Bakal și alții împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 8243/08 Ziya BAKAL și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 5 iunie 2012 în calitate de comitet compus din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 februarie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamanții, dl Ziya Bakal, dl Hakan Bakal și dna Hülya Özak, sunt resortisanți turci născuți în 1933, 1962 și, respectiv, 1968. Locuiesc în İstanbul și sunt reprezentați de dl Y. Korun, avocat care practică în İstanbul.

Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. La 1 martie 2010, Curtea a hotărât să comunice cererea către guvernul contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii judiciare. Prin scrisoarea din 22 februarie 2012, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemei formulate de cererea. Acestea au recunoscut o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii excesive a procedurii interne. De asemenea, s-au angajat să plătească fiecare dintre reclamanții 4.500 EUR (4 mii cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice impozit care poate fi imputabil.

Plata ar fi efectuată într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Acestea au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 din Convenție. Prin scrisoarea din 5 aprilie 2012, avocatul reclamantului a informat Curtea că clienții săi au fost de acord cu termenii declarației guvernamentale și au invitat Curtea să examineze cererea guvernului și să scoată cazul din lista cazurilor sale.

Curtea consideră că acordul expres al reclamanților cu termenii declarației făcute de guvern poate fi considerat ca o soluție prietenoasă implicită între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista în conformitate cu art. 39 din Convenția. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 8243/08 Ziya BAKAL and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5 June 2012 as a Committee composed of: Isabelle Berro-Lefèvre, President, Guido Raimondi, Helen Keller, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 15 February 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicants, Mr Ziya Bakal, Mr Hakan Bakal and Ms Hülya Özak, are Turkish nationals who were born in 1933, 1962 and 1968 respectively. They live in İstanbul and are represented by Mr Y. Korun, a lawyer practising in İstanbul.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. On 1 March 2010 the Court decided to communicate the application to the respondent Government under Article 6 § 1 of the Convention as regards the length of judicial proceedings. By letter of 22 February 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They acknowledged a violation of the applicants’ right under Article 6 § 1 of the Convention on account of the excessive length of the domestic proceedings. They also undertook to pay each of the applicants EUR 4,500 (four thousand five hundred) euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as any tax that may be chargeable.

The payment would be effected within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points. They further requested the Court to strike out the application from its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention. By a letter of 5 April 2012 the applicants’ lawyer informed the Court that his clients had agreed to the terms of the Government’s declaration and invited the Court to proceed with the examination of the Government’s request and to strike the case out of its list of cases.

THE LAW The Court considers that the applicants’ express agreement to the terms of the declaration made by the Government can be considered as an implied friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list pursuant to Article 39 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Deputy Registrar President