CtEDO 03.04.2012 Auto

MILOSAVLJEVIC v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
03.04.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MILOSAVLJEVIC v. SERBIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 51743/07 Tomislav MILOSAVLJEVI împotrivă Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 3 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Pasos, secretar adjunct al secțiunii. având în vedere cererea depusă la 14 noiembrie 2007, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tomislav Milosavljević, este un național sârb născut în 1936 și locuiește în Belgrad. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Kuzmanović, un avocat practicant în Beograd. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 iunie 1978, reclamantul a depus un proces împotriva altor trei persoane, solicitând instanțelor să-și stabilească dreptul de a utiliza un bun imobiliar ca locatar comun. În urma unei remiteri, la 21 aprilie 2008, al doilea Tribunal Municipal din Belgrad a acceptat cererea reclamantului cu privire la primii doi inculpați și a respins cererea cu privire la al treilea inculpat. La 4 februarie 2009, Curtea de District din Belgrad a confirmat hotărârea din 21 aprilie 2008. Cererea a fost comunicată Guvernului în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție. După negocierile prietenoase nereușite, prin scrisoare datată 24 Iunie 2010 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din Convenție și că ofer să plătească reclamantului, dl Tomislav Milosavljević, suma de 2.700 EUR [...] în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 51743/07 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont [specific] de către solicitant. Suma este plătită în termen de trei luni de la data depunerii hotărârii de către Curte. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la prezenta cerere. “În scrisoarea din 14 octombrie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabilă și a solicitat Curtea să primească 15.000 EUR în daune. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. El reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 și 13 din Convenție privind dreptul la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, CEDH 2006; Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000 XI; Ilić c. Serbia , nr. 30132/04, 9 Octombrie 2007). În cazul în care Curtea a constatat o încălcare a acestor articole, a acordat satisfacție echitabilă, a căror sumă depinde de caracteristicile specifice ale cauzei. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare, atunci când se ține seama de faptul că numai patru ani și unsprezece luni ale procedurii încurcate intră în competența Curții ratione temporis , Serbia a ratificat Convenția la 3 martie 2004 – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus; Haran c. Turcia , nr. 25754/94, hotărârea din 26 martie 2002). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. În cele din urmă, Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, Comitetul de Miniștri este competent să supravegheze executarea hotărârilor sale finale numai. Cu toate acestea, în cazul în care Statul pârât nu respectă condițiile declarației sale unilaterale în acest caz, cererea ar putea fi restaurată la lista Curții în temeiul articolului 2 din Convenția (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01, 23 martie 2006). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. Françoise Elens-Pasos András Sajó Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă