SAMAGAIO ET AUTRES c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22877/11 António Fernando SAMAGAIO și alții împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 17 aprilie 2012 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 martie 2011, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament de procedură pe propria răspundere, După ce a luat act de această hotărâre, pronunțând următoarea decizie: reclamanții, domnul António Fernando Samagaio, domnul David José Correia Glória Franco, domnul Fernando José Leal Loureiro Pipa, domnul Guilherme Frederico Dias Pereira da Fonseca și domnul José Gonçalves da Costa, Monçalves da Costa Irene Lopes Manso Lisboa Epifanio, Marta Cristina Manso Lisboa Epifanio și domnul Nuno Miguel Manso Lisboa Epifanio sunt resortisanți portughezi născuți în 1936, 1959, 1932, 1941, 1941, 1941, 1970 și 1975 și reședinți la Lisabona.

Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Teixeira da Mota, avocat în Lisabona. A fost reprezentat de agentul său, dl F. Carvalho, procuror general adjunct. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata unei proceduri civile în fața Tribunalului de la Lisabona. La 30 ianuarie și 16 martie 2012, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de către părți.

Prin aceste declarații se angajează să plătească suma de 8 000 (88 000) EUR, acoperind orice prejudiciu moral, fiecăruia dintre următorii reclamanți, dl António Fernando Samagaio, dl David José Correia Glória Franco, dl. Fernando José Leal Loureiro Pipa, domnul Guilherme Frederico Dias Pereira da Fonseca și domnul José Gonçalves da Costa și, împreună, domnul Irene Lopes Manso Lisboa Epifanio, domnul Marta Cristina Manso Lisboa Epifanio și domnul Nuno Miguel Manso Lisboa Epifanio, precum și o sumă de 1 200 (mii de mii două sute) de euro tuturor, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. La rândul lor, reclamanții au renunțat la orice altă pretenție împotriva Portugaliei cu privire la faptele care stau la baza cererii lor.

Exempte de orice taxă aplicabilă, sumele respective vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu articolul din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție].

În consecință, trebuie eliminată cauza rolului. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 22877/11 António Fernando SAMAGAIO et autres contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 avril 2012 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 29 mars 2011, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE Les requérants, M. António Fernando Samagaio, M. David José Correia Glória Franco, M. Fernando José Leal Loureiro Pipa, M. Guilherme Frederico Dias Pereira da Fonseca et M. José Gonçalves da Costa, M me Irene Lopes Manso Lisboa Epifânio, M me Marta Cristina Manso Lisboa Epifânio et M. Nuno Miguel Manso Lisboa Epifânio sont des ressortissants portugais nés respectivement en 1936, 1959, 1932, 1940, 1931, 1947, 1970 et 1975 et résidant à Lisbonne.

Ils ont été représentés devant la Cour par M e F. Teixeira da Mota, avocat à Lisbonne. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée d’une procédure civile devant le tribunal de Lisbonne. Les 30 janvier et 16 mars 2012, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties.

Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser la somme de 8 000 (huit mille) euros, couvrant tout préjudice moral, à chacun des requérants suivants, M. António Fernando Samagaio, M. David José Correia Glória Franco, M. Fernando José Leal Loureiro Pipa, M. Guilherme Frederico Dias Pereira da Fonseca et M. José Gonçalves da Costa, et, conjointement, à M me Irene Lopes Manso Lisboa Epifânio, M me Marta Cristina Manso Lisboa Epifânio et M. Nuno Miguel Manso Lisboa Epifânio ainsi qu’une somme de 1 200 (mille deux cents) euros, à tous conjointement, pour les frais et dépens. De leur côté, les requérants ont renoncé à toute autre prétention à l’encontre du Portugal à propos des faits à l’origine de leur requête.

Exemptes de toute taxe éventuellement applicable, lesdites sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.

Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président