Kapor împotriva Bosniei și Herțegovinei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 53349/07 Luka KAPOR împotriva Bosniei și Herțegovina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 mai 2012 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 noiembrie 2007, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl Luka Kapor este un cetățean sârb, care s-a născut în 1948 și trăiește în Novi Sad. Guvernul bosniac-herzegovin (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Mijić. Reclamantul s-a plâns în temeiul diferitelor articole ale Convenției în legătură cu incapacitatea sa de a reveni la apartamentul său militar anterior războiului din Sarajevo.

La 6 ianuarie și 28 februarie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Bosniei și Herțegovinei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-l plăti ex gratie suma de 57.000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata a constituit rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 53349/07 Luka KAPOR against Bosnia and Herzegovina The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10 May 2012 as a Committee composed of: Päivi Hirvelä, President, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 November 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Mr Luka Kapor, is a Serbian citizen, who was born in 1948 and lives in Novi Sad. The Bosnian-Herzegovinian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Mijić. The applicant complained under various Articles of the Convention about his inability to return to his pre-war military flat in Sarajevo.

On 6 January and 28 February 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Bosnia and Herzegovina in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him ex gratia the sum of 57,000 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into convertible marks at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable. It would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment constituted the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Deputy Registrar President