunie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dl Grațian Lincar, este un cetățean român care s-a născut în 1952 și locuiește în Oradea. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, inițial de dl Răzvan-Horațiu Radu și ulterior de dna Irina Cambrea, atât din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns numai în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și în colaborare cu art. 14 că a fost discriminat în contextul alocației unei indemnități acordate personalului militar pensionat. La 8 ianuarie 2009 și 20 decembrie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 4.000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 23391/05

Grațian LINCAR

against

Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21

February 2012 as a Committee composed of:

Egbert Myjer,

President,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 8 June 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Mr Grațian Lincar, is a Romanian national who was born in 1952 and lives in Oradea. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agents, initially by Mr Răzvan-Horațiu Radu and subsequently by Ms Irina Cambrea, both from the Ministry of Foreign Affairs.

The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention alone and in conjunction with Article 14 that he was discriminated in the context of the allocation of an allowance awarded to retired military personnel.

On 8 January 2009 and 20 December 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 4,000 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Deputy Registrar

President