CASE OF PIRNAU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

CASE OF PIRNAU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2012)

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA PÎRNĂU ȘI ALȚII c. MOLDOVEI

(Cererile nr. 37225/07, 7456/08 și 12255/08)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

31 ianuarie 2012

Această hotărâre este definitivă și poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza

Pîrnău

și Alții

c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Egbert Myjer,

președinte,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judges,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct al Secției

,

Deliberând la 10 ianuarie 2012 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află trei cereri (nr.

37225/07, 7456/08 și 12255/08

) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către doi cetățeni ai Republicii Moldova și o companie cu sediul în Republica Moldo

va (“reclamanții”).

2.

Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 14 la Convenție, această cauză a fost atribuită spre examinare unui comitet format din trei judecători și părțile au fost informate despre acest fapt.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

3.

Reclamanții au obținut hotărâri definitive favorabile acestora în privința diverselor bunuri. Aceste hotărâri au fost ulterior casate, în urma procedurilor de revizuire sau recursurilor depuse peste termen de către persoanele terțe. Informația detaliată privind reclamanții și procedurile lor poate fi găsită în tabelul anexat.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

4.

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă sunt următoarele:

“Articolul 114. Repunerea în termen

Persoanele care din motive considerate de instanță ca întemeiate nu au îndeplinit un act de procedură în termenul fixat de lege, pot fi repuse în termen.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța de judecată, la care urma să se efectueze actul de procedură, și se examinează în ședința de judecată...

Împotriva încheierii instanței prin care s-a respins cererea de repunere în termen se poate face recurs.

Articolul 284. Repunerea în termen

Apelul poate fi repus în termen de către instanța de apel în modul prevăzut de articolul 114 din prezentul cod. Dacă instanța de judecată nu găsește temeiuri pentru repunere în termen, ea respinge apelul ca depus după expirarea termenului.

Articolul 305. Termenul de declarare a recursului

Termenul de recurs este de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 314. Decizia instanței de recurs și dispozițiile de procedură

Darea deciziei, precum și alte dispoziții de procedură privind judecarea pricinii în apel se aplică și în instanța de recurs.

Articolul 316. Hotărârile irevocabile

Sunt considerate irevocabile hotărârile:

...

3) date în apel, nerecurate.

Articolul 449. Temeiurile declarării revizuirii

Revizuirea se declară în cazul în care:

...

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute petiționarului anterior;

c) după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reținute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanței într-o împrejurare ce nu depinde de voința participantului la proces;

...

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, precum și faptul că persoana interesată poate obține, potrivit legii naționale, o despăgubire, cel puțin parțială, prin anularea hotărârii pronunțate de o judecată din țară....

Articolul 450. Termenele de depunere a cererii de revizuire

Cererea de revizuire se depune:

...

c) în termen de 3 luni din ziua când persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior și nu i-au putut fi cunoscute - în cazurile prevăzute la art.449 lit.b);

d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv - în cazurile prevăzute la art.449 lit.c);

...

g) în termen de 3 luni după emiterea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.449 lit.h).”

ÎN DREPT

I.

COMASAREA CERERILOR

5.

Având în vedere faptul că cererile au un subiect similar, Curtea consideră că este potrivit să le comaseze într-o singură hotărâre.

II.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIE

6.

Reclamanții s-au plâns că în urma casării deciziilor definitive în favoarea lor, prin intermediul cererilor de revizuire și a recursurilor depuse peste termen, au fost violate articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, care prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. ...”

Articolul 1 al Protocolului nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.

A.

Admisibilitatea

7.

În privința cererilor nr. 37225/07 și 12255/08, Guvernul a susținut că reclamanții și-au pierdut statutul de victime din cauza că, la cererea Procurorului General, procedurile au fost redeschise și deciziile contestate au fost casate. Guvernul a cerut Curții să scoată aceste cereri de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 (b) al Convenției.

8.

Reclamanții au fost de acord cu Guvernul că deciziile contestate au fost casate. Cu toate acestea, ei s-au plâns că instanțele naționale nu au constatat încălcarea drepturilor lor și că nu le-a fost acordată nici o reparație.

9.

Drept chestiune de principiu, Curtea reiterează că o decizie sau măsură favorabilă reclamantului nu este în principiu suficientă pentru a-l priva de statutul său de victimă, cu excepția situației în care autoritățile naționale au recunoscut, fie expres sau în substanță, și apoi au acordat o reparație pentru violarea Convenției (

Amuur v. France

, 25 iunie 1996, § 23,

Reports of Judgments and Decisions

1996

‑

III;

Dalban v. Romania

[GC], nr.

28114/95, §§ 41-45, ECHR 1999

‑

VI).

10.

În privința cererii nr. 12255/08, Curtea notează că autoritățile naționale nu au recunoscut în mod expres o violare a Convenției în ceea ce ține de drepturile reclamantului la un proces echitabil și la proprietate. De asemenea, ei nu oferit reclamantului nici o reparație. Nici o reparație nu a fost oferită nici în cauza nr. 37225/07.

11.

Prin urmare, Curtea respinge obiecția Guvernului.

12.

Mai mult, Curtea notează că cererile nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenției. Ea mai notează că acestea nu sunt inadmisibile sub nici un temei. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

B.

Fondul

1.

Argumentele părților

13.

Părțile din cauzele nr. 37225/07 și 12255/08 s-au plâns de încălcarea principiului securității raporturilor juridice și s-au bazat pe articolul 6 § 1 al Convenției. Ei au declarat că procedurile de revizuire inițiate de către persoanele terțe erau de fapt un apel camuflat, deoarece acestea pur și simplu au încercat să obțină o reexaminare a cauzei.

Reclamantul din cauza nr. 7456/08 s-a plâns de încălcarea principiului securității raporturilor juridice și s-a bazat pe articolul 6 § 1 al Convenției. El a declarat că instanțele judiciare au admis apelul depus de către pârât după ce hotărârea definitivă în cauza sa a devenit definitivă și irevocabilă.

În continuare, reclamanții au susținut că dreptul lor la proprietate, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, a fost de asemenea încălcat.

14.

Guvernul nu a formulat observații asupra fondului cererilor în cauzele nr. 37225/07 și 12255/08. În cauza nr. 7456/08, Guvernul a susținut că, potrivit legislației naționale, apelul pârâtului a fost depus în termen.

2.

Aprecierea Curții

15.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanță, așa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenției, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, declară preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (

Brumărescu v. Romania

[GC], nr. 28342/95, § 61, ECHR 1999-VII).

16.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului

res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (

Ryabykh v. Russia

,

nr. 52854/99, §52, ECHR 2003-IX).

17.

Curtea a constatat că scopul procedurii de revizuire a fost, mai degrabă, de a obține o nouă examinare a cauzei, decât o procedură de revizuire, așa cum prevede legislația Republicii Moldova (

Popov v.

Moldova (nr. 2)

, nr. 19960/04, § 52, 6 decembrie 2005;

Eugenia and Doina

Duca v. Moldova

, nr. 75/07, §§ 28-42, 3 martie 2009;

Oferta Plus SRL v. Moldova

, nr. 14385/04, §§ 86-112, 19 decembrie 2006).

18.

Mai mult, Curtea a reținut că legislația moldovenească prevede că o decizie devine definitivă în cazul în care recursul nu este depus în termenul limită. De asemenea, Curtea a constatat că a avut loc o violare în cazul în care autoritățile naționale au admis un recurs depus după expirarea termenului limită (a se vedea

mutatis mutandis

Melnic v. Moldova

, citată mai sus, §§

41-43;

Istrate v. Moldova

, nr.

53773/00, §§ 53-55, 13 iunie 2006).

19.

Având în vedere faptele acestor cauze, Curtea constată că nimic nu le diferențiază de jurisprudența Curții menționată mai sus.

În privința cauzei specifice nr. 7456/08, Curtea consideră că, deși nu este sarcina sa să rezolve probleme ce țin de interpretarea legislației naționale, motivarea adusă de Guvern nu poate înlocui concluzia care derivă din cadrul legal relevant al Republicii Moldova, și anume că recursul a fost depus și admis cu depășirea termenului. Prin urmare, Curtea a constatat o violare a articolului 6 § 1 al Convenției în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice.

20.

În final, în ceea ce privește pretenția reclamanților privind încălcarea dreptului lor la respectarea proprietății, Curtea constată, în conformitate cu jurisprudența sa bine stabilită în această materie (a se vedea

Popov (nr. 2)

, citată mai sus), că decizia autorităților naționale de a casa decizii definitive prin care reclamanții au dobândit diverse bunuri, a încălcat drepturile lor garantate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

Prin urmare, a avut loc de asemenea o violare a acestei prevederi.

III.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

21.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă”.

A.

Prejudiciul

22.

Reclamanții au pretins următoarele sume cu titlu de prejudiciu material și moral:

Cauza nr.

Prejudiciul material (EUR)

Prejudiciul moral (EUR)

1.

37225/07

Nu a formulat nici o pretenție

500,000

2.

7456/08

Executarea unei decizii definitive din 8 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Orhei

Nu a formulat nici o pretenție

3.

12255/08

2,036,069

25,000

23.

Guvernul a contestat sumele pretinse. În privința cauzei nr. 7456/08, Guvernul a notat că reclamantul nu a solicitat satisfacția echitabilă.

1.

Prejudiciul material

24.

Reclamantul din cauza nr. 37225/07 nu a formulat nici o pretenție cu titlu de prejudiciu material, și prin urmare, nu se va acorda nici o sumă cu acest titlu.

25.

În cauza nr. 7456/08, reclamantul a solicitat executarea deciziei definitive din 8 decembrie 2006 pronunțate de Judecătoria Orhei, prin care i s-a acordat suma de EUR 200,000 cu titlu de prejudiciu material și MDL

200,000 (aproximativ EUR 1,333) cu titlu de prejudiciu moral.

Având în vedere circumstanțele acestei cauze, Curtea consideră că plata sumelor stipulate în decizia definitivă din 8 decembrie

2006 pronunțată de Judecătoria Orhei, l-ar pune pe reclamant într-o poziție în care el s-ar fi aflat în cazul în care violarea nu ar fi avut loc (a se vedea

Rățeanu v. Romania

, nr. 18729/05, §§ 26-31, 7

februarie 2008). Prin urmare, Curtea acordă reclamantului EUR

201,300 cu titlu de prejudiciu material, plus orice taxă care poate fi percepută de la suma de mai sus.

26.

Curtea notează că în cauza nr. 12255/08, decizia ilegală adoptată în cauza reclamantului a fost casată ca urmare a intervenției Procurorului General. Ca rezultat, reclamantul a fost pus în poziția în care el s-ar fi aflat în cazul în care violarea nu ar fi avut loc, și anume înainte de casarea decizie definitive pronunțate în favoarea sa. Prin urmare, Curtea consideră că în această cauză nu trebuie acordată nici o reparație cu titlu de prejudiciu material.

2.

Prejudiciul moral

27.

Reclamantul din cauza nr. 7456/08 nu a formulat nici o pretenție cu titlu de prejudiciu moral, și prin urmare, nu se va acorda nici o sumă cu acest titlu.

28.

Făcând o evaluare în mod echitabil în privința cauzelor nr.

37225/07 și 12255/08, Curtea acordă fiecărui reclamant câte EUR

2,000 cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută de la această sumă.

B.

Costuri și cheltuieli

29.

De asemenea reclamanții au pretins următoarele sume cu titlu de costuri și cheltuieli angajate în fața instanțelor naționale și în fața Curții:

Cauza nr.

Costuri și cheltuieli (EUR)

1.

37225/07

5,000

2.

7456/08

Nu a formulat nici o pretenție

3.

12255/08

3,525

30.

Guvernul a contestat sumele pretinse.

31.

Având în vedere faptul că reclamantul în cauza nr. 37225/07 nu a prezentat documentele care justifică costurile de reprezentare angajate, Curtea respinge pretenția formulată cu titlu de costuri și cheltuieli.

32.

Reclamantul în cauza nr. 7456/08 nu a formulat nici o pretenție cu titlu de costuri și cheltuieli, și prin urmare, nu se va acorda nici o sumă cu acest titlu.

33.

În final, luând în considerație documentele justificative prezentate de către reclamantul din cauza nr. 12255/08 și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabil să-i acorde suma de EUR 2,000 care să acopere toate costurile, plus orice taxă care poate fi percepută de la această sumă.

C.

Dobânda

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Comasează

aceste

cereri;

2.

Declară

cererile admisibile;

3.

Hotărăște

că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție;

4.

Hotărăște

(a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamanților în termen de trei luni, următoarele sume, plus orice taxă care poate fi percepută de la, care vor fi convertite în lei moldovenești la rata aplicabilă la data executării:

(i)

în cauza nr. 37225/07:

-

EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;

(ii)

în cauza nr. 7456/08:

-

EUR 201,300 (două sute una mii trei sute euro) cu titlu de prejudiciu material;

(iii)

în cauza nr. 12255/08:

-

EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;

-

EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de costuri și cheltuieli;

(b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus, egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

5.

Respinge

restul pretențiilor reclamanților cu privire la satisfacția echitabilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 31 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier adjunct

Președinte

Anexa

No.

Nr. cererii și data depunerii acesteia

Informația privind reclamanții

Obiectul litigiului

și

decizia definitivă

Decizia adoptată ca urmare a căilor extraordinare de apel

Redeschiderea procedurilor ca urmare a comunicării cauzei

1.

37225/07

(lodged on 28 August 2007)

PÎRNĂU Mihail,

născut la 7 februarie 1953 și care locuiește în Chișinău.

Procedurile în casație care urmăreau anularea unui contract de vânzare-cumpărare prin care reclamantul a procurat acțiuni de la compania F.

Decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2006, prin care a fost respinsă acțiunea de anulare și s-a decis că vânzarea din această cauză a fost valabil încheiată.

Decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2009, prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de terțe persoane și acest contract a fost declarant nul.

Printr-o decizie definitivă din 8 iulie 2010 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă cererea de revizuire depusă de Procurorul General, a fost casată decizia din 25 septembrie 2009 și menținută decizia din 16 martie 2006. Curtea Supremă de Justiție a reținut că dreptul reclamantului la egalitatea armelor a fost încălcat, însă nu i-a acordat careva compensații.

2.

7456/08

(depusă la 7 decembrie 2007)

COCIORVA Ionel

,

născut la 20 mai 1992

și care locuiește în Braviceni, Orhei.

Acțiunea de încasare a prejudiciului de la o companie de furnizare a energiei electrice pentru arsurile grave cauzate de un șoc electric.

Hotărârea Judecătoriei Orhei din 8 decembrie 2006, a fost menținută prin decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 13 iunie 2007, prin care reclamantului i s-a acordat suma de EUR 200,000 cu titlu de prejudiciu material și MDL 200,000 (aproximativ EUR 1,333) cu titlu de prejudiciu moral.

Decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 23 aprilie 2008, prin care a fost admis recursul depus de compania de furnizare a energiei electrice împotriva deciziei din 8 decembrie 2006, și a fost dispusă încasarea în favoarea reclamantului a sumei de MDL 96,000 cu titlu de prejudiciu moral și material.

3.

12255/08

(depusă la 3 martie 2008)

RENAN S.R.L.

este o companie înregistrată în Chișinău.

Procedurile care aveau drept scop anularea unui contract de arendă încheiat dintre compania reclamantă și Primăria Chișinău în anul 1998.

Decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 30 mai 2007, prin care a fost respinsă acțiunea de anulare, pe motiv că contractul de arendă a fost încheiat legal.

Prin decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 18 octombrie 2007 a fost admisă cererea de revizuire, casată decizia definitivă din 30 mai 2007 și dispusă reexaminarea acțiunii de anulare.

Ca urmare a redeschiderii procedurilor, la 30 aprilie 2008, printr-o decizie definitivă, Curtea Supremă de Justiție a anulat contractul de arendă încheiat de către compania reclamantă în anul 1998.

Prin decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2010 a fost admisă cererea de revizuire a Procurorului General și casată decizia definitive din 30 aprilie 2008.

Curtea Supremă de Justiție nu a constatat vreo încălcare a drepturilor companiei reclamante și nu i-a acordat nici o compensație.