LEGENDI v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 27814/09 Deniel LEGENDI împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 3 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 mai 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 23 noiembrie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Deniel Legendi, este un național maghiar care s-a născut în 1993 și locuiește în Budapesta. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna A. Sulyok, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. La 18 noiembrie 2008, reclamantul a fost arestat pentru acuzații de agresiune și alte infracțiuni, comise ca membru al unei bande. La 20 noiembrie 2008, Curtea de district Buda Circondants a ordonat detenția anterioară la proces. A făcut referire la pericolul abscondarii sale și la cel al coluziunilor. La 16 decembrie 2008, detenția a fost prelungită din aceleași motive. Martie 2009 cererea de eliberare a fost respinsă. Deși avocatul reclamantului a susținut că clientul său a cooperat cu poliția și a fost dispus să repare daunele cauzate, instanța a insistat asupra continuării detenției.Încarcerarea reclamantului, un minor care nu locuiește cu părinții săi, a fost efectuată într-o instituție specială pentru infractori minori. Ordinele de prelungire urmatoare conținând raționamentul aproape identic, și anume că, din cauza pedeapsa severă iminentă, a existat un pericol de abscondare a reclamantului și, în plus, deoarece ancheta a continuat să progreseze, el ar putea influența unii martori sau manipularea unor dovezi fizice încă descoperite. Detenția reclamantului a continuat cel puțin până la începutul procesului său din 11 Noiembrie 2009. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție că continuarea sa detenție nu a fost justificată deoarece motivele menționate de autoritățile și-au pierdut treptat relevanța în timpul încarcerării prolungate și autoritățile au ignorat situația sa personală în prelungirea acesteia. După comunicarea plângerii reclamantului către Guvernul contestat, la 29 noiembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul observă că eforturile pentru a asigura o soluționare prietenoasă a cazului nu au avut succes. În această situație, Guvernul dorește să exprime prin prezenta declarație unilaterală recunoașterea acesteia a lungimii necorespunzătoare a detenției anterioare la care reclamantul a fost supus. În consecință, guvernul este pregătit să plătească dl Deniel Legendi 3.000 (trei mii) de euro. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile (inclusiv impozitele pe valoarea adăugată plătite pentru taxele avocaților), va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite suplimentare care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor și sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „orice alt motiv” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Într-o scrisoare din 19 decembrie 2011, reclamantul a acceptat termenii prezentei declarații. Curtea consideră că acordul expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern poate fi considerat ca o soluționare prietenoasă implicită între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 27814/09

Deniel LEGENDI

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 3

April 2012 as a Committee composed of:

Dragoljub Popović,

President,

András Sajó,

Paulo Pinto de Albuquerque,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 May 2009,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 November 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Deniel Legendi, is a Hungarian national who was born in 1993 and lives in Budapest. He was represented before the Court by Ms

A. Sulyok, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

On 18 November 2008 the applicant was arrested on charges of mugging and other offences, committed as a member of a gang. On 20

November

2008 the Buda Surroundings District Court ordered his pre

‑

trial detention. It made reference to the danger of his absconding and that of collusion. On 16

December 2008 the detention was prolonged for the same reasons. On 9

March 2009 his request for release was rejected. Although the applicant’s lawyer argued that his client had cooperated with the police and was willing to compensate the damage he had caused, the court insisted on the continued detention. The incarceration of the applicant, a minor otherwise living with his parents, was carried out at a special institution for juvenile offenders.

The ensuing prolongation orders contained almost identical reasoning, namely that because of the impending severe punishment, there was a danger of the applicant’s absconding and, moreover, since the investigation was still progress, he could influence some witnesses or tamper with physical evidence yet uncovered. The applicant’s detention continued at least until the beginning of his trial on 11

November 2009.

The applicant complained under Articles 5 and 6 of the Convention that his continued detention had been unjustified since the reasons referred to by the authorities had gradually lost their relevance during the protracted incarceration and the authorities had ignored his personal situation when prolonging it.

THE LAW

After communication of the applicant’s complaint to the respondent Government, on 29

November 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government note that the efforts with a view to securing a friendly settlement of the case have been unsuccessful. In this situation the Government hereby wish to express by way of unilateral declaration its acknowledgement of the unreasonable length of the pre-trial detention to which the applicant was subjected. Consequently, the Government are prepared to pay Mr Deniel Legendi 3,000 (three thousand) euros. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses (inclusive of value-added taxes paid on lawyers’ fees), will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any further taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. The Government therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as „any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

In a letter of 19 December 2011 the applicant accepted the terms of this declaration.

The Court considers that the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government can be considered as an implied friendly settlement between the parties.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Deputy Registrar

President