SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 12370/10 Mustafa AKSOY și alții împotriva Turciei depusă la 24 februarie 2010 DECLARAREA FACTELOR FACTILOR, dl Mustafa Aksoy („reclamantul”), Ali Rıza Aksoy (“al doilea reclamant”) și Ayșe Demet Aksoy („al treilea reclamant”), sunt resortisanți turci născuți în 2001, 1970 și 1975 respectiv și trăiesc în Erzurum. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl T. Kılınboz, un avocat care practică în Erzurum. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți și care au apărut din dosarul, pot fi rezumate după cum urmează. Istoria medicală a reclamantului A doua și a treia solicitanți și-au dus copilul, reclamantul, la Departamentul Pediatrics al Spitalului Universității Atatürk Yakutiye la 3 sau 5 Aprilie 2002 pentru prima dată. De când avea două luni de vârstă, a devenit negru și albastru când plângea și a fost afectat de crize repetate fără febră. Pe baza unui EEG, ECHO și a unei analize de sânge, doctorii au diagnosticat copilul cu anemie de deficiență de fier și au susținut că atacurile erau vraja de deținere a respirației albastre (“katılma nöbetleri”), nu asociată cu epilepsia. Reclamantul a început tratamentul pentru anemie de deficiență de fier. Între timp, convulsiile au continuat. Severitatea și frecvența acestora rămân contestate. La 27 ianuarie 2003, reclamantul a fost admis din nou la Departamentul de pediatrie menționat anterior din cauza unui atac cu saliva frotioasă provenind din gură. Medicii au găsit nici o patologie neurologică. La 19 iunie 2003, reclamantul a fost dus la Serviciul de Urgență al Spitalului Erzurum Numune din cauza convulsiilor continue. Întrucât convulsiile nu au putut fi oprite, el a fost transferat la Spitalul Universității Atatürk Aziziye, jumătate conștient. Condiția sa generalizată a fost identificată ca criză tonic-clonic generalizat și epilepsie simptomatică. După o injecție pe piciorul drept, crizele sale s-au înrăutățit și s-au înrăutățit saliva frântă a început să vină din gură. Întrucât reclamantul nu răspunde la tratament, el a fost transferat la Departamentul Pediatrics La Spitalul Universității Atatürk Yakutiye. Acolo, a fost administrat medicament ca o perfuzie printr-un ac plasat într-o venă în mâna dreaptă. Cu toate acestea, crizele sale nu au putut fi aduse sub control; el a pierdut conștiința și a oprit respirația. Prin urmare, el a fost luat la unitatea de îngrijire intensivă și atașat la un ventilator. Aproximativ o zi după admiterea sa la unitatea de îngrijire intensivă mâna reclamantului a început umflarea. În ziua următoare, mâna reclamantului a început obținerea negru-și-albastru de la vârful degetelor. La 22 iunie 2003 reclamantul a fost diagnosticat cu tulburare de circulație. În ciuda tratamentului administrat, la 26 iunie 2003, țesuturile corporale din mâna dreaptă a reclamantului au suferit necroză. La 8 iulie 2003, mâna reclamantului afectată cu gangrenă a fost amputată chirurgical. Biopsia amputată a mânăi din 17 iulie 2003 a prezentat panniculită acută (cu candida albicans), tromboză venoasă și infecție fungică. La 22 iulie 2003, urmărirea reclamantului a trecut de la Departamentul de Anaestezie și Reanimare la Departamentul de Pediatrie, în cazul în care reclamantul a rămas până la 29 iulie 2003, data la care reclamanții al doilea și al treilea au decis să continue tratamentul în Departamentul de Pediatrie al Spitalului Universitar Hacettepe din Ankara. Medicul șef al Spitalelor Universității Atatürk Yakutiye și Aziziye și Consiliul Sănătății și-au dat aprobarea pentru trimiterea reclamantului la spitalul menționat anterior. 10. La 30 iulie 2003, reclamantul a fost admis la spitalul Universitar Hacettepe datorită suspiciunilor de sechele de status epilepticus și de mutație leiden heterozigoză. 11. Anomaliile care pot indica o boală degenerativă au fost raportate pe baza unei scanări RMN datate de 7 august 2003. Tratamentul antiepileptic a fost continuat. Pe baza analizelor hematologice, a consultării altor departamente și profesori, reclamantul a fost diagnosticat cu “heterozigoză heterozigoză factorul de mutație leiden” și “tendință trombotică/tromboembolică”. 12. Reclamantul a fost externat de la spital la 5 septembrie 2003. Procedura administrativă 13. Într-o cerere din 2 martie 2004, reclamanții au solicitat președintelui Universității Atatürk, cerând o compensație. Cererea a fost considerată respinsă din cauza legii, deoarece nu a fost respinsă. 14. La 17 mai 2004, reclamanții au inițiat o procedură de compensare în fața Curții Administrative Erzurum („EAC”) împotriva Universității Atatürk pentru vină de serviciu („hizmet kusuru”) în furnizarea de asistență medicală. 15. La 18 ianuarie 2005, EAC a trimis cazul la Institutul Forensei de Medicină, solicitând un aviz expert. 16. La 27 aprilie 2005, reclamantul a fost examinat atât de către comitetul Institutului de Medicină Forensică, cât și de Departamentul de Neurologie al Școlii de Medicină Cerrahpașa Universității Istanbul. 17. Acesta a stabilit că scanarea RMN din 7 august 2003 și rezultatele clinice au indicat hipoxie cerebrală, care a rămas indeterminabilă în absența oricărui examen anterior al RMN, care ar putea da o idee despre dezvoltarea neurologică timpurie a reclamantului. Prin urmare, nu a fost posibil să se stabilească dacă starea actuală a reclamantului a apărut din starea epileptică sau dintr-un prejudiciu/desordre anterioar al sistemului nervos, care a provocat statutul. 18. În întâlnirea sa avut loc la 16 mai 2005 cu participarea unui chirurg cardiovascular, Institutul Forensic de Medicină și-a emis avizul. Raportul a încheiat următoarele: „ gangrena din mâna dreaptă care a dus la amputarea sa ar putea fi legată de tromboza venoasă sau arterială, pentru care există o mutație heterozigotă ar fi putut oferi o bază; tratamentul administrat de la început a fost în conformitate cu standardele medicale și condiția actuală a reclamantului a fost determinată de boala neurodegenerativă progresivă pe care a avut-o.” 19. La 22 iulie 2005, reclamanții au depus o opoziție împotriva avizului expert, subliniind că problema dacă gangrena a fost cauzată de condițiile nehigiene din spital nu a fost abordată; că comitetul Institutului Forensei de Medicină care a tratat cazul lor nu a fost competent și că era necesară o examinare suplimentară. Ei au solicitat Curtea să obțină dovezi de experți de la Adunarea Plenară a Institutului de Medicină Forensică, Consiliul Înalt de Sănătate și/sau Institutul de Medicină Forensică Universitate din Istanbul. Se bazează pe jurisprudența instanțelor înalte cu privire la necesitatea de a căuta probe de experți noi în cazul în care un aviz al Institutului de Medicină Forensică a fost găsit insuficient. 20. CEA a respins obiecția din motivele că argumentele reclamanților nu au pus în îndoială raportul expertului, susținând că raportul expertului este adecvat. 21. La 15 septembrie 2005, EAC a respins cazul reclamanților, bazandu-se pe avizul expertului și a considerat că nici o vină brută a serviciului (“ağır hizmet kusuru”) nu a fost atribuită agenților administrației. Curtea a susținut că reclamanții ar suporta costurile și cheltuielile juridice și să plătească administrația acuzată, în ceea ce privește taxele avocaților, TRY 8.424. 22. 23. Judecătorul raportor a propus Curții Supreme de Administrație să anuleze hotărârea cu privire la taxele avocaților impuse reclamanților. Referindu-se la legile și reglementările aplicabile, el a susținut că, spre deosebire de succesul parțial al unei cereri, în cazul în care un caz a fost respins în ansamblu, taxa avocatului nu ar trebui calculată prin referință la suma solicitată și, în schimb, ar trebui acordată o sumă fixă. 24. Procurorul Curții Supreme de Administrație, din partea sa, a considerat că hotărârea ar trebui anulată în ceea ce privește fondurile pentru lipsa unei examinări adecvate. El a subliniat în special că concluziile avizului expert au sugerat că, dacă boala genetică a reclamantului a fost diagnosticată la început, amputarea mâinii reclamantului ar fi putut fi evitată. El a concluzionat că avizul Institutului de Medicină Forensică ar fi trebuit să fie clarificat în ceea ce privește această posibilă legătură cauzală. 25. La 23 octombrie 2007, Curtea Supremă Administrativă nu a urmat avizele judecătorului raportor și procurorului și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 26. Cererea de rectificare a reclamanților a fost respinsă la 15 septembrie 2009. 27. În raportul medical al Consiliului de Sănătate al Spitalului Regional Erzurum pentru Educație și Cercetare din 17 septembrie 2009, invaliditatea reclamantului este calculată la 91 la sută. 8 din Convenția că statul turc este responsabil pentru actele și omisiunile spitalelor Universității Atatürk (State) și a medicilor, a funcționarilor publici. Ei susțin că amputarea mâinii fiului lor și a handicapului mental a rezultat din neglijența medicală brută, în special din nerespectarea de a diagnostica starea reclamantului în timp util. Potrivit acestora, medicii au interferat ca atare cu dreptul reclamantului la viață și integritatea personală și au încălcat datoria de a oferi o asistență medicală de nivel înalt, care nu numai din Convenție, ci și din Constituție. În acest sens, reclamanții subliniază că au dreptul la servicii medicale adecvate din cauza schemei de securitate socială la care plătesc contribuții. 29. Reclamanții se bazează pe dreptul lor la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție în mai multe privințe. 30. În primul rând, se plâng de durata procedurii administrative, care a durat 5 ani, 4 luni și 4 zile. 31. În al doilea rând, ele subliniază că nici o procedură disciplinară sau penală nu a fost instituită de oficiu împotriva celor care se presupune că sunt responsabili pentru neglijența care s-a plâns. 32. În al treilea rând, reclamanții susțin că cazul lor nu a fost examinat în mod corespunzător. Aceștia pun la îndoială calitatea și fiabilitatea științifică a avizului expert, provocând, de asemenea, expertiza și compoziția comitetului care a dat avizul expert. Potrivit acestora, Institutul Forensic de Medicină nu este nici independent, nici imparțial. Instituția face parte din întregul organism de administrație al cărui aparține și spitalele de stat și rapoartele sale sunt adesea marcate de solidaritate profesională. Medicii care lucrează la Institutul de Medicină Forensică sunt susceptibili la presiune de la funcționarii superioare și la conducerea spitalelor. Reclamanții susțin, de asemenea, că raportul de experți elaborat de Institutul de Medicină Forense a fost deficitar în ceea ce privește faptul că nu a abordat niciun material de emisiune în cadrul procesului, în special: motivele pentru care spitalele Universității Atatürk nu au încercat să stabilească condițiile care stau în spatele atacurilor recurente ale reclamantului și nu au putut diagnostica boala sa pentru o perioadă de un an și trei luni, în timp ce spitalul Universitar Hacettepe a reușit să facă diagnosticul adecvat și să înceapă un tratament în doar trei luni; faptul că, dacă reclamantul a primit diagnosticul corect, ar fi fost cunoscut că el a fost extrem de vulnerabil la infecții și are nevoie de îngrijire specială; în ce măsură complicațiile infecțioase (panniculită acută, tromboză venoasă și infecție fungică) care au cauzat gangrenă și au necesitat amputarea rezultată din afecțiuni nehigiene din spital. Având în vedere cele de mai sus, reclamanții susțin că CEA ar trebui cel puțin să-și recunoască obiecția împotriva raportului de experți și să-și facă trimitere la Adunarea Plenară a Institutului Forensei de Medicină. 33. Reclamanții se plâng că suma de 8.424 TRY (mai mult de 3.500 de euro) acordată administrației în ceea ce privește costurile și cheltuielile juridice impuse lor o sarcină disproporționată, susținând că aceasta a fost împotriva legilor și reglementărilor aplicabile. Acestea susțin, de asemenea, că administrația, în calitate de creditor al hotărârii, a perceput executarea asupra activelor lor și a atașat salariul celui de-al doilea reclamant pentru o perioadă de cinci ani. 34. Reclamanții se plâng, de asemenea, de o încălcare a dreptului lor la un remediu eficace, astfel cum este garantat de art. 13 din Convenție, deoarece autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă, penală și/sau disciplinară, în acuzațiile lor, susținând că, în cazurile de neglijență gravă, ar trebui efectuată o anchetă ex officio Acestea susțin că nu au depus o plângere penală, temând că acest lucru ar fi avut un efect negativ asupra tratamentului reclamantului. Întrebări către părți ar putea fi considerat că reclamanții au epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește invaliditatea mentală a reclamantului? Dacă da, ar putea fi considerat că spitalele Universității Atatürk au acționat cu diligență având în vedere lipsa unui interogatoriu aprofundat a condiției reclamantului pentru o perioadă de un an și trei luni la fazele inițiale ale tratamentului, în special lipsa unei scanări RMN înainte de trimiterea reclamantului la Universitatea Hacettepe, subliniată în opinia Institutului de Medicină Forensică (a se vedea punctul 17 din fapte)? A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor privată și de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? Este obligația ca neglijența administrației să fie „gross” pentru a acorda compensații pentru neglijența medicală compatibile cu obligația statului parte de a proteja integritatea fizică a persoanelor fizice? De ce spitalele Universitare Atatürk nu au efectuat o examinare aprofundată a reclamantului pentru o perioadă de un an și trei luni? A existat vreo neglijență a profesioniștilor de sănătate a Spitalelor Universitare Atatürk în diagnosticul târziu al starei genetice a reclamantului? Având în vedere diferența de tratament dintre spitalele Universității Atatürk și Hacettepe, ar putea fi considerat că statul parte a luat măsuri adecvate pentru asigurarea unor standarde profesionale înalte între profesioniștii din domeniul sănătății și pentru protejarea drepturilor pacienților garantate de Convenția ( mutatis mutandis, Powell v. Regatul Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDH 2000 V)? Au existat încălcări ale drepturilor reclamanților garantate de articolele 6 și/sau 8 din Convenție? Ar putea fi considerat că avizul expert dat de Institutul de Medicină Forense a permis determinarea cazului reclamanților? aa) Avizul expert a stabilit o legătură cauzală între starea genetică a reclamantului (mutația heterozigotă) și gangrena care au dus la amputarea mâinii reclamantului. Înseamnă că amputarea mâinii reclamantului ar fi putut fi evitată, dacă starea genetică a reclamantului a fost descoperită în timp util? ab) Care ar putea fi motivele pentru care spitalele Universitare Atatürk nu au avansat examinarea reclamantului înainte de 19 iunie 2003? Cum poate fi explicată diferența dintre spitalele implicate în diagnosticul, testele și examenele efectuate? ac) Chiar și presupunând că diagnosticul ar fi fost dificil la începutul procesului, a fost tulburarea generală a circulației detectată pe 22 Iunie 2003 în membrele reclamantului nu suficient pentru a ridica îndoieli cu privire la existența unei probleme sistemice? A existat vreun motiv științific pentru a presupune că o astfel de tulburare circulație a apărut din situația neurologică deja cunoscută a reclamantului, mai degrabă decât o altă condiție necunoscută? ad) În ce măsură paniculita acută și infecția fungică, subliniate în raportul biopsiei ca cauze ale gangrenei, au rezultat din afecțiuni nehigiene din spital? În ce măsură ar fi putut agrava starea reclamantului? În acest sens, statul parte este invitat să prezinte curriculum vitae a medicilor care au semnat avizul expert și să furnizeze informații detaliate privind componența comitetului Institutului de Medicină Forense care a abordat cazul reclamanților. Cazul reclamanților a fost examinat în mod corespunzător? Cum au fost calculate costurile și cheltuielile, în special taxele avocaților, suportate de reclamanții? Calculul a fost efectuat în conformitate cu legile aplicabile și jurisprudența stabilită a Curții Supreme de Administrație? Sumele impuse reclamanților în acest caz au fost rezonabile? Este posibil ca durata procedurii civile să fie considerată rezonabilă în acest caz? Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, au fost principiile egalității armelor și a hotărârii motivate respectate (a se vedea Mantovanelli c. Franța , 18 martie 1997, §36, Raporturi de hotărâri și decizii 1997 II și Pronina c. Ucraina , nr. 63566/00, §23-25 18 iulie 2006)? A existat o încălcare a articolului 3 în ceea ce privește suferința reclamanților și suferința emoțională din cauza inadecvației anchetei privind starea medicală severă a reclamantului?
Application no. 12370/10
Mustafa AKSOY and others
against Turkey
lodged on 24 February 2010
1.
The applicants, Mr Mustafa Aksoy (“the applicant”), Ali Rıza Aksoy (“the second applicant”) and Ayșe Demet Aksoy (“the third applicant”), are Turkish nationals who were born in 2001, 1970 and 1975 respectively and live in Erzurum. They were represented before the Court by Mr T. Kılınboz, a lawyer practising in Erzurum. The facts of the case, as submitted by the applicants and appearing from the case file, may be summarised as follows.
A.
The medical history of the applicant
2.
The second and third applicants took their child, the applicant, to the Paediatrics Department of the Atatürk University Yakutiye Hospital on 3 or 5
April 2002 for the first time. Since he had been two months old, he was turning black-and-blue when crying and being stricken with recurring seizures without fever. Based on an EEG, ECHO and a blood analysis, the doctors diagnosed the child with iron-deficiency anaemia and held that the attacks were blue breath holding spells (“katılma nöbetleri”), not associated with epilepsy.
The applicant began treatment for iron-deficiency anaemia. In the meantime, the seizures continued. The severity and frequency of them remains disputed.
3.
On 27 January 2003 the applicant was admitted again to the aforementioned Paediatrics Department due to an attack with frothy saliva coming from the mouth. The doctors found no neurological pathology.
4.
On 19 June 2003 the applicant was taken to the Emergency Service of the Erzurum Numune Hospital due to continuing seizures. As the seizures could not be stopped, he was transferred to the Atatürk University Aziziye Hospital, half-conscious. His general condition was identified as generalised tonic-clonic seizure and symptomatic epilepsy. Some anticonvulsants were employed. After an injection on his right leg, his seizures worsened and frothy saliva started coming from his mouth.
5.
Since the applicant was not responding to the treatment, he was transferred to the Paediatrics Department
of the Atatürk University Yakutiye Hospital. There, he was given medication as an infusion through a needle placed in a vein in his right hand. However, his seizures could not be brought under control; he lost consciousness and stopped breathing. Therefore, he was taken to the intensive care unit and attached to a ventilator.
6.
Approximately a day after his admission to the intensive care unit the applicant’s hand began swelling. The following day the applicant’s hand started getting black-and-blue from the fingertips. On 22 June 2003 the applicant was diagnosed with circulation disorder.
7.
Despite the treatment administered, on 26 June 2003 the body tissues in the applicant’s right hand underwent necrosis. On 8 July 2003 the applicant’s hand affected with gangrene was surgically amputated.
8.
The amputated hand’s biopsy dated 17 July 2003 showed acute panniculitis (with candida albicans), venous thrombosis and fungal infection.
9.
On 22 July 2003 the follow-up of the applicant passed from the Anaesthesia and Reanimation Department to the Paediatrics Department, where the applicant stayed until 29 July 2003, the date on which the second and third applicants decided to continue the treatment in the Paediatrics Department of the Hacettepe University Hospital in Ankara. The chief physician of the Atatürk University Yakutiye and Aziziye Hospitals and the Health Board gave their approval for the referral of the applicant to the aforementioned hospital.
10.
On 30 July 2003 the applicant was admitted to the Hacettepe University Hospital due to the suspicion of sequelae of status epilepticus and leiden mutation heterozygosis.
11.
Anomalies that might indicate a degenerative disease were reported based on an MRI scan dated 7 August 2003. Antiepileptic treatment was continued. Based on the haematological analyses, consultation of other departments and professors, the applicant was diagnosed with “factor v leiden mutation heterozygosis” and “thrombotic/thromboembolic tendency”.
12.
The applicant was discharged from the hospital on 5 September 2003.
B.
The administrative proceedings
13.
In a petition dated 2 March 2004, the applicants applied to the President of the Atatürk University, seeking compensation. The petition was deemed to have been rejected by virtue of law since it had gone unanswered.
14.
On 17 May 2004 the applicants instituted compensation proceedings before the Erzurum Administrative Court (the “EAC”) against the Atatürk University for service fault (“hizmet kusuru”) in providing medical care.
15.
On 18 January 2005 the EAC referred the case to the Forensic Medicine Institute, requesting an expert opinion.
16.
On 27 April 2005 the applicant was examined both by the committee of the Forensic Medicine Institute and the Neurology Department of the Istanbul University Cerrahpașa School of Medicine.
17.
The latter established that the MRI scan dated 7 August 2003 and clinical findings were indicating cerebral hypoxia, the date of which remained indeterminable in the absence of any previous MRI examination which might give an idea about the applicant’s early neurological development. Therefore, it was not possible to determine whether the applicant’s current condition had emanated from the status epilepticus or from a preceding nervous system damage/disorder which had caused the status.
18.
At its meeting held on 16 May 2005 with the participation of a cardiovascular surgeon, the Forensic Medicine Institute issued its opinion. The report concluded the following:
“the gangrene in the right hand that led to its amputation could be related to venous or arterial thrombosis, for which the existence of heterozygote mutation might have provided a basis; the treatment administered from the beginning was in accordance with medical standards and the applicant’s current condition ensued from the progressive neurodegenerative disease he had.”
19.
On 22 July 2005 the applicants filed an objection against the expert opinion. They pointed out that the issue of whether the gangrene had been caused by unhygienic conditions in the hospital had not been addressed; that the committee of the Forensic Medicine Institute which had dealt with their case had not been competent and that further examination had been needed. They requested the court to obtain expert evidence from the Plenary Assembly of the Forensic Medicine Institute, the High Health Board and/or the Istanbul University Forensic Medicine Institute. They relied on the case-law of the high courts on the necessity for seeking fresh expert evidence where an opinion of the Forensic Medicine Institute was found insufficient.
20.
The EAC dismissed the objection on the grounds that the applicants’ submissions did not put in doubt the expert report. It held that the expert report was adequate.
21.
On 15 September 2005 the EAC rejected the applicants’ case, relying on the expert opinion. It considered that no gross service fault (“ağır hizmet kusuru”) was attributable to the agents of the administration. The court held that the applicants were to bear the legal costs and expenses, and to pay the defendant administration, in respect of attorneys’ fees, TRY
8,424.
22.
The applicants appealed against the judgment.
23.
The rapporteur judge proposed to the Supreme Administrative Court to quash the judgment in respect of the attorneys’ fees imposed on the applicants. Referring to the applicable laws and regulations, he held that, in contrast to a partial success of a claim, where a case was rejected as a whole, the attorney’s fee should not be calculated by reference to the amount claimed and, instead, a fixed sum should be awarded.
24.
The prosecutor of the Supreme Administrative Court, for his part, considered that the judgment should be set aside on the merits for lack of proper examination. He particularly pointed out that the conclusions of the expert opinion had suggested that if the applicant’s genetic disease had been diagnosed at the beginning, the amputation of the applicant’s hand could have been avoided. He concluded that the opinion of the Forensic Medicine Institute should have been clarified as to this possible causal link.
25.
On 23 October 2007 the Supreme Administrative Court did not follow the opinions of the rapporteur judge and the prosecutor and upheld the judgment of the first instance court.
26.
The applicants’ request for rectification was rejected on 15
September 2009.
27.
In the medical report of the Health Board of the Erzurum Regional Education and Research Hospital dated 17 September 2009, the applicant’s disability is calculated at 91 percent.
28.
The applicants complain under Article 2 and, in substance, Article
8 of the Convention that the Turkish State is responsible for the acts and omissions of the Atatürk University (State) Hospitals and of the doctors, civil servants. They allege that the amputation of their son’s hand as well as his mental disability resulted from gross medical negligence, particularly, from the failure to diagnose the applicant’s condition in a timely manner. According to them, the doctors interfered as such with the applicant’s right to life and personal integrity and breached their duty to provide a high-level medical care arising not only from the Convention but also from the Constitution. In this connection the applicants point out that they are entitled to adequate medical services due to the social security scheme to which they are paying contributions.
29.
The applicants rely on their right to a fair trial under Article 6 of the Convention in several respects.
30.
Firstly, they complain about the length of the administrative proceedings, which lasted 5 years, 4 months and 4 days.
31.
Secondly, they point out that no disciplinary or criminal proceedings were instituted
ex officio
against those who are allegedly responsible for the negligence complained of.
32.
Thirdly, the applicants maintain that their case was not properly examined.
They call into question the scientific quality and reliability of the expert opinion. They also challenge the expertise as well as the composition of the committee that gave the expert opinion. According to them, the Forensic Medicine Institute is neither independent nor impartial. The institution is a part of the entire body of administration which the State hospitals also belong to and its reports are often marked by professional solidarity. The doctors working at the Forensic Medicine Institute are susceptible to pressure from superior officials and hospitals’ management.
The applicants also argue that the expert report drawn up by the Forensic Medicine Institute was deficient in that it did not address any issue material to the trial, specifically:
a)
the reasons for which the Atatürk University hospitals had not sought to establish the conditions lying behind the applicant’s recurring attacks and could not diagnose his disease for a period of one year and three months, whereas the Hacettepe University Hospital managed to make the adequate diagnosis and to start a treatment within just three months;
b)
the fact that, if the applicant had got the correct diagnosis, it would have been known that he was extremely vulnerable to infections and needed special care;
c)
the extent to which the infectious complications (acute panniculitis, venous thrombosis and fungal infection) that caused the gangrene and necessitated the amputation resulted from unhygienic conditions in the hospital.
In view of the foregoing, the applicants maintain that the EAC should at least have admitted their objection against the expert report and referred their case to the Plenary Assembly of the Forensic Medicine Institute.
33.
The applicants complain that the amount of 8,424 TRY (more than 3,500 Euros) awarded to the administration in respect of legal costs and expenses imposed on them a disproportionate burden. They contend that this was against the applicable laws and regulations. They further submit that the administration, being the judgment creditor, levied execution against their assets and attached the second applicant’s salary for a period of five years.
34.
The applicants complain also of a violation of their right to an effective remedy, as guaranteed by Article 13 of the Convention, in that the national authorities failed to carry out an investigation, criminal and/or disciplinary, into their allegations, holding that in cases of gross negligence an investigation should be carried out
ex officio
.
They submit that they did not lodge a criminal complaint, fearing that this would have had a negative effect on the applicant’s treatment.
1.
Could the applicants be considered to have exhausted the domestic remedies in respect of the applicant’s mental disability? If yes, could the Atatürk University Hospitals be regarded as having acted diligently given the lack of an in-depth questioning of the applicant’s condition for a period of one year and three months at the early stages of the treatment, in particular the lack of an MRI scan prior to the applicant’s referral to the Hacettepe University as pointed out in the opinion of the Forensic Medicine Institute (see paragraph 17 of the facts)?
2.
Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their private and family lives, contrary to
Article 8
of the Convention?
a)
Is the requirement that the negligence of the administration should be “gross” in order to award compensation for medical negligence compatible with the obligation of the State Party to protect individuals’ physical integrity?
b)
Why did the Atatürk University Hospitals not carry out an in-depth examination of the applicant for a period of one year and three months? Has there been any negligence of the Atatürk University Hospitals’ health professionals in the late diagnosis of the applicant’s genetic condition?
c)
In view of the difference in treatment between the Atatürk and Hacettepe University Hospitals, could the State Party be considered to have made adequate provision for securing high professional standards among health professionals and protecting the patients’ rights guaranteed by the Convention (
mutatis mutandis, Powell v. the United Kingdom
(dec.), no.
‑
V)?
3.
Have there been violations of the applicants’ rights guaranteed by
Articles
6 and/or 8
of the Convention?
a)
Could the expert opinion given by the Forensic Medicine Institute be considered to have enabled the determination of the applicants’ case?
aa)
The expert opinion established a causal link between the applicant’s genetic condition (heterozygote mutation) and the gangrene that led to the applicant’s hand amputation. Does this mean that the amputation of the applicant’s hand could have been avoided, if the applicant’s genetic condition had been discovered in a timely manner?
ab)
What could be the reasons for which the Atatürk University Hospitals had not advanced the examination of the applicant before 19
June 2003? How can the difference between the hospitals involved in the diagnosis, tests and examinations carried out be explained?
ac)
Even assuming that the diagnosis would have been difficult at the beginning of the process, was the general circulation disorder detected on 22
June 2003 in the applicant’s limbs not enough to raise doubts as to the existence of a systemic problem? Was there any scientific reason to suppose that such a circulation disorder had arisen from the applicant’s already known neurological situation, rather than a different unknown condition?
ad)
To what extent did the acute panniculitis and fungal infection, pointed to in the biopsy report as the causes of the gangrene, result from unhygienic conditions in the hospital? To what extent might they have aggravated the applicant’s condition?
In this connection, the State Party is invited to submit the curriculum vitae of the doctors who signed the expert opinion and to provide detailed information on the composition of the committee of the Forensic Medicine Institute which dealt with the applicants’ case.
b)
Was the applicants’ case examined properly?
c)
How were the costs and expenses, in particular attorneys’ fees, to be incurred by the applicants calculated? Was the calculation made in accordance with the applicable laws and established case-law of the Supreme Administrative Court? Was the amount imposed on the applicants in the present case reasonable?
d)
Could the length of the civil proceedings be considered as reasonable in the present case?
4.
Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with
Article 6 § 1
of the Convention? In particular, were the principles of equality of arms and reasoned judgment respected (see
Mantovanelli v. France
, 18 March 1997, §36,
Reports of Judgments and Decisions
1997
‑
II and
Pronina v. Ukraine
, no. 63566/00, §23-25 18 July 2006)?
5.
Has there been a violation of
Article 3
in relation to the applicants’ suffering and emotional distress on account of the inadequacy of the investigation into the applicant’s severe medical condition?