Trgoagent D.O.O. împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 3260/07 TRGOAGENT D.O.O. împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 14 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2006, Având în vedere propunerea Guvernului de soluționare făcută reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS Reclamantul, Trgoagent D.O.O., este o societate a cărei sediul social se află în Ljubljana. Acesta a fost reprezentat în fața Curții de către dna Končan Verstovšek, un avocat care practică în Celje.

Faptele cauzelor, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă a fost parte la procedură nr. 807/2000, care a fost în cele din urmă rezolvată la 10 ianuarie 2007. Societatea reclamantă a fost, de asemenea, parte la alte șapte seturi de procedură, care au fost în așteptare în fața instanței de primă sau a celei de-a doua instanțe, atunci când Legea 2006 privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”) a fost pusă în aplicare și a continuat ulterior timp de mai mult de patru luni. Doar în două dintre acestea societatea reclamantă a depus remedii acceleratoare care au fost susținute. Societatea reclamantă nu a depus ulterior o cerere pentru satisfacție echitabilă în ceea ce privește aceste două seturi de proceduri.

COMPLAINTE Societatea reclamantă se plângea în temeiul articolului 1 din Convenția privind durata excesivă a procedurilor și în temeiul articolului 13 din Convenție privind lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Primul set de proceduri (nr. P 807/2000) Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea cererii, ei au informat Curtea că au ajuns la o soluție cu societatea reclamantă în ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil. Societatea reclamantă a informat ulterior Curtea că dorește să își retragă plângerile în temeiul articolelor 6 și 13 în ceea ce privește setul de procedură anterior. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că societatea reclamantă dorește să își retragă cererea în partea referitoare la reclamațiile sale privind durata nejustificată a procedurii nr. 807/2000 și lipsa unui remediu eficace în acest sens.

Drepturile omului, astfel cum sunt definite în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării acestei părți a cererii (articolul în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se efectueze cererea în ceea ce privește plângerile de mai sus din listă, în conformitate cu art. 1 litera (a) din Convenție. În ceea ce privește alte șapte seturi de procedură, Curtea remarcă că procedurile erau pendenti înaintea instanței de primă sau a secundă atunci când a devenit operațională Legea 2006 și au continuat ulterior de peste patru luni. , este deschis reclamanților să solicite accelerarea procedurii în temeiul legii din 2006 prin intermediul unui recurs de supraveghere sau a unei cereri de termen limită.

În plus, reclamanții pot obține în cele din urmă mai multe soluții prin intermediul unui remediu compensatoriu, prin introducerea unei cereri de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 15 din Legea din 2006 (a se vedea Nezirovič c. Slovenia (dec.), nr. 16400/06, 25 noiembrie Prin urmare, societatea reclamantă a fost în măsură să beneficieze în mod eficient de remediile prevăzute în Legea 2006, dar nu a reușit să facă acest lucru. În consecință, reclamația societății reclamante în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție trebuie să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție din cauza neepuzării recoursurilor interne și respinse în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție.

Având în vedere cele de mai sus, reclamația societății reclamante în temeiul art. 13 privind faptul că remediile de la dispoziția sa pentru proceduri excesiv de lungi trebuie declarate vădit nefondate în temeiul art. 35 3 lit. (a) din Convenție (a se vedea Nezirović) Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri în ceea ce privește procedura nr. 807/2000; declara inadmisibilă restul cererii. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no 3260/07

TRGOAGENT D.O.O.

against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 14 February 2012 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 December 2006, Having regard to the Government’s settlement proposal made to the applicant, Having deliberated, decides as follows: FACTS The applicant, Trgoagent D.O.O., is a company whose registered office is in Ljubljana. It was represented before the Court by Ms M. Končan Verstovšek, a lawyer practising in Celje. The facts of the cases, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows.

The applicant company was a party to proceedings no. P 807/2000, which were finally resolved on 10 January 2007. The applicant company was also a party to further seven sets of proceedings, which were pending before the first- or the second-instance court when the 2006 Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay (“the 2006 Act”) was implemented and subsequently continued for more than four months. Only in two of them the applicant company lodged acceleratory remedies which were upheld. The applicant company did not afterwards lodge a claim for just satisfaction in respect of these two sets of proceedings. COMPLAINTS The applicant company complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of proceedings and under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard.

THE LAW A. The first set of proceedings (no. P 807/2000) The Court notes that, after the Government had been given notice of the application, they informed the Court that they had reached a settlement with the applicant company as regards the violation of the right to a trial within a reasonable time. The applicant company subsequently informed the Court that it wished to withdraw its complaints under Articles 6 and 13 as regards the above set of proceedings. The Court takes note that following the settlement reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicant company wishes to withdraw its application in the part concerning its complaints about the undue length of proceedings no. P 807/2000 and the lack of an effective remedy in that respect.

It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of this part of the application to be continued (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the application as far as it concerns the above complaints out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. B. The remaining seven sets of proceedings With respect to the further seven sets of proceedings, the Court notes that the proceedings were pending before the first- or second-instance court when the 2006 Act became operational, and have subsequently continued for more than four months. It further recalls that in situations such as the present one , it is open to applicants to seek the acceleration of the proceedings under the 2006 Act by means of a supervisory appeal or a motion for a deadline.

Moreover, the applicants may ultimately obtain further redress through a compensatory remedy, by bringing a claim for just satisfaction under Section 15 of the 2006 Act (see Nezirovič v. Slovenia (dec.), no. 16400/06, 25 November 2008). It was therefore open to the applicant company to effectively avail itself of the remedies provided under the 2006 Act, but it failed to do so. It follows that the applicant company’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention must be declared inadmissible under Article 35 § 1 of the Convention due to non-exhaustion of domestic remedies and rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

Having regard to the foregoing, the applicant company’s complaint under Article 13 that the remedies at its disposal for excessively lengthy proceedings were ineffective must be declared manifestly ill-founded under Article 35 § 3 (a) of the Convention (see Nezirović , cited above, § 43). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases with regard to the proceedings no. P 807/2000; Declares inadmissible the remainder of the application. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy Registrar President